Problemele părinților despărțiți: pensie de întreținere, program de vizită, domiciliul minorilor etc.

When, sunteţi campioană la debate.
Da, mama s-a eliberat acum de responsabilităţile zilnice cu copilul şi are mai mult timp să facă exact ce a făcut tatăl copilului. Accesul la justiţie e nelimitat şi garantat de Constituţie. Acum poate şi mama să meargă în vizită la copil cu martori şi să dovedească în instanţă că tatăl, deşi aparent îndeamnă copilul să meargă cu mama, prin atitudine corporală, prin tonul vorbirii şi prin gânduri, îl împiedică pe copil să plece, ceea ce este abuz emoţional, adică alienare parentală.Este inexplicabil ca un copil care mai ieri îşi iubea mama, bunica, îi era teamă să plece cu tata, timp de 10 ani de zile, brusc să refuze, fără un motiv anume,relaţionarea cu cele care l-au crescut; este dovada indubitabilă a alienării parentale, aşa cum este stipulată concret în Protocolul dintre IPJ şi ARPCC, publicat în Monitorul Oficial.. Copilul necesită expertiză psihologică, la INML, singura instituţie cu competenţe reale în materie şi consiliere psihologică. Copilul trebuie să plece cu mama sa, fără prezenţa stânjenitoare a tatălui, conform programului stabilit de instanţă, numai aşa se poate reface legătura firească mamă-copil. Copilul nu are drept de veto, conform Decizieii CCR 82/2003. Instanţa a dat o hotărâre, care nu se discută, se execută. Punct.
P.S. De ce copiii unei doamne din asociaţie, care refuză să interacţioneze cu mama sunt alienaţi parental şi tatăl penalizat, acuzat penal, deşi el îndeamnă copiii să plece la mamă, nu ascunde copiii de mamă şi nu împiedică relaţia mamă - copii? Oare acei copii nu şi-au dat şi ei seama că la mama, au fost abuzaţi şi refuzul lor e motivat de abuz? Lăsaţi hotărârea cu domiciliul, copiii nu citesc hotărâri, doar se exprimă!

Da, mama s-a eliberat acum de responsabilităţile zilnice cu copilul şi are mai mult timp să facă exact ce a făcut tatăl copilului. Accesul la justiţie e nelimitat şi garantat de Constituţie. Acum poate şi mama să meargă în vizită la copil cu martori şi să dovedească în instanţă că tatăl, deşi aparent îndeamnă copilul să meargă cu mama, prin atitudine corporală, prin tonul vorbirii şi prin gânduri, îl împiedică pe copil să plece, ceea ce este abuz emoţional, adică alienare parentală.

Si..... este un comportament pe care il incurajati? Adica daca tatal a fost tampit este ok si pentru mama sa fie?
In plus, ia uitati ce a scris userul Sobolande tomberoane, mama nu avea nici un drept si tatal o chema sa vina sa vada copilul. Oare bunica agresiva verbal isi chema fostul ginere sa vada copilul? Pai doamna nu il lasa nici cu program de legaturi personale. Cate ordonante nu sunt facute de nerezidenti pentru ca pana nu e solutionat procesul de fond nu sunt lasati sa isi vada copii????
Asta exemplu si aici se bate obrazul.Uitati ce face tatal, copilul nu vrea la mama, mama nu are program si el chema mereu mama sa isi vada copilul.

Este inexplicabil ca un copil care mai ieri îşi iubea mama, bunica, îi era teamă să plece cu tata, timp de 10 ani de zile, brusc să refuze, fără un motiv anume,relaţionarea cu cele care l-au crescut

- deloc inexplicabil, e un copil abuzat doamna, fizic si emotional. Are motiv, a fost abuzat, se teme de ce ii facea mama, de mizeria in care il tinea, de sechestru.

este dovada indubitabilă a alienării parentale,

- dumneavoastra si doamna PS sustineti ca nu exista deci...... care alienare parentala doamna????? Gasiti altceva.

este dovada indubitabilă a alienării parentale, aşa cum este stipulată concret în Protocolul dintre IPJ şi ARPCC, publicat în Monitorul Oficial.. Copilul necesită expertiză psihologică, la INML, singura instituţie cu competenţe reale în materie şi consiliere psihologică.

Deci, o folosim sau nu? sau alienarea parentala exista doar cand e vorba de tata? Cand copilul dumneavoastra nu pleac cu tatal nu exista alienare parentala, cand pleaca cu tatal si nu vrea la dumneavoastra exista alienare parentala brusc?

Copilul trebuie să plece cu mama sa, fără prezenţa stânjenitoare a tatălui, conform programului stabilit de instanţă,

- pe fond nu s-a stabilit nimic.

P.S. De ce copiii unei doamne din asociaţie, care refuză să interacţioneze cu mama sunt alienaţi parental şi tatăl penalizat, acuzat penal, deşi el îndeamnă copiii să plece la mamă, nu ascunde copiii de mamă şi nu împiedică relaţia mamă - copii? Oare acei copii nu şi-au dat şi ei seama că la mama, au fost abuzaţi şi refuzul lor e motivat de abuz? Lăsaţi hotărârea cu domiciliul, copiii nu citesc hotărâri, doar se exprimă!

Nuuuuuu, sigur ca da, copii nu vor la mama ca ii punea sa faca lectii. Uau, sa ne mai miram ca avem o tara plina de analfabeti functionali?

Martonze a scris:

Să uite complet acest copil, care, prin atitudinea lui, nu o merită, merită [...].

Aceasta atitudine este in disonanta cu legea. Copiii pe care ii facem nu trebuie sa ne merite pe noi, parintii lor. Noi, adultii, avem obligatia legala sa ii crestem, protejam, sa le aparam drepturile (asadar, sa le si cunoastem).
Daca noi, adultii, le-am castigat respectul copiilor nostri, o vedem partial in ziua cand copilul ne spune ceva avertizandu-ne ca n-o sa ne placa si mai bine, mai complet, dupa majorat.
Nu, legea nu judeca asa, ca este posibil ca un copil sa isi merite sau nu parintii. Incredibil, dar nici biologia nu abordeaza asa relatia parinte copil.

Stimată doamnă avocat, eu nu spun ca mama aceea să nu respecte obligaţia legală de a creşte copilul, şi-a îndeplinit cu brio timp de 10 ani obligaţia, sub tirul chemărilor în judecată din partea tatălui neplătitor sau greu plătitor de pensie alimentară pentru copil. Acum, un user scrie mai sus că mama e în depresie. M-aş fi mirat să nu fie! Cred că 10 ani şi-a cunoscut datoria de părinte, întreţinând singură copilul şi, aşa cum spunea mai sus userul cheltuind "banii copilului" pentru avocaţi. Tatăl acelui copil nu a plătit vreme lungă pensia alimentară, Iar când a plătit, a dat 16% din minim. Dvs, ca avocat, consideraţi că pensia alimentară respectivă pe un an întreg acoperă onorariul pentru un singur dosar? dar pentru 3-4 anual?

Art. 261 Cod civil
Îndatorirea părinţilor
Părinţii sunt cei care au, în primul rând, îndatorirea de creştere şi educare a copiilor lor minori.

Art. 487 Cod civil
Conţinutul autorităţii părinteşti
Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului;

Art. 499 Cod civil
Obligaţia de întreţinere
(1) Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.

Art. 36 Legea 272/2004
(1)Ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor.

Ce vedem din legile acestea? Că părinţii au responsabilităţi egale în creşterea şi educarea copiilor. Copilul creşte cu alimente, are nevoie de haine, de căldură, de cărţi, de sănătate şi de armonie în familie, nu numai de îmbrăţişări. Dovada: de când tatăl a luat copilul la el, şi-a vândut un imobil (după a userului vorbire) ca să-şi crească copilul. Dar până atunci? Sau acum, după presupunerea mea, a devenit baby sitter pentru tustrei copiii, din banii mamei?!

Martonze

Să uite complet acest copil, care, prin atitudinea lui, nu o merită, merită

ASTA nu se mai sterge.
Ca nu stiu cine nu a platit pensie alimentara, ca altcineva a dres si a facut.......
Cand ajungi sa conditionezi dragostea fata de copilul tau in functie de ce consideri tu ca meriti sau nu din partea lui........ e trist, stiti? Si cam anuleaza tot ce spuneti dumneavoastra. Nu aveti nici cea mai vaga idee de binele unui copil sau de sufletul lui.