Problemele părinților despărțiți: pensie de întreținere, program de vizită, domiciliul minorilor etc.

Stimată doamnă proastasatului, aveţi dreptate, dar ce ne facem că anumite instanţe şi-au însuşit aceste aberaţii şi există condamnări tocmai în baza aberaţiilor propagate în mediul Justiţiei? Şi magistraţii sunt oameni, nu roboţi, şi ei sunt mai judecători sau mai puţin judecători . Am citit hotărâri judecătoreşti motivate prin apariţia Protocolului publicat în M.O. şi erau definitive! Atunci cum să nu le luăm în seamă?! Deci instanţa însăşi dă decizie în baza unei înţelegeri între 2 entităţi private? Instanţa nu aplică legea, ci protocoale publicate în M.O.?

Stimată doamnă proastasatului, aveţi dreptate, dar ce ne facem că anumite instanţe şi-au însuşit aceste aberaţii

Care aberatii Martonze? Faptul ca alienarea parentala exista?

este o idee falsă, fiindcă sentimentele nu pot fi oprite de nimeni,

faceti confuzie intre sentimentele manifestate functional si cele manifestate disfunctional. In ambele cazuri ele exista, problema este cu modul in care ele sunt aratate.
Chiar si barbatul violent care isi pocneste zilnic sotia in mod paradoxal o poate iubi extraordinar de mult. Insa a fost crescut in palme, a preluat inconstient acest model si acum il aplica cu brio.
Fata de 13 ani isi poate iubi tatal foarte mult si sa se poarte urat cu el tocmai din cauza asta, fiind mai sigura pe dragostea lui si stiind ca nu ii pierde iubirea chiar daca il respinge, pe cand fata de rezident sa nutreasca de fapt teama ca daca nu face ce se asteapta de la el ii pierde dragostea.
Si din nefericire, de pe urma acestei barbaritati au inceput copii sa ajunga la Obregia. Pentru ca desi isi iubesc parintii foarte mult, pe amandoi, sunt siliti sa aleaga intre ei.
Ati vazut Martonze copil cu inceput de Tourette? Nu va doresc. Copil care a povestit luni de zile tatalui ca e silit cand e mama in preajma sa ii vorbeasca urat, copil care avea parole sa ii transmita tatalui cand e mama langa el, copil care facea atac de panica cand mama nu ii raspundea la telefon pentru ca asta a insemnat ca a murit pentru ca el a plecat de langa ea. Chiar AgainstPas povesteste cum e primit cu injuraturi in fata copilului de familia materna, oare asta nu e alienare? Cam cata libertate sa isi iubeasca tatal credeti ca are fetita lui AgainstPas cand bunica materna urla " sobolanul!" cand acesta apare?
Sau credeti cumva ca o femeie care se manifesta atat de violent verbal, ar pregeta sa faca rau fizic copilului daca acesta nu ar spune exact ce se asteapta de la el?
Nu sunt aberatii. Sau cel putin nu mereu.
Credeti ca fata lui AgainstPas nu isi iubeste tatal? Il iubeste cu siguranta, insa respingerea a ajuns modul ei de a relationa cu el. Doar atat ii este permis. Daca cumva bunica materna s-ar duce si i-ar zice " am gresit, am facut pace cu tatal tau si de acum inainte, incet incet mi-as dori sa faca parte din viata ta, daca esti de acord pentru ca te iubeste mult si pentru ca ar fi bine" ce credeti ca s-ar intampla? In cateva luni, copila s-ar obisnui cu el si ar avea o relatie normala, frumoasa si fireasca.
Dar de ce sa faca asa ceva cand il poate astepta injurandu-l si chemand politia?
Asta e ceea ce dumneavoastra numiti aberatie. Incercarile de a opri o asa bunicuta. Si da, asta e comportamentul pe care dumneavoastra pare ca il incurajati.
Iar daca doriti sa vedeti cum o bunica isi poate intampina fostul ginere in fata copilului....exista filmulete. Ar fi frumos sa le vizionati si dupa, sa ne spuneti daca ati folosit cuvantul " aberatii" in contextul corect.

When, dvs. îmi povestiţi de o bunicută, e un copilaş care-şi iubeşte tăticul şi bunicuţa o îndepărtează de tătic, aşa am înţeles eu. Acel tătic a trăit viaţă de familie cu copilul său? spuneţi că e fetiţă, să-i trăiască! Fiindcă , dacă vorbim de iubire, să-mi fie scuzate vorbele, fără convieţuire nu poate exista. Poveştile cu chemarea sângelui le-am mai discutat, nimic mai fals decât iubirea necondiţionată, doar pe seama ADN-ului. Şi dacă a existat convieţuire, copilul a fost martor la bătăi, scandaluri, certuri? A fost bătut copilul? Ei, vedeţi, pornind de aici, putem studia dragostea copilului faţă de părinte.
În cazul copilului meu - am mai spus asta, naşii au doi copii, mai mărişori - acesta refuză pur şi simplu să vină cu mine la naşi, la verişorii săi. Mă imploră să-l las la alţi verişori, care locuiesc vis a vis de primii, cât timp eu sunt în vizită .Dacă nu există altă soluţie, îşi ia cu el telefonul şi , cât timp stăm acolo, butonează. Naşii se poartă foarte frumos cu el, îi cumpără cadouri cu fiecare ocazie, şi verişorii se poartă frumos, nu înţeleg aversiunea lui de a merge acolo. L-am întrebat , de ce nu vrea să meargă la ei şi mi-a răspuns "Nu ştiu".
Cu atacul de panică, ce să zic, şi eu funcţionez la fel, când nu răspunde la telefon cineva apropiat şi am şi o explicaţie: au fost 2 situaţii când persoanele dragi nu mi-au răspuns la telefon şi da, le-am găsit reci.
Oricât filozofăm noi aici, realitatea este că un copil iubeşte persoanele care se ocupă zi de zi cu el, cu dragoste, cu înţelegere, şi oricine atacă persoan iubită, trezeşte ostilitatea copilului.
Ţin minte cum , într-o zi, mă certam cu sora mea , o ceartă banală, iar micuţul s-a proptit de picioarele surorii mele şi o împingea din apropierea mea. Copilul o iubeşte pe mătuşa ei, şi ea pe el, dar în situaţia de atunci, asta a fost reacţia puiului de om.
Vorbiţi de o relaţie firească. Ce este firesc în a obliga un copil să plece cu cineva, la data şi la ora stabilită într-o hârtie, când lui nu-i face plăcere şi ar vrea să doarmă sau să joace fotbal în acest timp?
FIRÉSC, -EÁSCĂ, firești, adj. 1. Care este conform legilor naturii; al naturii, din natură. 2. Care este conform așteptărilor, cum era normal să fie; obișnuit, normal; natural. ♦ (Substantivat, n.) (Situație, împrejurare, comportare plină de) naturalețe. – Fire + suf. -esc.

Nu incurajez nimic when. Nu e vorba despre incurajare, ci despre acceptare. Accept un lucru evident: nu avem control asupra a mai nimic (in fapt) iar relatiile interumane pot esua ca orice alt demers omenesc. Oamenii pot esua in profesie, pot esua in prietenie, pot esua in casnicie, in afaceri etc. E o realitate, fie ca o acceptam, fie ca nu. Am insa de multa vreme o curiozitate: dvs v-ati intalnit cu bunicuta din poveste sau doar ati preluat varianta lui agpas, ca sa vorbim despre obiectivitate si despre cine si ce incurajeaza?

Fiindcă , dacă vorbim de iubire, să-mi fie scuzate vorbele, fără convieţuire nu poate exista.

Complet gresit din nou. De exemplu cazul bunicilor care nu locuiesc cu nepotii, ii vad pe acestia la vizitele de Craciun si de Paste, oare acei nepoti nu isi iubesc copii si invers?

Şi dacă a existat convieţuire, copilul a fost martor la bătăi, scandaluri, certuri?

Perfect adevarat. Dar daca nu a fost? ce te faci cand nu au existat batai si scandaluri ci dragoste si grija si preocupare iar dupa divort copilul nu mai vrea sa isi vada un parinte?

Ei, vedeţi, pornind de aici, putem studia dragostea copilului faţă de părinte.

Exact. Si daca acea dragoste a existat si sunt numeroase dovezi, ba chiar filmari cand la sfarsitul anului scolar copilul multumeste tatalui pentru sprijin si apoi apare mama si nici nu se mai uita la tata si nu vrea sa il insoteasca nici macar la o inghetata...... nu e cel putin suspect?

În cazul copilului meu

V-am mai spus de n ori eu si alti participanti la discutii sa nu mai reduceti tot universul la experientele dumneavoastra sau ale copilului dumneavoastra.

Cu atacul de panică, ce să zic, şi eu funcţionez la fel, când nu răspunde la telefon cineva apropiat şi am şi o explicaţie: au fost 2 situaţii când persoanele dragi nu mi-au răspuns la telefon şi da, le-am găsit reci.

Doar ca in cazul povestit de mine copilului i s-a zis nu o singura data ca mama va muri daca el pleaca. A fost cu tatal la Aquapark si la intoarcere bunica materna i-a zis ca bunicului i s-a facut rau, ca l-a durut inima pentru ca el a plecat. Sunt discutii auzite de tata sau povestit de vecini. Copilul respectiv isi suna obsesiv bunicii si mama zilnic tocmai, pentru ca a fost atat de traumatizat de ce i s-a spus si nu a mai facut distinctia intre a pleca la tata si doar a pleca in alta parte. Va puteti imagina terorarea cu care traieste acel copil zilnic?

Oricât filozofăm noi aici, realitatea este că un copil iubeşte persoanele care se ocupă zi de zi cu el, cu dragoste, cu înţelegere, şi oricine atacă persoan iubită, trezeşte ostilitatea copilului.

Sau daca i se transmite de persoana alaturi de care locuieste zilnic ca e atacata de cutare.

Vorbiţi de o relaţie firească. Ce este firesc în a obliga un copil să plece cu cineva, la data şi la ora stabilită într-o hârtie, când lui nu-i face plăcere şi ar vrea să doarmă sau să joace fotbal în acest timp?

Perfect de acord. Insa ce e firesc in a obliga acel copil sa se intoarca acasa doar pentru ca asa spune o hartie? In cazul prietenului meu acela a trimis un program mamei in care mentiona clar ca programul de legaturi personale sa se desfasoare cand vrea copilul. Mama nu a acceptat asa ceva pentru ca exista " pericolul" ca tatal sa vina cand ea nu e acasa iar daca ea nu e de fata copilul vrea sa mearga cu tatal.
De ce sa nu accepti un program de vizita cand vrea copilul?

Nu incurajez nimic when.

- nu ma refeream la dumneavoastra ci la doamna Martonze.

Am insa de multa vreme o curiozitate: dvs v-ati intalnit cu bunicuta din poveste sau doar ati preluat varianta lui agpas, ca sa vorbim despre obiectivitate si despre cine si ce incurajeaza?

Nu, eu am vazut filmuletele. Si acolo am vazut un om care venise la programul de vizita si am vazut o doamna care iesea si incepea sa tipe si sa injure persoana care filma desi acesta spunea pe un ton linistit si politicos ca a venit sa isi vada copilul la programul de legaturi personale. Asta in timp ce doamna din imagine tipa si ii adresa cuvinte foarte grele.
Am inteles ca doamna respectiva a cerut si ordin de protectia impotriva domnului insa s-a respins iar din atitudinea ei nu parea ca se teme de barbat. Ea era cea care venea singura si amenintator si il injura.
Nu era clar o atitudine pe care cineva timorat sau speriat sa o aiba.
In acele conditii, era imposibil ca programul de legaturi personale sa se desfasoare si nu din cauza barbatului care a venit.