Problemele părinților despărțiți: pensie de întreținere, program de vizită, domiciliul minorilor etc.

Sa luam de exemplu personalitatea narcisista, adica tipul de om fermecator la prima aparitie insa profund disfunctional care isi lasa copii si partenerul cu numeroase si grave traume. Si nu, contrar a ceea ce credeti dumneavoastra abuzatorii nu poarta tricouri rosii si nu merg cu girofarul pentru a atentiona ca sunt disfunctionali. Din aceasta cauza abuzul emotional este atat de parsiv si greu de combatut.

Aţi scris exact ceea ce am vrut să aud!
DA, este greu de depistat. ori eu am citit raport de expertiză psihologică întins pe 20 de pagini, (făcut de expert IPJ) care, după o foarte profundă cercetare, de dimineaţă de la ora 9 până la ora 13, în care a diagnosticat atât mama cât şi tata şi copilul, a constatat , de la cât de corect îmbrăcat era tatăl (de parcă mama şi copilul ar fi mers în costum de carnaval!) până la riscurile ca acel copil să fie alienat dacă , în continuare, părinţii nu se înţeleg.
Extraordinară constatare! Părinţii au divorţat fiindcă nu s-au înţeles! Şi vă asigur că respectivul raport a fost pus de tată (de fapt el a cerut expertiza şi mama nu s-a opus) în toate dosarele ulterioare (muuulte) cu acel risc de alienare parentală subliniat cu roşu, riscul transformându-se, în interpretarea lui, în certitudine şi motiv de penalizare a mamei! ca atare, în continuare provoca scandal când mergea în vizită, în continuare se răstea la copil, nu cumva acela să-i dorească compania.
Toate acestea se derulează în ani; atunci când sunt în faţa psihologului, ambii părinţi sunt cât de cât prefăcuţi, ca să dea bine în faţa lui. Domnul nu o va înjura pe mamă, nu-i va spune că spală creierul copilului sau că e proastă, copilului nu-i va spune că e prost ca mă-sa şi nici nu-l va pocni, nici mama nu-i va spune copilului să nu-l ia în seamă pe tată, că e prost sau nebun. Dvs. puteţi să apreciaţi d.p.d.v. psihologic actorii , când vă uitaţi la un film?
Chiar deunăzi, o prietenă care merge ocazional în mediul în care merge, tot ocazional, tatăl copilului meu a auzit o bârfă că eu nu las copilul să vorbească cu tatăl său ; în curând se împlinesc 3 ani de când domnul nu a mai fost la vreun program, s-a văzut cu copilul de 3 ori în cei 3 ani, în timpul săptămânii, câte 1/2 oră, în care a făcut selfie cu el şi s-a grăbit, că avea probleme şi-l mai sună la telefon la 2 luni. Dacă dvs. îl ascultaţi pe el, îl credeţi.Dacă mă ascultaţi pe mine, mă credeţi.Psihologul pe cine crede? Şi ce concluzie trage? Că tatăl a venit corect îmbrăcat şi că există riscul alienării parentale?

DA, este greu de depistat. ori eu am citit raport de expertiză psihologică întins pe 20 de pagini, (făcut de expert IPJ) care, după o foarte profundă cercetare, de dimineaţă de la ora 9 până la ora 13, în care a diagnosticat atât mama cât şi tata şi copilul, a constatat , de la cât de corect îmbrăcat era tatăl (de parcă mama şi copilul ar fi mers în costum de carnaval!) până la riscurile ca acel copil să fie alienat dacă , în continuare, părinţii nu se înţeleg.

Nu ma pot pronunta, nu am vazut respectivul raport . Da, este importanta si aparenta fizica la sedinta si da, riscul alienarii poate sa apara insa.....mare atentie, parintele alienator poate fi rezidentul sau nerezidentul. Asa ca daca a scris ca in general poate sa apara alienarea atunci si mama ar fi putut folosi tot atat de bine acel raport.
Insa repet, nu ma pot pronunta decat vag pentru ca nu am vazut raportul.
Insa, as dori sa mentionez ca pentru o expertiza corecta e nevoie de mai multe vizite nu doar de una singura foarte lunga.
Personalitatea narcisista e dificil de diagnosticat desi exista anumite indicii.
Daca observi parintele, observi la copil traumele specifice traiului cu un narcisic atunci iti dai seama unde este problema. Si atentie, cand spun traiului cu un narcisic ma refer tot atat de bine si la nerezident.
Sunt perfect constient ca narcisistul poate fi si rezidentul si nerezidentul. Personal, unui parinte narcisist nu i-as acorda cu copilul mai mul de 2 ore la 2 saptamani si as creste perioada doar daca merge constant la terapie si se inregistreaza progrese. Asa cum sub nici o forma nu as lasa ca minorul sa locuiasca cu un narcisist fie ea poate si mama.
Partea proasta cand ai un fost partener narcisist, cumpare uneori fostul dumneavoastra partener Martonze este ca va cauta mereu nu rezolvari ci doar scandaluri.

Atentie @Martonze,

Cand spuneti ca o fata la 13 ani este "matura", are liber arbitru etc..., deschideti calea, justificati perversitatile, abuzurile.
La 13 ani o fata poate avea atributele exterioare si interioare de apartenenta a sexului sau destul de dezvoltate, dar, asta nu inseamna ca ea are si liberul arbitru si experienta necesara pt a analiza obiectiv evenimentele si actorii evenimentelor care o inscriu in societate.
De unde si copiii la 13 ani.
O data dependenta de cel care a abuzat-o, fetei ii va fi si mai greu de a iesi din angrenajul socio-economic.
Nu luati experienta dvs personala, vazuta prin prisma maturitatii dvs actuale, ca fiind un model social (scris fara flatari inutile), sunteti o exceptie dpdv societal!!!

Martonze draga, irositi timp inutil pentru a combate ceva ce nu exista. NIMENI nu a dovedit ca nerespectarea programului de vizitare inseamna abuz emotional al parintelui rezident asupra minorului. Cand programul nu se respecta poate fi vina rezidentului a nerezidentului, a ambilor sau pur si simplu vointa copilului. Nimeni si nimic nu a demonstrat ca absenta sau legatura slaba intre copil si unul dintre parintii sai reprezinta un abuz emotional! Unele lucruri functioneaza, altele nu, chiar si in privinta relatiilor interumane. Ca e mai bine ca un copil sa aiba ambii parinti in viata lui e de domeniul evidentei. La fel ar fi mai bine ca toti copiii sa fie iubiti, bine ingrijiti, dusi la medic cu regularitate, la scoala, in vacante etc. Toate acestea sunt idealuri. Se pare insa ca ele nu suscita un interes la fel de mare. Nu se infiinteaza organizatii care sa militeze pentru vaccinarea copiilor, prezentarea lor cu regularitate la medic. Nimeni nu se zvarcoleste pentru reducerea ratei mortalitatii infantile in Romania. "Problema" cea mai importanta e programul de vizitare si "abuzul" in caz de nerespectare.
Combaterea "alienarii" si/sau "abuzului emotional"nu reprezinta doar o pierdere de timp, dar chiar luarea in serios a unor astfel de aberatii!

Demos, eu nu justific nici perversităţile, nici abuzurile.
Copilul meu, mult mai mic, ştie mult mai multe lucruri decât ştiam eu la vârsta lui, are în vocabular cuvinte pe care eu nu le cunosc; copiii de azi au acces la informaţie şi da, se maturizează mai repede. Rolul părinţilor este de a-i educa, de a-i îndruma, de a creea acea încredere a copilului încât acesta să i se confeseze când are dileme, numai aşa pot fi înlăturate din faşă devierile de la drumul corect.
În ce priveşte relaţia părinte plecat - adolescent, oricât aţi avansa ideea că părintele cu care a rămas este abuzatorul care împiedică relaţia minor-părinte, este o idee falsă, fiindcă sentimentele nu pot fi oprite de nimeni, dimpotrivă, la vârsta adolescenţei, orice interdicţie măreşte dorinţa de a ajunge la fructul oprit.
În cazul enunţat în alt topic, al fetei de 13 ani care nu vrea să plece la tatăl său, plecat de acasă de 6 luni, nu ştim multe elemente, ştim doar că tatăl nu a mai văzut fata de 6 luni, că o acuză pe mama pentru refuz şi că tatăl a cerut expertiză psihologică, în plus convorbirile telefonice cu fata se rezumă la a o chema la el şi a ameninţa mama.
Nu ştim cum s-a înţeles fata cu tatăl său înainte, de câte ori a mers fata cu tatăl , împreună ei doi, la teatru, la ştrand, în excursie, în vizite, nu ştim care e cauza divorţului, dacă au existat violenţe în familie, dacă tatăl şi-a mai abţilduit fata câteodată...