Buna ziua! Sunt despartita de 3 ani, am 2 copii de 4 ani si resp 8 ani. Copiii nu au fost vizitati de tatal lor de 2 ani. Acum prin programul de vizita castigat vrea sa ii ia la el. La intalnire tatal se manifesta urland si tipand la mine, iar copiii riposteaza si nu vor sub nicio forma sa mearga cu tatal lor.Acum tatal lor a angajat un executor, care cere onorariu de 500 lei copil plus tva pentru fiecare intrevedere, pe care spune ca trebuie sa il platesc eu, in caz contrar imii va pune poprire pe salariu. Cum sa procedez?
Exista desigur multe cazuri precum cele descrise de dvs. Am totala convingere ca exista tati minunati. Cea mai veche si buna prietena a mea a avut un astfel de tata. Mergeam la ea cand la tata, cand la mama si multi ani nici nu m-am prins, caci nu stiam ce e aia divort. Nu am observat niciodatata insa ca ea sa fi fost obligata. Mergeam la ea cand era de exemplu la tata (o fi fost sau nu in 1ul respectiv al 3lea week end, habar n-am), ii faceam omului casa tabara si nervii arsice. Uneori ne spunea "ia mai mergeti si la ma-ta si inebuniti-o de cap si pe ea". Nu o zicea cu rautate. Noi ne amuzam ca "l-am dat gata" (iarasi fara rautate). Alteori zicea prietena mea "hai sa plecam la mama". Niciodata nu a primit raspunsul "e week end ul meu, e dreptul meu, e programul meu" etc. Cred ca unul din motive a fost acela ca prietena mea nu a fost niciodata fortata sa stea, sa mearga la tata (cel putin din ce am vazut eu). Executor? Amenzi? nici vorba, sunt sigura ca am fi aflat macar cand ea ar fi crescut mai mare. Mama si tatal prietenei mele nu au beneficiat "in interesul superior al copilului" de autoritate parinteasca comuna si iaca ca s-au descurcat mult mai bine.
N-am aflat ca mama prietenei mele sa fi fost obligata sa-si planifice concediul in fiecare an astfel incat sa nu incurce programul de vizitare, nici pe tata nu l-am vazut venind la prietena mea cu executorul.
Dar cand esti preocupat sa fi cu "fruntea sus" si sa-ti demonstrezi drepturile, in loc sa fi preocupat sa ai o relatie cu copilul, chiar si la pretul "cu fruntea plecata", nu e de mirare ca nu reusesti nimic. Si daca crezi ca ceea ce nu ai reusit tu, ca parinte, va reusi executorul apai e clar ca nu de copil te doare ci de demonstratia drepturilor tale!
Stimaţi tovarăşi, înainte de a da verdicte absolute , ascultând o parte dintr-un conflict, este bine să ascultăm ambele părţi.Nu de altceva, dar ceea ce auziţi de la unul este diametral opus a ceea ce veţi auzi de la celălalt. Niciodată, tatăl care a bătut mama în faţa copilului sau copilul, nu va recunoaşte ceea ce a făcut. Tatăl copilului meu era pe cale să mă omoare, în instanţe şi la psiholog declară că eu l-am bătut - eu am 40 de kg, el 100, el a fost şi luptător legitimat :( Declară că îi sabotez relaţia cu copilul, dar el nu vine cu anii să-l viziteze. Duce în instanţă martori mincinoşi, care jură că au stat cu el în faţa porţii închise - eu pot demonstra doar când a fost, nu şi când nu a fost, ş.a.m.d.
Relaţia aceea extraordinară, demonstrată cu poze în care copilul râde când e gâdilat nu demonstrează acea relaţie extraordinară dintre părinte şi copil, dacă vedeţi cazurile de crime pasionale difuzate prin massmedia, şi tatăl care şi-a înecat copiii, şi bărbatul care şi-a ucis fosta parteneră au poze în care se sărută, se iubesc...şi familiile divorţate au poze dinaintea nunţii, de la nuntă, de la ocazii, în care, aparent, au relaţii extraordinare dar, la divorţ, aflăm că s-au păruit, s-au înşelat, şi-au furat banii şi bunurile unul altuia, etc.
When, dvs. vorbiţi numai despre mama cea rea, vedeţi că în cazul judecătoarei cu pantofi albaştri, tatăl era cel care nu lăsa copilul cu mama; aveţi acolo, la asociaţia dvs., o mulţime de mame care nu şi-au văzut copiii de luni, de ani de zile şi au sentinţe judecătoreşti! Aţi văzut vreun tată penalizat în favoarea mamei, că minorul a refuzat vizita cu mama? Eu personal, NU.
Şi vă mai spun ceva: dacă tatăl băiatului meu vine azi să-l ia pe micuţ la program, după un an de absenţă, 3 procese şi o consiliere şi evident, copilul nu vrea să plece cu el, fără mama, sunt bună de penalizare. Nu contează că domnul dispare alte 3 luni, apoi vine, reia executarea silită, bagă penalizările şi pleacă din nou.
Instanţa este obligată să penalizeze. Eu am ocazia să fac contestaţie la executare, care se poate admite sau nu, depinde de judecător şi de cum şi-a însuşit acesta recomandările formatorilor csm, membrii ai asociaţiei surori a dvs :)
Martonze, stiu ca toti care au pareri contrare dumneavoastra sunt membrii unei asociatii. Nu conteaza care, insa faptul ca vi se pare ca toti comploteaza impotriva dumneavoastra sau toti se infratesc si uneltesc impotriva dumneavoastra ar trebui sa constituie un semnal de alarma asupra modului disproportionat in care percepeti realitatea.
De asemenea, faptul ca fara sa ma cunoasteti, ma asociati cu cine stie ce, imi da mie senzatia ca de fapt acuzele dumneavoastra, catre unul sau celalalt sunt in mare majoritate eronate.
In al treilea rand, ne aflam pe un forum de sfaturi juridice si tot ce faceti este sa atrageti atentia pe la aproape fiecare subiect despre drama dumneavoastra, sa aruncati cu noroi in tati, sa va scuzati fara sa fiti atacata despre ce mama buna sunteti sau sa oferiti detalii despre problema dumneavoastra fara sa vi le ceara nimeni.
Si cum cine se scuza se acuza iar eu sunt membru al Ku Klux Klanului, avem o viziune aproape de adevar despre unde vin problemele dumneavoastra cu domnul fostul partener.
Domnule when,
Eu m-am cam lamurit cu unii useri. Acei useri care atunci cand dau sfaturi mamei spun sa faca plangeri tatalui, sa-l pedepseasca, sa-l actioneze in instanta, sa faca apel la executor, iar cand vine vorba de tata (desi el este cel care nu are nicio solutie realista sa-si vada copilul cand mama nu are chef ca relatia tata-copil sa existe), el nu trebuie sa faca plangeri, sa mearga in instanta etc. Si eu mereu sfatuiesc userii sa se inteleaga daca se poate, dar cand un tata merge de zeci de ori inutil la copil fara ca macar sa-l vada sau sa i se deschida usa, este evident ca nu se doreste intelegere. Pacat de copil, cu siguranta i-ar fi fost bine cu ambii parinti, fie ei divortati.
AgainstPas, culmea eu sustin si reclamarea tatilor care uita ca sunt tati.
Nu sunt de accord ca cel care dispare un an, doi, trei, vine si primeste drepturi ca unul care a stat si a asteptat pe la usi. Si culmea, ca ala care nu a dat doi bani ani de zile ala face gura mai mare si vine cu executori si face viata amara amaratei care doar ea stie cum s-a descurcat cu copilul.
As vrea pedepse mai drastice pentru parintii care uita sa fie parinti, care nu ingrijesc, mangaie sau apara. Pentru aia care dau 180 lei/luna dar au ultimul model de iphone.
Insa sunt siderat si descumpanit vad sau mie mi se pare ca vad partea fenminina a forumului tinand partea femeilor, a mamelor, nu a copilului. Cand vad ca daca posteaza un tata, un barbat, imediat este pus la colt si apare Martonze care serveste placa cu " si fostul meu" si asa mai departe.....
Fiecare caz e diferit. Legea nu ar trebui sa fie diferita pentru femei sau barbati.