Cele mai importante decizii ale ICCJ, CCR, CEDO și CJUE în sfera datelor personale, drepturilor consumatorilor, relațiilor de muncă, taxelor și altor aspecte juridice

Înalta Curte de Casație și Justiție

În cazul unei plângeri contravenționale, reclamantul poate să-și modifice cererea sau să aducă noi dovezi până la prima citare

În cazul formulării unei plângeri contravenționale, reclamantul poate să profite de termenul din Codul de procedură civilă ca să-și modifice cererea sau să propună noi dovezi, respectiv poate face acest lucru până la primul termen la care acesta este legal citat. Potrivit art. 204 (1) din Codul de procedură civilă, reclamantul poate, atunci când depune o plângere contravențională, să își modifice cererea și să propună noi dovezi numai până la primul termen la care acesta este legal citat.

Asistentul personal nu beneficiază de sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de 15%

Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii a concluzionat anul acesta că asistentul personal al persoanei cu handicap grav nu beneficiază de sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de 15%. În practică se conturaseră patru opinii diferite în ceea ce privește aplicarea legii în cazul asistenților personali. De exemplu, unii judecători au considerat că asistentul personal al persoanei cu handicap grav este îndreptățit la acordarea sporului de 15% fără ca acodarea acestui spor să fie condiționată de existența unui buletin de expertizare a locului de muncă (cu precizarea că, de principiu, locul de muncă al asistentului personal este la propriu domiciliu).

Chiar dacă se radiază o PFA din evidența ANAF, datoriile acesteia sunt preluate de fostul titular persoană fizică, nu anulate

Osituație care s-a dovedit problematică în practica instanțelor judecătorești, cu privire la transferul datoriilor fiscale de la o PFA radiată la titularul persoană fizică, a fost clarificată de Înalta Curte. În linii mari, judecătorii au explicat că principiul legalității ar fi afectat dacă radierea PFA-ului şi anularea creanţei ar înlătura răspunderea debitorului persoană fizică ce e titular al PFA-ului. Totodată, o asemenea abordare ar duce la existența unui tratament diferit față de persoanele juridice.

Polițiștii cu credite semnate înainte de decembrie 2018 nu pot primi bani pentru plata ratelor la casă

Legea nr. 288/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative, prin care a fost introdus un nou mod de recompensare financiară a militarilor și polițiștilor, a intrat în vigoare pe 9 decembrie 2018.  Astfel, polițiștii cu contracte de credit ipotecar ori imobiliar încheiate înainte de această dată nu pot beneficia de bani pentru plata ratelor la creditele pentru casă, potrivit Curții.

Contribuabilii pot invoca motive noi de nelegalitate când cer în instanță anularea actelor fiscale

„În interpretarea și aplicarea art. 281 alin. (2) din [Codul de procedură fiscală], prin raportare la prevederile art. 8 alin. (1) teza finală din [Legea contenciosului administrativ], motivele de nelegalitate invocate în cererea de anulare a deciziei de  soluționare a contestației și a actelor administrative fiscale la care aceasta se referă nu sunt limitate la cele invocate în contestația administrativă”, a concluzionat Curtea. În esență, judecătorii au explicat că regulile din Codul de procedură fiscală sunt aplicabile numai în faza de contestare pe cale administrativă, astfel că ele nu sunt valabile și pentru faza de contestare în instanță. Dacă Legiuitorul ar fi vrut să extindă aplicabilitatea anumitor reguli și la faza de contestare în instanță, atunci acest lucru trebuia prevăzut în mod expres în Cod.

În cazul detașărilor din privat la stat, angajații nu pot primi drepturi salariale peste nivelul maxim din Legea salarizării bugetarilor, chiar dacă, conform Codului muncii (aplicarea drepturilor salariale mai favorabile dintre cei doi angajatori), acesta ar avea dreptul la mai mult decât prevede grila. Totuși, spun judecătorii de la Înalta Curte, chiar și dacă s-au plătit sume peste nivelul maxim din Legea salarizării bugetare, angajatul detașat nu va fi obligat să restituie nimic, o atare măsură fiind disproporționată. Iar pentru greșelile făcute de stat, nu poate fi ținută să suporte reparațiile o persoană fizică. În aceeași decizie, Curtea subliniază că pe posturile înghețate nici nu ar trebui să se facă detașări din privat.

Pensionarul de invaliditate poate opta pentru pensia anticipată parțială atunci când se îndeplinesc condițiile pentru aceasta

Înalta Curte a confirmat ipoteza că actuala Lege a pensiilor nu exclude dreptul de opțiune al pensionarului de invaliditate între pensia de invaliditate și cea anticipată parțială atunci când îndeplinește condițiile pentru aceasta din urmă.

CCR

Angajatorii nu pot folosi decizii de imputare în cazul pagubelor produse de angajați. În lipsa acordului lucrătorului, singura soluție de a face rețineri salariale e instanța. Într-o decizie privind neconstituționalitatea unor prevederi din Ordonanța privind răspunderea militarilor, CCR amintește că actualul Cod al muncii nu mai permite ca deciziile de imputare să fie folosite de angajatori pentru a opera rețineri salariale în urma daunelor produse de un angajat. Astfel, în lipsa acordului angajatului de a acoperi prejudiciul, exprimat în contextul libertății contractuale, angajatorul nu poate opera rețineri salariale decât cu ajutorul instanței de judecată.

CJUE

În sfera GDPR:

• Scoringul bancar, considerat de CJUE ca decizie bazată exclusiv pe prelucrarea automată de date personale -  scoring-ul efectuat pentru aprobarea unui credit cade sub incidența art. 22 din GDPR, constând într-o decizie bazată exclusiv pe prelucrarea automată. Ca regulă generală, persoana vizată de prelucrări are dreptul de a nu face obiectul unei atare decizii, cu excepția situației în care, printre altele, își dă acordul expres pentru acest lucru. Totodată, în mod particular, când vorbim de insolvența persoanei fizice, entitățile private care se ocupă de calcularea acestor scoruri pentru clienții băncilor nu pot stoca datele pe termene mai lungi decât cele legale stabilite pentru registrele publice.
• Curtea a clarificat responsabilitatea operatorilor de date în caz de atacuri cibernetice, stabilind că există posibilitatea de a cere despăgubiri pentru simpla temere față de posibile consecințe negative ale atacului. O breșă de securitate produsă de un terț, adică o persoană sau entitate care nu este sub controlul operatorului, nu implică automat că măsurile de securitate luate de operator au fost inadecvate. Operatorii nu sunt prezumați responsabili exclusiv pe baza faptului că datele au fost compromise. În schimb, este necesar ca instanțele să evalueze în mod concret dacă operatorul și-a îndeplinit obligațiile de protecție a datelor în conformitate cu GDPR.
• Amenzile GDPR și responsabilitatea operatorilor - În două cauze soluționate în decembrie, Curtea a clarificat responsabilitatea operatorilor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și modul de aplicare a amenzilor GDPR. Pe de o parte, a precizat că nu este necesar să existe un acord formal între entități pentru a fi considerate „operatori asociați”, iar responsabilitatea comună poate să rezulte din decizii convergente ale entităților. De asemenea, CJUE a stabilit că amenzile administrative pentru nerespectarea GDPR pot fi aplicate numai dacă operatorul a săvârșit încălcarea în mod intenționat sau din neglijență, iar aplicarea sancțiunilor trebuie să fie similară în toate statele membre. 
• Și, totuși, nu orice încălcare a GDPR conferă dreptul la despăgubiri, a decis CJUE în altă speță. 
• Difuzarea în direct prin videoconferință a cursurilor de învățământ școlar public intră sub incidența GDPR, iar asta presupune o atenție specială și asupra drepturilor profesorilor ale căror date sunt prelucrate.

Cu privire la contractele de credit și drepturile consumatorilor în diverse ipostaze:

• Costurile excesive ale creditului pot constitui o clauză abuzivă - în cazul unui împrumut bancar, o clauză contractuală poate fi considerată abuzivă dacă provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile contractanților, în detrimentul consumatorului. Acest dezechilibru poate decurge din faptul că toate costurile suplimentare, altele decât dobânzile, sunt vădit disproporționate în raport cu suma împrumutată și cu serviciile furnizate de creditor.
• Clienții se pot retrage din contractele de credit auto și după expirarea termenului de 14 zile, dar nu și din cele de leasing - această diferențiere între drepturile aferente celor două tipuri de contracte poate influența semnificativ modul în care consumatorii acționează dacă doresc să se retragă din aceste acorduri, în special atunci când consideră că nu au fost suficient informați la momentul încheierii lor.
• În cazul anulării unui contract de credit ipotecar cu clauze abuzive, consumatorii au dreptul să ceară băncii o compensație mai mare decât ratele lunare plătite -  în contextul anulării în totalitate a unui contract de împrumut ipotecar pentru motivul că acesta nu poate continua să existe după eliminarea clauzelor abuzive, consumatorul are dreptul să solicite instituției de credit o compensație care să depășească rambursarea ratelor lunare plătite și a costurilor suportate pentru executarea acestui contract, precum și plata dobânzilor de întârziere la rata legală de la data punerii în întârziere.
• Dacă n-a fost informat despre dreptul de retragere, un consumator este scutit de plată, dacă se retrage dintr-un contract încheiat la domiciliu, care a fost deja executat - un consumator este scutit de orice obligație de plată în cazul în care se retrage dintr-un contract de prestări de servicii, încheiat în afara unui magazin, respectiv la domiciliul sau locul de muncă al acestuia, care a fost deja executat, cu condiția ca firma să nu-l fi înștiințat în legătură cu dreptul de a se retrage din contract. 
• Decesul unui pilot nu exonerează compania aeriană de obligația de compensare a pasagerilor.

În zona fiscală:

• Stabilirea a două cote diferite de TVA pentru un produs, în funcție de cum se face vânzarea, e în acord cu Directiva de TVA - În speța ajunsă la CJUE era vorba de o firmă poloneză care vindea în cafenelele sale o ciocolată caldă preparată pe bază de lapte și sos de ciocolată. Conform autorităților fiscale poloneze, în acest caz, vânzarea la pachet și vânzarea pentru consumul în cafenea a băuturii menționate trebuiau considerate livrări de bunuri însoțite de servicii accesorii, pentru care se aplica o cotă redusă de TVA de 8%. Însă compania a contestat această interpretare, fiind de părere că trebuia aplicată o cotă redusă de TVA de 5%, ce era valabilă pentru vânzarea în magazine a băuturilor lactate.
• Scutirea de TVA la transportul legat de importul bunurilor NU poate fi refuzată de ANAF doar pe motive de formă - o altă decizie prin care formalismul excesiv al inspectorilor Fiscului a fost criticat. Inspectorii trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile de fond pentru a acorda scutirea de taxă, trecând cu vederea, dacă este cazul, cerințele de formă.
• O decizie de la finele lunii iunie, în cauza Cabot Plastics C‑232/22, aduce clarificări extrem de importante în privința problematicii controversate a sediilor fixe pentru TVA. Speța este una des întâlnită și în cadrul inspecțiilor fiscale derulate de autoritățile din România, având potențialul de a genera consecințe financiare semnificative companiilor prin impunerea la plata unor obligații fiscale de sute de milioane de euro.
• Reîncărcarea mașinilor electrice, în punctele special amenajate, este o livrare de bunuri, din perspectiva TVA - din perspectiva TVA, punerea la dispoziție a echipamentului pentru reîncărcarea vehiculelor electrice, livrarea energiei electrice necesare, precum și furnizarea de asistență tehnică și de servicii informatice, reprezintă o livrare de bunuri, nu o prestare de servicii.

Raporturi de muncă:

• Transportatorul nu se poate degreva de responsabilitatea de a respecta perioadele de conducere și de repaus ale conducătorilor auto transferând-o unui terț - legislația UE se opune ca o întreprindere să poată desemna o un terț responsabil de respectarea dispozițiilor UE privind perioadele de conducere și de repaus ale conducătorilor auto și să transfere astfel către aceasta din urmă răspunderea penală pentru încălcările acestor dispoziții, atunci când dreptul național nu permite luarea în considerare a încălcărilor astfel imputate prepusului menționat pentru a aprecia dacă întreprinderea de transport se conformează cerinței privind buna reputație. Este decizia pronunțată într-o speță de vizează legislația austriacă, care le permitea transportatorilor să nu piardă niciodată certificarea din cauza nerespectării condiției bunei reputații dacă „pasau” responsabilitatea unui terț.
• Angajatorii n-au voie să includă repausul zilnic în cel săptămânal, indiferent despre ce situație vorbim, a mai spus CJUE anul acesta.
• O decizie care a stârnit multe discuții chiar din primele zile ale anului a fost cea privind obligația de decontare a cheltuielilor cu ochelarii angajaților - dacă ne gândim la cei care petrec majoritatea timpului în fața ecranelor pentru a-și duce la îndeplinire sarcinile de lucru - cum sunt telesalariații, mai cu seamă, de câțiva ani încoace - atunci firmelor le revine sarcina de le asigura acestora, cu suportarea costurilor, examene oftalmologice și chiar dispozitive de corecție speciale, dacă e cazul. Deși aceste chestiuni sunt prevăzute de legislația noastră de ani de zile, ele sunt necunoscute multor angajatori. La CJUE a fost în discuție interpretarea fix a prevederilor din legea română, iar Curtea a confirmat faptul că angajatorii sunt obligați să suporte și costul ochelarilor de vedere necesari angajaților lor - inclusiv costul dispozitivelor cu scop de prevenire a dificultăților vizuale.
• Administrațiile publice pot interzice purtarea semnelor religioase la locul de muncă - o administrație publică poate decide să stabilească un mediu de lucru total neutru, prin interzicerea purtării oricărui semn care ar putea indica apartenența ideologică, filozofică sau religioasă a angajaților săi. Această decizie este valabilă atât pentru angajații care interacționează direct cu publicul, cât și pentru cei care nu au astfel de contacte. Curtea a subliniat că o astfel de regulă nu este discriminatorie atunci când este aplicată în mod general și nediferențiat tuturor angajaților și se limitează la strictul necesar. 
• Orientarea sexuală nu poate fi un motiv de refuz al încheierii unui contract cu un lucrător care desfășoară o activitate nesalariată.

Merită amintită aici și decizia CJUE legată de situația din România privind lipsa unor cauze de întrerupere a termenului prescripției răspunderii penale între 2018 - 2022 (ca urmare a două decizii ale Curții Constituționale a României - CCR). Ca urmare a deciziilor CCR, mai multe procese penale au fost închise și mai mulți condamnați au contestat hotărârile definitive, însă unele dintre fapte vizează tocmai interesele financiare ale UE. Pe de o parte, judecătorii sunt ținuți, cu riscul răspunderii discplinare, să respecte deciziile CCR, însă în discuție există și principiul supremației dreptului Uniunii, prin urmare, dilema judecătorilor - ce să aplice? În decizia pronunțată în iulie, CJUE nu le spune judecătorilor români să facă abstracție de deciziile CCR, întrucât la mijloc sunt drepturi fundamentale ale inculpaților, dar să țină cont și de interesele UE - mai exact, să nu se ajungă până la repunerea în discuție a hotărârilor definitive de condamnare, ca efect al unei aplicări retroactive a legii penale mai favorabile.

Totodată, CJUE a mai spus că difuzarea unei opere muzicale într-un mijloc de transport de pasageri constituie o comunicare publică, dar nu și simpla instalare a unui echipament de sonorizare. 

Cât privește avocații, CJUE a mai spus anul acesta că o clauză dintr-un contract de prestări de servicii juridice încheiat de avocat prin care se stabilește prețul pe baza unui tarif orar, fără a cuprinde alte precizări, nu îndeplinește cerința de a fi clară și inteligibilă.

CEDO

România e obligată să recunoască legal cuplurile de același sex

Decizia Buhuceanu și alții c. României, pronunțată în primăvară la CEDO, este o decizie de referință ce vizează în mod expres statul român și obligația acestuia de a oferi recunoaștere juridică și protecție civilă și cuplurilor formate din persoane de același sex. Curtea a stabilit azi că România are datoria să ofere această recunoaștere și protecție pentru cuplurile homosexuale, însă statul român are libertatea să decidă care va fi forma acestei recunoașteri. Niciunul dintre argumentele oferite de Guvern în fața CEDO nu au prevalat interesului celor 21 de cupluri de același sex care au dat statul în judecată de a li se recunoaște în mod legal relațiile de cuplu.

Înregistrările făcute cu o cameră video miniaturală atașată la un stilou pot fi folosite în procese penale

În cauza Sârbu c. României, CEDO a hotărât în martie că este permisă utilizarea într-un proces penal a înregistrărilor realizate de o persoană cu ajutorul unei camere video miniaturale atașate la un stilou. Sârbu, condamnat pentru fapte de corupție, a dat în judecată statul pentru că i-ar fi fost încălcat dreptul la viață privată prin folosirea înregistrărilor făcute între el și reprezentantul unei companii, cu un stilou dotat cu camera video miniaturală.

Reluând raționamente formulate anterior, Curtea a stabilit că instanța este obligată să motiveze refuzul de a face o cerere pentru o decizie preliminară atunci când îi este cerut acest lucru și nu mai există cale de atac împotriva deciziilor respectivei instanțe. Nemotivând refuzul instanța națională îi încalcă solicitantului dreptul la un proces echitabil.

Sancționarea whistleblower-ului pentru divulgarea în presă a unor informații de interes public poate reprezenta o încălcare a libertății de exprimare

Judecătorii de la CEDO și-au pus problema dacă whisteblower-ului i se poate aplica protecția art. 10 din convenție, cu atât mai mult cu cât acesta nu beneficia de o definiție la nivel european la acel moment. Speța a ajuns până la Marea Cameră a CEDO, care a spus că protecția art. 10 din convenție este aplicabilă și avertizorului de integritate. Totuși, la vremea când s-au petrecut evenimentele din cauza Halet c. Luxembourg, Directiva Whistleblower, transpusă și la noi în mod oficial din decembrie anul trecut, nu exista.