Problemele părinților despărțiți: pensie de întreținere, program de vizită, domiciliul minorilor etc.

nu e vorba de alienare parentala daca exista abuz.

Deci aici nimic nu e comic. Păi definiţia alienării parentale nu este abuzul psihologic asupra minorului făcut de un părinte şi familia acestuia ca să îndepărteze copilul de părintele ţintă?
Am înţeles, dacă copilul nu vrea la mama, este abuz (al mamei? al tatălui?) Şi teama asta a copilului cine o alimentează?De ce nu ia tata copilul în braţe şi-i spune zilnic cât de mult îl iubeşte mama, că dacă merge cu ea, se vor distra, cât de mult se bucură tata că băieţelul merge cu mama, că nu e nici un motiv de teamă? Că mama are mod mai deosebit de a-l iubi şi tot ce face e spre binele lui; De ce nu pune tata poza mamei lângă patul copilului, pentru ca acesta să o vadă mereu şi să nu o uite? Un copil are nevoie de 2 părinţi , de model maternal şi de model paternal, şi un copil îşi iubeşte instinctual ambii părinţi; copilul are dreptul la 2 părinţi şi nu are drept de veto ca să meargă la program de relaţii cu părintele care are dreptul la relaţii;un copil nu-şi cunoaşte interesul, iar programul de relaţii personale l-au dat instanţele, după o minuţioasă cercetare judecătorească; nu există respingere decât dacă părintele la care copilul locuieşte i-a spălat creierul! Cunoaşteţi textul?
Aha, acum intervin particularităţile alienării! la copilul din Ploieşti, nu există viol, nu există bătăi, există ...abuz psihologic, fiindcă copilul nu a vrut să meargă cu tata, fără explicaţii suplimentare, deci fără motiv. Dacă există motiv, cu geaca, cu telefonul, cu filmul, etc, atunci e alienare!
Ştiţi care e norocul celor care sunt luaţi în seamă şi se dau verdicte aşa aiuritoare? Nivelul învăţământului, diplomele cumpărate, modul de obţinere a unui post , IQ-ul celor în măsură să dea verdicte şi disponibilitatea unora dintre ei de a se vinde. Atât.

Domnul Sobolan de tomberoane scrie:

Pentru ca un copil când realizeaza in ce abuz a stat, când realizeza ca celalalt parinte il iubeste

In astfel de cazuri copilul intelege? Nu e alienat? Are discernamant?
Intotdeauna cand se sustin aberatii ele se contrazic, mai devreme sau mai tarziu, caci sunt lipsite de suportul rational autentic.
Intelegeti cum sta treaba Martonze?
Daca copilul, stand la mama, realizeaza ca nu vrea la tata, el e alienat.
Daca copilul, mergand la tata, realizeaza ca nu mai vrea la mama, e constatarea starii de abuz in care s-ar fi aflat la mama si refuzul lui devine unul motivat si intemeiat.

Tocmai asta spuneam şi eu.Toate textele scrise mai sus conţin contradicţii.
Eu am citit pe Rolii opinia unui tătic iubitor, care scria că datoria mamei este să ia copilul zilnic în braţe şi să-i explice cât de mult e iubit de tata, că trebuie să plece cu el, că nu-i voie să se opună, că se va distra nemaipomenit cu el, că tata e cel mai bun om din lume. Remarcaţi: asta este, în concepţia unui om normal, datoria zilnică a mamei divorţate! Nu serviciu, curăţenie, gătit, spălat, călcat, lecţii, aprovizionare, etc. Şi asta în timp ce domnul lipsea cu lunile de la program, adică nu asigura dreptul copilului la 2 părinţi!

Deci aici nimic nu e comic. Păi definiţia alienării parentale nu este abuzul psihologic asupra minorului făcut de un părinte şi familia acestuia ca să îndepărteze copilul de părintele ţintă?

Ba da. Exact ce nu intelegeti?
Tatal nu retine copilul prin alienare parentala daca acesta refuza sa mearga la mama pentru ca aceasta l-a abuzat.
Clar acum?

De ce nu ia tata copilul în braţe şi-i spune zilnic cât de mult îl iubeşte mama, că dacă merge cu ea, se vor distra, cât de mult se bucură tata că băieţelul merge cu mama, că nu e nici un motiv de teamă?

De unde stiti ca nu face asta? Sa nu uitam ca vorbim de o mama care a fost decazuta din drepturi care pe fond inca nu a obtinut program de vizita. Ce se intampla mai departe o sa vedem. Momentan sunt doar presupuneri.
Ce este insa sigur este abuzul la care mama respectiva a supus minorul. sunt nenumarate probe de netagaduit.

De ce nu pune tata poza mamei lângă patul copilului, pentru ca acesta să o vadă mereu şi să nu o uite?

Pentru ca mama l-a abuzat.

Un copil are nevoie de 2 părinţi , de model maternal şi de model paternal, şi un copil îşi iubeşte instinctual ambii părinţi; copilul are dreptul la 2 părinţi şi nu are drept de veto ca să meargă la program de relaţii cu părintele care are dreptul la relaţii;un copil nu-şi cunoaşte interesul, iar programul de relaţii personale l-au dat instanţele, după o minuţioasă cercetare judecătorească; nu există respingere decât dacă părintele la care copilul locuieşte i-a spălat creierul! Cunoaşteţi textul?

Doamna, eu recunosc textul si mi-l asum insa ar fi frumos sa dati copy-paste la cer am scris eu integral nu doar la ce ati inteles sau va amintiti dumneavoastra. Sunt mici inexactitati care fac o diferenta uriasa.
In primul rand am spus clar ca astunci cand e vorba de abuz regulile se schimba. Ca nu e vorba de alienare parentala daca copilul refuza sa mearga la un parinte din cauza abuzului la care a fost supus. Am bolduit de data asta ca sa reusiti poate pe viitor sa fiti mai precisa. In fond, nu doriti sa dezinformati, nu-i asa?

Aha, acum intervin particularităţile alienării! la copilul din Ploieşti, nu există viol, nu există bătăi, există ...abuz psihologic, fiindcă copilul nu a vrut să meargă cu tata, fără explicaţii suplimentare, deci fără motiv. Dacă există motiv, cu geaca, cu telefonul, cu filmul, etc, atunci e alienare!

Pai sa vedem, conform celor spuse de dumneavoastra, alienarea parentala nu exista si copilul de fapt isi comunica propriile trairi. Deduc deci ca minorul din Ploiesti nu e retinut contrar vointei lui ci doreste sa stea cu tatal si familia paterna. Si.......ce minune, uitati ce se intampla cu mama care pana mai ieri se plangea ca e tinta tuturor reclamatiilor si proceselor deschise de tata.... Cand ajunge in locul lui procedeaza in mod identic. Plangeri, reclamatii, executari silite...... s-a dus cu discursul moralizator despre cum ar trebui sa trezesti afectiunea in copil.
Pai nah, acum poate o fi citit si tatal pe forum ce spunea doamna PS, ca merge viata inainte si fara program de legaturi personale. Greu cand iei o portie din propriul medicament, este?

When, ştiţi care-i treaba? Asociaţiile astea, în loc să ajute, mai mult strică. Alienarea parentală a fost preluată de ai noştri cu scop precis: cei din asociaţie să aibă posibilităţi de satisfacţie împotriva frustrărilor în urma despărţirii, iar IPJ să obţină beneficii materiale, pe baza disensiunilor dintre părinţi.Scurt.
Fără indicaţiile preţioase ale asociaţiilor, mulţi copii ar fii fericiţi şi mulţi părinţi ar colabora civilizat.Chiar şi prima asociaţie a servit satisfacerii interesului personal al tatălui, care, după aceea, s-a folosit de reputaţia obţinută pentru a cere onorarii exorbitante de la clienţii ai căror avocat este. Şi următoarele, servesc tot interesele personale ale preşedinţilor asociaţiilor, să fie mediatizaţi pe la TV şi apoi, să profite de pe urma mediatizării.

Pai sa vedem, conform celor spuse de dumneavoastra, alienarea parentala nu exista si copilul de fapt isi comunica propriile trairi. Deduc deci ca minorul din Ploiesti nu e retinut contrar vointei lui ci doreste sa stea cu tatal si familia paterna.

Chiar aşa este, şi aşa a fost şi când a stat cu mamă-sa, dar vedeţi, atunci, când săracul şi-a exprimat trăirile, a fost trimis la psiholog, a fost expertizat, a venit Poliţia şi executorul...Bietul de el, cu asta a fost abuzat...
Explicaţiile dvs. se bat cap în cap. De ce eu alienez copilul dacă acesta nu vrea să plece cu ta`su, cu care nu a convieţuit niciodată şi la care a venit cu martori, Poliţie şi executor şi l-a speriat, deci îi este teamă să plece cu el şi acel tată nu alienează, dacă copilul nu vrea cu mama?
Şi de ce o combateţi pe mamă că face acelaşi lucru ce a făcut tatăl, adică a luat exemplul bun, fiindcă, nu-i aşa, statul român i-a dat câştig de cauză tocmai fiindcă "a luptat" (oare cu ce? ), deci luptă şi ea, mama. mai ales că tăticul ţine cu dinţii de copil şi de pensia alimentară, care, presupun, nu e în natură, sau e?