m13d a scris:
Rino - eu am inteles asa:
Daca cel ce da banii ar fi dat fara sa existe conditia de restituire atunci ar fi fost inselaciune. Din moment ce se asteapta la restituire, iar cel ce cere refuza restituirea inseamna ca refuza executarea unei obligatii. Iar in cazul inselaciunii este vb de un folos patrimonial obtinut inurma unui contract iar in cartile din care eu in invat nu este mentionat contractul de imprumut in nici una din formele sale, ci doar cele de v-c, inchiriere, tranzactie.
- Neexecutarea unui contract nu presupune de regulă existenţa unei înşelăciuni, de
obicei fiind vorba de un litigiu civil. Asta nu înseamnă că exclude o astfel de posibilitate atunci când neexecutarea este consecinţa inducerii sau menţinerii în eroare a cocontractantului- Sergiu Bogdan
Daca gresesc corecteaza-ma
Eu nu cred ca poate fi vorba despre un imprumut de consumatie, ci despre o inselaciune...in primul rand, acordul consensual nu poate fi probat, lipsand cu desavarsire inscrisul constatator, scris de catre imprumutat sau cel putin inainte de a fi semnat de acesta, sa adauge mentiunea bun si aprobat...in fine, aici este vb despre probatiune, care ar fi aproape imposibil de facut, proba cu martori neputand fi admisa decat in anumite cazuri.
In al doilea rand, faptuitorul actioneaza cu intentie, inducand in eroare partea vatamata, prin prezentarea ca adevarata a unei situatii false...astfel, prin atitudinea mincinoasa, faptuitorul a dobandit un folos material injust, respectiv a creat un prejudiciu in patrimoniul persoanei vatamate, deci legatura de cauzalitate e evidenta..imprejurarea ca, faptuitorul a spus ca va restitui suma este irelevanta, din moment ce a obtinut-o prin inducerea in eroare a persoanei vatamate.