Nu are rost ca această mamă să sufere pentru un copil pentru care s-a sacrificat, fiindcă, bănuiesc, nu a avut viaţă din cauza tensiunii la care a fost supusă de distinsul tată
Nu a avut viata pentru ca si-a abuzat copilul, pentru ca nu a priceput ca relatia s-a terminat si nu a mers mai departe.
Asa cum acel copil sta acum la tata, ce credeti ca se intampla daca ii vorbea frumos de acesta si il dadea la programul de vizita?
Unde au dus-o atatia ani in care s-a tinut cu indarjire de copil, de "vointa lui" de procese si certuri si scandaluri? Nicaieri. Si acum ce face in imensa intelepciune? Mai deschide altele. Si nu, nu isi va vedea de viata ei pentru ca atata timp cat va putea prinde ceva cu care sa-si sicaneze fostul partener o va face.
Este timpul ca acest copil să rămână o amintire a cuiva drag, pe care l-a pierdut.
Pe cine a pierdut copilul? A murit cineva? haideti sa nu dramatizam, tatal e in viata, lasa mama sa vina la copil chiar cand nu e program de vizita, le incurajeaza legatura, sustine copilul ca sa uite anii de trauma cand flamanzea si era sechestrat de catre mama lui. Mai ramane ca aceasta sa-si asume putina responsabilitate si sa mearga la terapie pentru ca e nevoie.
Natura e nemiloasă şi deseori, îi pierdem pe cei dragi, rămânem cu amintirile.
--- ooo Martonze, dar aici nu e vorba de natura sau de soarta, e vorba de boala psihica.A mamei.
iar doamna să se simtă liberă, să iasă din depresie, să călătorească, să se elibereze de tot răul pe care domnul cu 3 copii i l-a făcut.
Din depresia cronica nu iesi cu calatorii si cu shopping sau spirulina. E nevoie de ajutor specializat.