Contractele de muncă, actele adiţionale ale acestuia sau orice alte documente folosite în domeniul relaţiilor de muncă, pot fi semnate şi electronic, avansat sau calificat - avem, de câteva luni, o serie de prevederi exprese în Codul muncii care stabilesc acest lucru.
Codul nu obligă angajatorii sau salariaţii să folosească semnătura electronică, ci lasă la latitudinea părţilor implicate să aleagă ce modalitate preferă. Totuşi, OUG nr. 36/2021, care a modificat Codul muncii în acest sens, stabileşte clar faptul că „părţile trebuie să utilizeze acelaşi tip de semnătură”. Asta înseamnă că salariatul nu va putea să semneze de mână un contract, pentru ca apoi angajatorul să ia respectul document şi să îl semneze electronic, amândoi trebuie să semneze în acelaşi fel.
Nu doar că angajatorul nu poate impune acest tip de semnătură niciunui angajat - actual sau viitor - întrucât chiar Codul muncii prevede acest lucru, dar nici firma nu e ținută în vreun fel să folosească semnătura aceasta sau, dacă a decis să o folosească cu anumiți salariați, să o extindă în toate situațiile și cu toți salariații. Într-o firmă vor putea exista contracte și alte tipuri de documente semnate cu angajații care au fost de acord prin semnătură electronic, concomitent cu documentele semnate olograf, adică de mână.
Osemnătură electronică bazată pe certificat digital calificat are aceeași valoare juridică cu aceea olografă, adică semnătura de mână a unei persoane. Doar că modul cum „funcționează” semnătura electronică face ca documentul semnat cu aceasta să fie valabil în acest sens doar dacă se află în mediul electronic, nu și dacă este imprimat.
4. În acest context, inspectorii pot cere actele de muncă și înainte să vină la verificări
Dacă există documente de muncă semnate electronic, asta înseamnă că inspectorii pot mult mai ușor, fără să se deplaseze la locul de muncă organizat de firmă, să consulte respectivele documente - pentru că le vor putea vedea în mediul electronic, acolo unde se găsesc. Pentru că lucrurile nu erau clare în Codul muncii, s-a prevăzut, printr-o recentă lege, că, la verificări, inspectorii de stat sunt obligați să accepte în format electronic actele de muncă semnate electronic. Astfel, inspectorii nu mai pot cere și formatul tipărit al acelorași documente.
5. Atenție la conținutul contractelor!
Principiul stabilit în Codul muncii e că angajatul semnează doar dacă vrea electronic. Poate să semneze azi contractul de muncă electronic și să refuze să semneze, de mâine, orice alte acte de muncă în format electronic și să prefere semnătura olografă. Chiar dacă firma e cea care suportă costurile pentru achiziționarea semnăturilor pentru angajați, aceștia nu sunt ținuți să folosească semnătura în relația cu angajatorul obligatoriu, deși nu vor, doar pentru că firma a făcut cheltuieli în acest sens. De asemenea, având în vedere opțiunea, iar nu obligația de a folosi semnătura electronică, firma nu ar avea dreptul să încerce recuperarea ulterioară a cheltuielilor cu semnătura electronică de la angajat.
„Semnătura este dreptul de proprietate al salariatului - al persoanei, deci nu poate fi vorba de suportarea cheltuielilor cu semnătura electronică de către angajator și, după, când a plecat salariatul, să spun că-i iau banii. Sau să pun în contract semnătura electronică și să spui (salariatului - n.red.) că nu mai ai voie să refuzi să semnezi electronic. Salariatul poate să își revoce certificatul în orice moment. E o relație contractuală între el și furnizorul de semnătură electronică”, a explicat recent expertul în legislația muncii Corneliu Bențe, președintele Uniunii Naționale a Experților în Legislația Muncii.