Problemele părinților despărțiți: pensie de întreținere, program de vizită, domiciliul minorilor etc.

In astfel de cazuri copilul intelege? Nu e alienat? Are discernamant?

Copilul are discernamant limitat si doar atunci cand i se permite acest lucru.
Credeti ca bunica care iese pe scara si urla din rarunchi la tatal care a venit sa isi ia copilul la programul de legaturi personale lasa sau nu copilul sa inteleaga, sa aiba discernamant, sa aleaga?

When, ştiţi care-i treaba? Asociaţiile astea, în loc să ajute, mai mult strică.

Nu stiu care e treaba cu asociatiile astea si nu-mi doresc sa aflu.

Şi următoarele, servesc tot interesele personale ale preşedinţilor asociaţiilor, să fie mediatizaţi pe la TV şi apoi, să profite de pe urma mediatizării.

Uau, sa zicem ca va cred. Eu nu ma uit des la televizor deci lesne imi poate scapa asa ceva insa in ultimul an de cate ori au aparut la televizor prezedintii din asociatii? hai sa vedem cat de intensa este mediatizarea aceasta.

Chiar aşa este, şi aşa a fost şi când a stat cu mamă-sa, dar vedeţi, atunci, când săracul şi-a exprimat trăirile, a fost trimis la psiholog, a fost expertizat, a venit Poliţia şi executorul...Bietul de el, cu asta a fost abuzat...

Aha, deci l-a abuzat tatal nu mama care refuza sa il lase la scoala.......... am inteles.

Explicaţiile dvs. se bat cap în cap. De ce eu alienez copilul dacă acesta nu vrea să plece cu ta`su, cu care nu a convieţuit niciodată şi la care a venit cu martori, Poliţie şi executor şi l-a speriat, deci îi este teamă să plece cu el şi acel tată nu alienează, dacă copilul nu vrea cu mama?

Sa zicem ca eu ma insel din nou si dumneavoastra aveti dreptate si alienarea parentala nu exista. Copilul acela de ce nu mai vrea la mama acum? ca doar a fost crescut, ingrijit si iubit cu devotament de catre aceasta si are discernamant si stie ce e mai bine pentru el...... Cum este?

Şi de ce o combateţi pe mamă că face acelaşi lucru ce a făcut tatăl, adică a luat exemplul bun, fiindcă, nu-i aşa, statul român i-a dat câştig de cauză tocmai fiindcă "a luptat" (oare cu ce? ), deci luptă şi ea, mama. mai ales că tăticul ţine cu dinţii de copil şi de pensia alimentară, care, presupun, nu e în natură, sau e?

Eu nu o combat, eu va atrag atentia asupra dublei masuri.
Nah, ca in situatia de fata avem un tata care a reusit sa isi ia copilul care nu dorea sa stie de el. Ce credeti ca s-a intamplat? De ce un copil care nu a fost supus niciunui abuz, intai nu dorea sa auda de tata si acum nu doreste sa auda de mama? Si nu, copilul nu are probleme psihice.
Care e explicatia dumneavoastra pentru acest comportament cel putin bizar as spune eu in conditiile sustinute de dumneavoastra ( ca nu exista alienare parentala).

Copilul nu e bolnav psihic - afirmaţia dvs. Copilul a fost expertizat la INML, fiindcă refuză să meargă cu mama? oare dacă mama nu face parte din asociaţie, INML-ul dă acel raport cu disfuncţia în relaţiile parentale?Vedeţi dvs., în ţara în care totul se vinde şi totul se cumpără, diferă doar preţul, nu poţi să ai încredere nici măcar în expertiza INML. (vedeţi cazul unei mame, căreia tatăl i-a luat copilul direct din şcoală, după ce şi-a dovedit paternitatea prin test ADN făcut la INML, acelaşi INML care anterior, la cererea mamei pentru stabilirea paternităţii, la testul ADN a dat rezultat negativ, adică omul nu e tatăl copilului!) Cu atât mai puţin am încredere în raportul a două IPJ-iste care au declarat alienarea parentală, expertiza făcută la cererea tatălui membru ARPCC. Şi în baza acelor făcături acea mamă a fost terorizată şi implicit, copilul.
De ce nu mai vrea copilul la mamă? Fiindcă probabil tatăl îl şantajează; sau îi este teamă de o nouă serie de audieri, executări silite, consilieri, certuri în care el e la mijloc. Sau pur şi simplu copilul e un pic mai puţin inteligent; sau copilul e dresat, primeşte recompensă dacă îşi refuză mama, ca şi caii sau câinii după cursă.

De ce nu mai vrea copilul la mamă? Fiindcă probabil tatăl îl şantajează; sau îi este teamă de o nouă serie de audieri, executări silite, consilieri, certuri în care el e la mijloc. Sau pur şi simplu copilul e un pic mai puţin inteligent; sau copilul e dresat, primeşte recompensă dacă îşi refuză mama, ca şi caii sau câinii după cursă.

Doamna Martonze........sa cad de pe scaun. Cumva in cuvinte mai mult sau mai putin elaborate ati recunoscut ca alienarea parentala exista??????????? Ca asta descrieti mai sus.

Dar ca sa nu jubilez prea mult, va intreb cinstit, unde credeti ca se va ajunge daca lucrurile continua asa?
Luam cazul de fata, copilul e la mama, nu vrea sa isi vada tatal, trece prin consilieri, executari si asa mai departe, are viata un calvar. Apoi ajunge la tata si nu vrea la mama. Incep iar consilieri, executari si audieri.
Asta sa ajunga viata fiecarui copil in divort care are parintii cu inteligenta emotionala mai mica?
Mi se pare murdar sa traiesc in tara asta unde nu exista in fapt binele superior al copilului ci doar abuzarea lui pana la urma pentru ce? pentru a justifica niste salarii.

Gasesc putin inutila discutia. Sa stiti ca de multe ori un psiholog se prinde ca sa zic asa cine este abuzator in urma unei discutii de cateva minute cu ambii parinti. Adica se vede din avion cand nu vrei sa iti lasi copilul sa aiba legaturi cu celalalt parinte, fie mama, fie tata. Totodata, frica si teama de a duce copilul la evaluare, consiliere in vederea imbunatatirii legaturilor cu celalalt parinte ridica niste semne de intrebare.

Doamnă, dvs. îmi suciţi cuvintele. Există o deosebire majoră între refuzul copilului crescut de la naştere de mamă şi refuzul actual al copilului. Copilul acesta a fost nenorocit de iubirea paternă - aşa cum văd eu problema dinafară, din hârtiile pe care le-am citit, coroborat cu experienţa proprie şi a unei mămici prietene:
Copil părăsit de tată de la naştere -(ca şi la mine, ca şi la alte mame), tatăl june prim, după ani de viaţă boemă, îşi găseşte altă jumătate şi-şi aduce aminte că are copil şi are drepturi. Obţine program de relaţii cu copilul cu preluare, fiindcă deja copilul e mare, nu trebuie să-i schimbi scutecele şi nici să-i ştergi mucii, copilul nu-l cunoaşte, nu vrea să plece, tatăl vine cu martori, apoi cu Poliţia, apoi executarea silită. Până aici, am 3 cazuri identice, toţi cei 3 tătici membrii ARPCC.. Urmează monitorizarea programului de vizită, apoi consiliere , în 2 cazuri cu IPJ-iste, care constată , în cazul Ploieşti, alienarea parentală, în al doilea caz RISCUL de alienare parentală şi influenţa mamei asupra copilului!
Doamnă When, vă creşteţi copilul, aveţi influenţă asupra lui? Dar un părinte care-şi creşte singur copilul, are influenţă asupra lui? Dacă nu are, cine ar trebui să aibă? Vecinul? Băcanul din colţ?
Urmează art.913 cu consilierea, penalizarea, etc., iar în cazul Ploieşti, decăderea din drepturile părinteşti, în paralel cu plângerea penală art.379, în baza pseudoraportului IPJ-ist. Pur şi simplu o execuţie a mamei, la fel şi în al doilea caz, unde încă nu s-a ajuns la această fază, dar tatăl face eforturi.
De ce diferă asta de situaţia actuală a copilului? Fiindcă aceşti copii, neavând viaţă de familie cu taţii lor, aceştia nu aveau cum să-şi creeze relaţii de ataşament cu copiii, mai ales că tustrei au procedat identic: reclamaţii, plângeri, audieri în instanţă a copiilor, executări silite, consilieri, plus certuri permanente cu mamele. Cu atât mai dubioasă este situaţia actuală, când copilul nu mai vrea la mamă. Cum de copilul, în câteva luni, a uitat totul şi s-a îndrăgostit de tată, de mama vitregă, de surori şi de tot mediul înonjurător, uitând 10 ani de viaţă? Eu presupun că traumatismele prin care a trecut l-au rătăcit, analfabeţii funcţionali nu sunt bolnavi psihic.
AgainstPAS, psihologul vede ce trebuie să vadă, în funcţie de cine plăteşte.