Si chiar daca ar fi asa, o instanta a decis un program de vizita.
Iată o Decizie a unei instanţe, prin care a acordat autoritate unică mamei:
Rapoartele şi fişele de evaluare psihologică a minorului xxxxx evidenţiază încordare, nelinişte,tensiune, iritare,ostilitate, furie a minorului faţă de tată;temere, furie şi frică când minorul se aşteaptă să fie despărţit de de casa sau de mama sa.Minorul a dezvoltat un sentiment anxios faţă de tatăl său, fiind nesigur dacă tatăl va fi disponibil şi gata să-i ofere ajutorul atunci când îl va solicita. Tatăl nu este interesat în exercitarea autorităţii părinteşti, dovedind minorului doar manifestarea lui violentă , ceea ce a generat afectul de respingere a tatălui de către minor, astfel încât sunt incidente în cauză dispoziţiile legale care exclude exercitarea autorităţii părinteşti de către părintele cu un atare comportament – art.31 alineatul 2 indice 5 din Legea 272/2004
Deci, după ce instanţa constată toate cele de mai sus, acordă autoritate unică mamei şi menţine programul de relaţii cu preluare de vineri până duminică şi vacanţe!
Programul, în acest caz, e benefic minorului? Şi totuşi, o instanţă, 2 au decis: DA! Violenţa dăunează autorităţii părinteşti, dar nu şi relaţiilor personale! Noaptea minţii!
Alt caz concret:Un tată, cu program standard şi vacanţă timp de o lună, vine la copil la 3 luni, 4 luni, fără anunţ prealabil şi la ora prânzului sau dupăamiaza, când îşi aduce aminte, de fiecare dată se ceartă cu mama şi dă ordine să bage copilul în maşină, copilul nu vrea, are manifestări asemănătoare cu cea descrisă mai sus; parcurge toate etapele art.913, dar el vine la program doar la executările silite şi ...mama e penalizată. În cele 3 luni luate în calcul, se prezintă conştiincis, cu martori, la expirarea celor 3 luni, dispare iarăşi. Şi mama e bună de plată ! Corect?