Dreptul de vizită la școală a copilului în afara programului de legături personale cu minorul. Există hotărâri judecătorești pronunțate în acest sens?

Stimata Martonze, vad ca cititi si nu reusiti sa pricepeti, omul a explicat foarte clar ca vine conform responsabilitatii sa se intereseze de cum ii invata copii si daca tot face sute de kilometrii nu e extraordinar, rau sau contraindicat sa treaca sa ii imbratiseze.

Pana acum bateati apa in piua ca dorinta minorului e sfanta si daca nu vrea sa isi vada tatal sa se respecte. Iata acum ca avem minore care doresc sa-si vada tatal, sa-l imbratiseze insa nici asta nu e bine, pentru ca e in timpul scolii, in timpul pauzei. Si dragostea fata de copil se manifesta in portii. Nu prea mult ca ii strica.
Imi pare sincer rau de traumele prin care ati trecut pentru ca ura asta bolnava pe care o aveti fata de barbati nu poate proveni decat dintr-o mare suferinta, insa e momentul si tine de dumneavoastra sa luati masuri si sa va insanatositi.
Sunteti pe forumul acesta de ani de zile cautand aprobarea strainilor, incercand sa smulgeti o usoara confirmare a actiunilor dumneavoastra.
Nu imi pasa daca mi se va sterge postarea, insa nu e atac la adresa persoanei dumneavoastra ci un indemn sa cautati ajutor pentru ca e nevoie.
Evident ca tatal din subiect nu va renunta la copii, evident ca tatii implicati merg pana in panzele albe pentru odraslele lor. Imi pare rau ca nu ati simtit asta ca si copil, imi pare rau ca fiul dumneavoastra la randul lui e lipsit de asa ceva.
Insa nu e motiv sa va razbunati pe ceilalti. Prin ce ati trecut dumneavoastra ar fi bine sa nu mai treaca nimeni.

Eu nu sunt divortat insa daca as fi la scoala la fiul meu si m-ar prinde pauza acolo as trece macar sa-l vad. Daca acest lucru se intampla la saptamani, clar m-ar arde buza si sufletul sa il iau in brate.
Si va intreb pe dumnavoastra, mamele iubitoare impotriva unui tata care vrea domle aberatia de a-si strange copilul in brate la scoala, daca ati fi despartite de copii dumneavoastra luni de zile, fara sa stiti nimic, dar absolut nimic despre ei iar apoi v-ati afla la o distanta de cativa metrii, cate s-ar duce sa-si ia copilul in brate si cate ar face cale intoarsa ca deh......e la scoala.
Eu, un tata mult hulit m-as duce la copil.
Dumneavoastra?

Stimate domn Damian, am tot respectul pentru adevăraţii tătici, aşa cum sunteţi dvs., un tată care vibrează pentru copiii săi. Eu personal nu am nici o înverşunare împotriva dvs. sau a altor postatori, mi-am exprimat doar părerea că şcoala nu e pentru relaţii personale copil-părinte , în timpul orelor de curs şi în pauze.Punct.
În rest, detest orice persoană care se opune petrecerii de timp a unor copii cu o persoană dragă lor şi aici nu mă refer la cadrele didactice, care au dreptatea lor, ci la persoanele care se ocupă de copiii dvs., zi de zi.Orice bucurie în plus este benefică copiilor.
Am ascultat înregistrările dvs., tonul dvs. mi s-a părut agresiv şi la agresivitate se răspunde cu agresivitate, părerea mea.
În rest, vă doresc sănătate şi copii fericiţi .

Pana la urma vorbim despre relatii personale in extenso ori despre vizitarea copiilor la scoala? Ca vad ca scriu una si mi se arunca in cap alta...
Parintii merg la scoala, macar o data pe luna, sa intrebe de copiii lor. Exista pentru asta ore de consultatii si, de regula, in aceste ore, copiii au alte ore. Asa cum spunea dl. invatator, nu se respecta regulamentul, nu e ora de consultatii. Ca il ia sau nu pe copil, e o exagerare evidenta, insa atata timp cat eu nu respect jumatate de lege, pot eu transmite ca voi respecta cealalta jumatate? Prezumtia functioneaza, psihologic si nu legal, atata timp cat persoana vizata nu incalca nimic. La prima incalcare de orice, da, poti fi banuit de incalcarea a orice altceva.

Este jalnic sa nu va vedeti copiii, sunt absolut de acord cu asta, insa daca va faceti toate institutiile prietene, puteti obtine sustinere. Indiferent ca sunteti mama sau tata.
Exista cazuri cand institutiile prefera sa colaboreze cu parintele la care copiii nu locuiesc in mod constant pentru ca e mai usor cu acel parinte, ca persoana.
Personal, am colaborat cu institutii ca sa le informez despre drepturile parintilor. Pentru ca nu, nu stiu, doar nu credeti ca vreun director de scoala o fi instruit in sensul asta, doamne fereste!

Va incurajez sa faceti demersuri sa va vedeti copiii, insa v-ar ajuta extrem de mult sa nu luati totul personal, unele chestiuni nu sunt conspiratie mondiala, iar batalia cu toate si cu toti nu va ajuta deloc nici pe dv. si nici pe copii. Mai mult, ideile privind conspiratii peste tot nu sunt agreate de sistem. Iar batalia va va obosi.
Totusi, sistemul poate fi manipulat uneori sa va ajute. Indiferent ca ati incercat sau nu, parerea mea ca o colaborare cu sistemul e mai eficienta ca rezultate decat o batalie care se lasa cu raniti. Si in armata dv. sunteti unul, sistemul are resurse.
Ganditi logic, asumati-va ca da, era un lucru minor sa va lase sa discutati cu copilul, dar ca ei sunt cu dv. mai catolici decat papa si nu empatici si ca mereu va trebui sa respectati regulile ad literam. Doar dv.
Dar nu pentru ca sistemul va vrea sa nu fiti tata, ci pentru ca sistemul e speriat de o sursa de indoctrinare care le spune cine stie ce.
Indarjirea asta a dv. este exact indarjirea cu care au actionat cei din sistem la intalnirea de la scoala: incapatanare ilogica de a face lucrurile musai intr-un anumit fel, inflexibil si fara empatie.
Incercati sa intelegeti oamenii aceia daca vreti sa fiti inteles de ei.
Mult succes!

La ora la care scriu sunt 1420 de vizualizări ale discuției inițiate de către domnul avocat Claudiu Lascoschi.
Consider că este un subiect de interes ridicat, având în vedere numărul de vizualizări. Subiectul în discuție se referea la existența dreptului de vizită la școală a copilului în afara programului de legături personale cu minorul.
Cred că este normal să oferim argumente pro sau contra opiniilor susținute, fără a particulariza și dacă este posibil într-un cadru decent, fără atacuri la personă sau alte aprecieri ofensatoare.
Este un loc în care cititorii, și nu sunt de loc puțini, caută argumente într-un sens sau altul, părerea mea.

O intensa dezbatere pentru ca un tata a îndrăznit sa mearga la scoala sa ceara informații despre copil si mai mult, si-a permis sa-si vadă copilul cateva minute in pauza. Mai exista un dubiu legat fe faptul ca s-a sunat in mod total abuziv si disproporționat la Politie????
Cat de absurd am ajuns sa judecam simpla prezenta a unui tata la scoala!