Problemele părinților despărțiți: pensie de întreținere, program de vizită, domiciliul minorilor etc.

when:

Luam cazul de fata, copilul e la mama, nu vrea sa isi vada tatal, trece prin consilieri, executari si asa mai departe, are viata un calvar. Apoi ajunge la tata si nu vrea la mama. Incep iar consilieri, executari si audieri.

Atat a dus capul pe leguitorul roman, care a mai avut si cinismul de a numi acest calvar, interesul superior al copilului! Dupa care vine, de exemplu dna Gradinaru, care ne spune, cu vehementa statului islamic, ca un parinte e vinovat cand opinia lui nu coincide cu normalitatea, adica cu opinia instantelor!
pe scurt: lasciate ogni speranza, voi ch'entrate

Copilul acesta a fost nenorocit de iubirea paternă - aşa cum văd eu problema dinafară, din hârtiile pe care le-am citit, coroborat cu experienţa proprie şi a unei mămici prietene:

in ce conditii a fost copilul nenorocit de iubirea paterna in conditiile in care mama refuza sa il duca pana si la scoala. Un copil oare nu are dreptul la educatie?

Atat a dus capul pe leguitorul roman, care a mai avut si cinismul de a numi acest calvar, interesul superior al copilului! Dupa care vine, de exemplu dna Gradinaru, care ne spune, cu vehementa statului islamic, ca un parinte e vinovat cand opinia lui nu coincide cu normalitatea, adica cu opinia instantelor!
pe scurt: lasciate ogni speranza, voi ch'entrate

Dumneavoastra cum ati reglementa totul.
Daca ne-am afla intr-o lume ideala si ati putea modifica legea cum doriti dumneavoastra. Cum ati face-o sa fie corecta si sa fie respectat interesul superior al copilului?

Doamna When, hai să fim sinceri: acel copil a fost dus la şcoală, a participat la concursurile şcolare, a fost dus la tenis, a participat la concursuri de tenis, nu puteţi duce minciuna la nesfârşit.Probabil când au vrut să ia copilul de la mamă, a fost o încercare disperată de a împiedica asta, dar nu mai călăriţi pe acest aspect.
Aţi întrebat cum ar trebui modificată legea?
-Pur şi simplu să nu exista posibilitatea penalizării unui părinte în favoarea celuilalt!
-Apoi, pensia alimentară limitată la un maxim decent. Ar dispărea dorinţa unora de a dori domiciliul copilului la ei, dat fiind salariul mare al celuilalt părinte - cazul Ploieşti
-obligativitatea respectării programului de relaţii personale, exact în forma dată de instanţă, de către ambii părinţi, cu aceeaşi răspundere penală dacă omul nu cere program, nu primeşte, nu are nici unul din părinţi nici o obligaţie. Dacă cere şi primeşte, devine obligaţie.
Corect?
Să vedeţi ce s-ar reduce numărul de părinţi iubitori.

Doamna When, hai să fim sinceri: acel copil a fost dus la şcoală, a participat la concursurile şcolare, a fost dus la tenis, a participat la concursuri de tenis, nu puteţi duce minciuna la nesfârşit.Probabil când au vrut să ia copilul de la mamă, a fost o încercare disperată de a împiedica asta, dar nu mai călăriţi pe acest aspect.

Domnule Martonze, nu va opreste nimic de la sinceritate, mama a fost decazuta din drepturi pentru ca pe langa abuzul emotional ( care nu e niciodata luat in calcul in tara asta) s-a dovedit neglijenta si abuzul fizic. Copilul nu era dus la scoala din cauza gravelor probleme psihice ale mamei. Copilul nu poate fi luat impotriva vointei lui. Executorul nu are voie sa faca asa ceva iar pe sus nu il lua nimeni. Intai il ascunde in casa si apoi il duce la politie sa il predea? Dumneavoastra gasiti logica in asta?
Vorbim de o femeie cu grave probleme psihice si din acest motiv isi incuia si copilul in casa. Mergea la tenis, poate, o fi fost si la tenis insa a fost inchis in casa mult timp, Incercare disperata pe naiba..... femeia are nevoie de terapie, de ajutor nu de avocati care o baga in procese sa ii ia banii. Luptati sa reabilitati femeia respectiva, sa mearga la terapie, sa isi depaseasca problemele si sa isi poata recupera copilul sa il creasca sanatos si normal. Nu o ajuta cu nimic ce faceti acum. Da, este o victima, corect, pentru ca e bolnav psihic in Romania unde subiectul asta este tabu.

Pur şi simplu să nu exista posibilitatea penalizării unui părinte în favoarea celuilalt!

perfect de acord. As inlocui penalizarea in bani cu zile de munca in folosul comunitatii ca in afara sau cum am mai citit aici pe site.

-Apoi, pensia alimentară limitată la un maxim decent. Ar dispărea dorinţa unora de a dori domiciliul copilului la ei, dat fiind salariul mare al celuilalt părinte - cazul Ploieşti

- va rog sa ne spuneti cat plateste pensia alimentara mama din Ploiesti.

-obligativitatea respectării programului de relaţii personale, exact în forma dată de instanţă, de către ambii părinţi, cu aceeaşi răspundere penală dacă omul nu cere program, nu primeşte, nu are nici unul din părinţi nici o obligaţie. Dacă cere şi primeşte, devine obligaţie.

Perfect de acord cu dumneavoastra.
Iar in cazul in care intervin probleme cu refuzul minorului? Cum ati cerceta ce se intampla?

1. Nu ştiu,nu o cunosc pe acea femeie.Din discuţiile de aici, din procesele avute, din ce hotărâri au fost publicate, a reieşit că lucra la Petrom şi că făcea naveta la Bucureşti.Nimeni nu face navetă pentru salariul minim. Tatăl nu a plătit o perioadă pensia alimentară, apoi a plătit minimumul posibil, de aici rezultă că omul o ducea rău cu finanţele, era şomer sau avea venitul minim pe economie (oare?). În condiţiile în care mai ai 2 copii, un copil în plus care să-ţi aducă ceva bănuţi în casă, plus banii din penalizarea mamei îi asigură tatălui măcar un salariu minim pe economie.
Tot de aici am aflat că tatăl a rămas acasă să se ocupe de cei 3 copii, a renunţat la slujbă. Înseamnă că banii popriţi de la mamă sunt suficienţi pentru a putea sta acasă, bărbat în putere, cu 3 copii, tată desăvârşit!
2.În condiţiile date, nu ar exista refuzul minorului. Dacă cel cu dreptul la relaţii merge la copil de când e scutecist, sau de când s-a stabilit, în forma dată de hotărâre, deci nu numai când vrea, atunci copilul se obişnuieşte cu el şi devine rutină. Oricum, programele astea ar trebui regândite, adaptate fiecărei situaţii concrete. Nu ar trebui stabilit program de relaţii cu preluare în condiţiile unor antecedente cu violenţă, sau în cazul celor care au abandonat copiii, i-au neglijat, fiindcă atunci există repulsia copilului şi automat, intervine refuzul.
Cunosc caz în care un tătic mergea la băiat numai în zilele cu preluare, dar zilele din săptămână, când trebuia să-l vadă la domiciliu, lipsea, apoi dispărea cu lunile, pentru a apărea din nou să ia copilul de acasă. Normal, copilul era surprins, plângea, iar tăticul înjura mama şi o acuza. Un asemenea comportament nu e corect. Altul, după 4 ani de la naşterea copilului, a cerut program cu preluare şi a primit. Şi mama a obligat copilaşul să plece cu 2 necunoscuţi copilului, tata şi martorul. Şi l-a băgat în maşina tatălui odată, de 2 ori, de 10 ori, atunci cănd tăticul îşi aducea aminte că e program, deşi micuţul plângea şi nu voia să plece, până odată când copilul a leşinat după atâta plâns şi a trebuit să fie chemată salvarea..Medicul de pe ambulanţă a certat mama de ce forţează copilul dacă acela nu vrea să plece. Apoi, au urmat plângerile, reclamaţiile, consilierile...tot tacâmul ARPCC
Am uitat să menţionez în postarea mea anterioară că în toate cele 3 cazuri amintite, tăticii au declarat venitul minim sau lipsa veniturilor!