UPDATE: Construcții: ICCJ confirmă că facilitățile pot fi aplicate doar activităților din domeniu. Iar o constatare a ITM nu obligă ANAF să recunoască aplicarea corectă a facilităților

Decizia ICCJ 44/2024, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă (contencios administrativ şi fiscal), a apărut joi în Monitorul Oficial. În mod normal, decizia ar fi general obligatorie după oficializare, însă în acest caz avem în discuție o formă mai veche a prevederilor din Codul fiscal legate de facilitățile din construcții (cea valabilă la 1 ianuarie 2021).

Deoarece prevederile au fost modificate între timp, interpretarea ICCJ mai este utilă numai în speța a cărei soluționare depinde de respectiva interpretare, potrivit regulilor din Codul de procedură civilă. Chiar și așa, cele două clarificări pot fi utile în pratică pentru alți angajatori, pentru că aceștia știu la ce se pot aștepta, în linii mari, în cazul unui litigiu similar cu ANAF.

În primul rând, ICCJ a clarificat că (1) angajatorii care derulează afaceri pe codul CAEN 2511 pot să aplice facilităţile fiscale doar pentru acele activităţi legate direct de activităţile din construcţii - este vorba de secţiunea F a CAEN Rev. 2 din Ordinul Institutului Național de Statistică 337/2007. Altfel spus, facilitățile sunt inaplicabile în alte domenii decât cele gândite de autorități (de exemplu, construirea de nave sau de automobile).

În al doilea rând, ICCJ a clarificat că (2) o constatare anterioară a unui ITM, care obligă un angajator la plata salariului minim brut diferențiat pentru domeniul construcţiilor, nu implică obligarea ulterioară a ANAF la recunoaşterea dreptului de a aplica facilităţile fiscale în discuție.

În speța care a dus la sesizarea ICCJ era vorba de un grup de societăți cu activitate pe codul CAEN 2511 (fabricarea de construcții metalice și părți componente ale structurilor metalice). Problema era că activitatea avea legătură cu construirea de nave, în condițiile în care autoritățile au gândit facilitățile doar pentru construirea de clădiri (diviziunea 41 din CAEN), lucrările de geniu civil (diviziunea 42) și lucrările speciale (diviziunea 43).

În urma unui control al unui ITM, s-a instituit obligația de a achita angajaților salariul minim brut diferențiat pentru domeniul construcțiilor, prin raportare la faptul că activitatea era derulată pe un cod CAEN vizat de această obligație. Concomitent, la nivelul grupului s-a decis să se aplice și facilitățile fiscale. Ulterior, după un control al ANAF, s-a constatat aplicarea greșită a facilităților tocmai pentru că activitatea avea legătură cu construirea navelor.

Facilitățile fiscale din construcții implică plata unor taxe salariale reduse de către angajator. Însă trebuie precizat că dispozițiile din Codul fiscal legate de aceste facilități au fost schimbate de mai multe ori de la apariția lor și până în prezent. Informații mai multe despre regulile actuale pot fi găsite aici.

Citește și despre câteva spețe recente, din practica ANAF, legate de facilitățile fiscale din domeniul construcțiilor:

• Construcții: Folosirea unui anumit cod CAEN nu e de ajuns mereu pentru a beneficia de facilitățile fiscale, ci contează și activitatea derulată efectiv;
• O firmă din domeniul construirii de autovehicule s-a trezit cu impuneri suplimentare după aplicarea eronată a facilităților fiscale din construcții;
• Construcții: Într-un caz recent, a fost nevoie de o expertiză pentru a determina dacă angajatorul putea aplica facilitățile fiscale sau nu;
• Construcții: Un angajator care a aplicat facilitățile fiscale pentru salariații care lucrau în străinătate s-a trezit cu impuneri suplimentare;
• Construcții: Unei firme ce-și derula activitatea în principal în străinătate i-au fost anulate facilitățile și i s-au impus sume suplimentare;
• Fiscul a găsit un angajator care aplica taxele salariale reduse pentru construcții deși nu desfășura efectiv activitatea declarată.