Liliana Gradinaru:
Doamna draga aveti o capacitate de distorsionare a adevarului si de inversare a responsabilitatilor demna de invidiat (ma rog, de ar fi asa ceva de invidiat)
Cum puteti dvs scrie, din calitate de avocat, cu titlu de adevar absolut, de prezumtie irefragabila, ca,citez:
E, in mod clar, un esec pentru orice parinte ca pruncul lui sa il respinga pe celalalt parinte.
Ma scuzati, dar putin de respect fata de omul (mama sau tata) care creste zilnic acel copil nu aveti? Ce date concrete va indreptatesc sa considerati,in mod absolut, ca parintele rezident e cel vinovat? Ce argumente juridice aveti ca sa disculpati nerezidentul, a priori, si contrar autoritatii parintesti comune si a raspunderii parintilor pentru copil, si sa puneti in carca rezidentului o prezumtie absoluta de vinovatie? Ce argumente juridice aveti pentru a exclude o eventuala atitudinegresita a nerezidentului drept motiv al refuzului copilului?