Eu nu ştiu ce ar fi dacă ar fi altfel.
Şi nici măcar nu pot afirma că tatăl copilului meu este o persoană toxică, v-am mai spus că el îşi urmărea doar interesul material, nu are sentimente faţă de acest copil, dar pentru obţinerea scopului său, avea nevoie de acest program de relaţii, prin care îşi putea realiza ţelul, atât, fără sentimente şi fără dorinţa de a-i acorda copilului dreptul la tată. Dovada că nu e o persoană toxică este că mai are 2 copii pe care îi creşte, de care se ocupă aşa cum trebuie să fie un tată , dar, repet, unde iubire nu e , nimic nu e, ori acum el iubeşte acei copii, fiindcă stă cu ei, îi simte, le este devotat, ceea ce nu a fost cazul cu copilul nostru.
În altă ordine de idei:
Însa asa cum doriti sa procedati, sa nu mai lasati copilul sa isi vada tatal pe care il iubeste este pur si simplu ( scuzati-ma) abject. Conform legii, obligatia dumneavoastra este sa le incurajati relatia. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca incalcati o hotarare judecatoreasca si ca va veti vatama psihic iremediabil copilul.
Citiţi ce scrie doamna mai sus: are autoritate părintească unică! De ce oare? Autoritatea părintească unică se acordă extrem de greu, cu motive bine întemeiate.
Vedeţi anomalia? Dacă autoritatea unică s-a dat pentru violenţă, alcool, droguri şi cine ştie câte grozăvii, cum să dai program de relaţii cu preluare? Argumentele care stau la baza acordării autorităţii părinteşti reprezintă RISC pentru contactul cu minorul, nu neapărat pentru autoritatea părintească. Un drogat, când este treaz, poate să judece ce studii ar fi mai potrivite pentru odrasla sa, şi un alcoolic sau un om violent, dar dacă alcoolicul e beat când e copilul la el, sau drogat sau îl bate cu furtunul , sunt convinsă că relaţia nu este benefică pentru copil.