Plângere penală pentru nerespectarea hotărârii judecătorești cu privire la plata pensiei de întreținere. Cât de repede credeți că se vor lua măsuri?

Martonze, intrebarea nu a fost adresata dumneavoastra ci initiatoarei acestui topic care a fost perfect capabila sa raspunda si singura. Acuma, de ce tineti mortis sa va bagati in seama cu mine e alta mancare de peste si ar trebui sa va dea de gandit.....
Doamna @lex, problema este proast gestionata din toate punctele de vedere indiferent de bunavointa dumneavoastra.
1. pentru ca acelui copil ar fi trebuit sa i se explice ca e tatal lui, ca oamenii iubesc diferit sau nu iubesc deloc insa asta nu tine de el ci de celalalt. Asa copilul a aflat dar de fapt nu stie insa se teme.....e o incertitudine care nu ii face bine si ii provoaca teama.
2. din punct de vedere legal ati pierdut timpul pentru ca erau masuri pe care puteati sa le luati asa cum v-a spus si doamna PS. Chiar daca tatal nu este de acord cu mutarea domiciliului copilului aveti toate sansele sa i se suplineasca acordul in instanta. Dreptul copilului il aparati singura. Fostul partener poate sa spuna foarte multe, ca face si drege insa, personal ma indoiesc ca va misca un deget cand va afla ca totul costa.
Lasati vacanta, notificati direct pentru schimbarea domiciliului si supliniti acordul si luati copilul cu dumneavoastra.

Multumesc mult de tot pentru sfaturi,intr-adevar au trecut ani in care nu am facut nimic,pentru ca sunt om si mi.a fost milă nu avea de unde,i.am dat pace sa fim fiecare linistiti dar uite ca el noua nu,marea mea greșeală este ca am impresia ca toti oameni au suflet!Va multumesc inca odata

Nu ţin să mă bag în seamă cu dvs., eu îi explicam userului cum este privită situaţia dumneaei în instanţe şi cum poate fi exploatată de nişte indivizi care se folosesc de calitatea de părinte, în beneficiul lor personal.
Doamnă @l€x, felul în care aţi fost luată la întrebări privind teama copilului este un indiciu cum sunt tratate aceste probleme de către anumiţi militanţi pentru drepturile taţilor şi de psihologi, şi de instanţe, mai mult, primii "luptă" ca la refuzul copilului după 3 luni de consiliere psihologică obligatorie după prima executare silită, la următoarea executare copilul să fie luat cu forţa, cu jandarmii, la programul de relaţii cu cel de care se teme şi mama copilului să fie trimisă la terapie psihologică. Astea nu sunt glume, au existat chiar 3 iniţiative legislative în acest sens şi "lupta" continuă.
When, este logic ca un copil să se adapteze condiţiilor de viaţă în care creşte - se naşte cu vederea slabă - se dezvoltă mai mult simţul auzului; se naşte fără mâini, se adaptează picioarele , care pot prelua funcţia mâinilor, ş.a.m.d. Copilul crescut de la naştere într-o familie monoparentală sau crescut de bunici sau de centrul de plasament, se adaptează, orice schimbare e o traumă pentru el.
În cazul d-nei @l€x, îi sugeraţi mamei să-i dea explicaţii despre tatăl inexistent - dvs. subestimaţi inteligenţa copiilor, deşi aveţi copil, ar trebui să conştientizaţi asta. Copilul vede la televizor filme cu familiile de animale sau cu familii complete - tata, mama şi copil şi are o imagine a ceea ce este un tată, care nu corespunde deloc cu "nenea" care îl acostează pe stradă şi îi spune că el e tata, este normal ca băiatul să se sperie. Dar iată, apar judecători ca domnia ta, care sugerează să fie luat copilul cu japca, eventual în sac de forţă, dacă nu vrea să plece cu un străin.

Aşa este , doamna When, copilul a fost alienat încă din burta mamei şi continuă alienarea, eu propun consiliere psihologică pentru copil şi după consiliere, luarea din mediul alienator şi plasat la cel care, cu responsabilităţi legale egale cu ale userului, spune :

Asta ati scris mai sus dupa care ati zis la ultimul pot ca :

Nu ţin să mă bag în seamă cu dvs., eu îi explicam userului cum este privită situaţia dumneaei în instanţe şi cum poate fi exploatată de nişte indivizi care se folosesc de calitatea de părinte, în beneficiul lor personal.

Nu tineti sa va bagati in seama insa imi raspundeti mie la intrebarea adresata mamei doar ca sa ii explicati userului despre cum e situatia cu anumiti indivizi?????????

When, este logic ca un copil să se adapteze condiţiilor de viaţă în care creşte

De cand teama si izbucnitul in plans sunt in opinia dumneavoastra o adaptare la conditiile de viata in care creste?

Dar iată, apar judecători ca domnia ta, care sugerează să fie luat copilul cu japca, eventual în sac de forţă, dacă nu vrea să plece cu un străin.

Aberati. Unde anume la acest topic am sugerat eu sa fie luat copilul cu japca?

În cazul d-nei @l€x, îi sugeraţi mamei să-i dea explicaţii despre tatăl inexistent

Nu doamna, nu am zis sa dea explicatii ci sa spuna adevarul. Ca are un tata care insa nu stie sa iubeasca si nu a invatat cum sa se comporte cu el. Ca este tatal cel care are anumite probleme insa ca el este un copil iubit si absolut minunat.

dvs. subestimaţi inteligenţa copiilor, deşi aveţi copil, ar trebui să conştientizaţi asta.

Iar concluzia asta ati tras-o din sfatul meu de a spune copilului adevarul? Tocmai, ca imi respect copilul, daca as fi in situatia doamnei nu as astepta sa afle de la prietenii din parc care e tatal lui. Asta nu e respect chit ca mama a avut cele mai bune intentii.
Martonze, tineti atat de mult mortis sa ma contraziceti ca nu mai realizati enormitatile pe care le scrieti.
Tocmai, ca un copil e inteligent si realizeaza ca are si mama si tata si vede ca simpla mentionare a acestui cuvant trezeste panica la el in casa, atat de mare incat nici nu se discuta si afla din discutiile de pe la colturi ce si cum. Si e baiat, va creste si va deveni barbat si poate nu isi va intemeia o familie pentru ca in subconstient mereu va asocia ideea de tata cu frica si teroare. Asta e adevarul si asta e normalitatea lui si atunci ar trebui tratata ca atare.

El are un tată,actualul meu sot.Il creștem împreună inca de la 7 luni,ei se iubesc reciproc foarte mult.Adevarul îl va stii cand va fii putin mai mare sa poata înțelege situatia,nu vreau sa fie un șoc pentru el asta!Eu nu am îndepărtat copilul de nimeni!Tata este cine te creste,cine sta cu tine cand esti bolnavilor,cine te iubeste necondiționat....Nu ii pot spune eu acum copilului ca "nenea de fapt e tati"dar nu il intereseaza de tine...Nu e corect fata de copil!Are o mama,un tata cară îl iubesc enorm de mult nu cred ca este cazul sa.i umplem capul cu diferite scuze fata de "inculpat"ca nu a vrut să fie lângă el si altele...Eu va multumesc mult tin sa închei Ici totul nu vreau sa existe contraziceri din cauza mea,am avut doar o simpla întrebare la care mi s.a raspuns!Va multumesc