ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Într-o dimineață de iulie

Nimeni, niciodată, nu i-a sărutat glezna. Până în acea dimineață de vară tânără. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Aritmetică sentimentală. Scrisoare din ziua cu numărul 347

E 3 martie azi. Și mă gândeam că trebuie să se facă anul de când am mâncat căpșune-mărțișor, în semi-întunericul unui bar din Piața Romană. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Intermezzo între două ierni lungi

Undeva, pe drumul de întoarcere, am devenit un soi de prelungire nefiresc de firească a ta. Soarele apunea lent în verdele crud al rapiței, ziua se scurgea pe geamurile mașinii în viteză, iar eu îmi sprijineam trupul greu de coastele tale. De pe bancheta din spate, părea că venise, în sfârșit, primăvara. Ce iarnă grea. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Există și locuri de unde doar se pleacă

A treia zi după ce a plecat, știind că e pentru totdeauna, s-a vopsit. Ea, absolut și etern blondă-văratec, și-a închis la culoare părul. Ar fi vrut astfel să-și șochez cumva inima care nu mai știa să simtă. N-a funcționat. A umblat mai departe ca o piatră prin lume, amorțită-n durere, cu părul radiind proaspăt și inima veștejită. (Piatra, zice Nichita, este un om în care alt om și-a băgat mâna ca într-o mănușă și l-a întors pe dos). Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

40.000 de pași mai târziu. Povestea unui maraton

Înainte să înceapă urcările alea urâcioase, ne-am despărțit. Stabiliserăm să facem umăr lângă umăr primul semi, deci jumătate din cei 42 de km, dar Anca și-a dat seama mai devreme decât mine că alergarea fiecăreia dintre noi începuse deja. Așa că, pe la kilometrul 10, ne-am strâns mâinile tare, ne-am zâmbit larg, cât pentru restul de cuvinte pe care nu era nevoie să ni le spunem - le înțelegeam amândouă oricum - și fiecare a pornit în cursa pentru care venise. Atunci a fost, de fapt, startul nostru. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Dor lunile

N-ai știut că te pot durea lunile la fel cum te dor uneori părțile bolnave din tine: un dinte stricat, degetul mic de la piciorul cu care te lovești mereu de pat, urechile, când ai otită. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Iubirea care locuia la etajul 10

- Să vii repede înapoi, i-a zis după-amiază, când ea se pregătea să plece spre apartamentul pe care nu și-l mai văzuse de câteva zile. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Ludicii

Ea se născuse în zodia jocului. Şi cel mai mult îi plăcea cum se jucau zâmbetele în ochii lui când ea le mai născocea ad-hoc câte ceva cu care să se amuze. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Kintsugi, arta japoneză a cicatricilor prețioase

Într-o zi nu s-a mai mințit. Nu mai avea nimic de dovedit. A acceptat pur și simplu că el era el, ea era ea, amândoi aveau dreptul la fericire, orice ar fi înțeles fiecare prin asta. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Mama și tata. Sau despre porturile pe care le numim „părinți”

Ai 30 de ani, riduri și dioptrii. Îți plătești singur chiria, telefonul, toate mesele în oras, călătoriile, maratoanele, fandoselile și ce îți mai vine. Te descurci singur, ești independent și liber, adult responsabil și asumat. Citește articolul