Editorial

ACCES GRATUIT

Obligațiile se execută, drepturile se exercită!

Subiectul drepturilor și obligațiilor rămâne în continuare unul în care foarte rar se pune punctul pe „i”, iar în lipsa unor precizări concrete, acceptăm prea repede și prea ușor să ne îndeplinim obligațiile fără  a ne exercita, în același timp și pe deplin, toate drepturile.

Citește articolul

ACCES GRATUIT

La câți kilometri la oră îți permiți înțelepciunea

Într-o lume ideală, bine-crescută și înțeleaptă, calmă, îndestulată și mai ales binevoitoare, înțelepciunea este sinonimul elegant al supraviețuirii sociale. Înțelepciunea se manifestă cu precădere între persoane educate, cu bun simț, cu un statut social care îi scutește de vâltoarea comună a vieții, atât materială cât și psihologică. În acest context, înțelepciunea este firească, vine de la sine, pentru că timpul este de partea ta. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Scurt manual de supraviețuire pentru anxioși

Nu mai e nevoie să o spunem – trăim într-un mediu stresant, obositor, cu reguli mutabile și de cele mai multe ori neclare, cu surprize nu neapărat plăcute. Atât în social, profesional, cât și în familie. Și asta fără a lua în considerare evenimentele major negative la care suntem oricând expuși – accidente, faliment, boli, moartea cuiva apropiat, despărțiri, etc. Anxietatea face parte din viața noastră. Citește articolul

ACCES GRATUIT

30 de fragmente

Să le facem cu mâna trenurilor în care nu ne-am urcat

Mi-a întins o foaie de hârtie și mi-a spus: „pune-le aici; în scris, oamenii tind să se gândească nu doar de două, ci de mai multe ori și mai bine, înainte; așa mă asigur că-mi ești sinceră până la capăt”. Mi-am amintit atunci de caietele acelea de amintiri colective, pe care le țineam când eram mici; unde scriam și-i invitam și pe alții să ne spună ce le place și ce nu, de la culori la lucruri pe care le credeam atunci serioase. „Numai de-aș fi păstrat unul dintr-acelea, să văd acum în câte trenuri mi-am propus să urc și n-am urcat...” Citește articolul

ACCES GRATUIT

Foamea de viitor

Ieri discutam cu un prieten vechi despre oportunități și despre capacitatea de a le înțelege în timp real. Urmată de capacitatea de a le evalua corect și apoi de aceea de a acționa în sensul acestora. Totul pe fondul unei propuneri concrete de afaceri. În tot răstimpul ăsta, back-office-ul minții era ocupat de următorul gând – e prea târziu să mă grăbesc. E prea târziu să mă grăbesc. Citește articolul

ACCES GRATUIT

30 de fragmente

La plecare, copil, la întoarcere, adult?

Am devenit flâneur de plăcere, de nevoie și până să știu că francezii au un cuvânt pentru plimbăreții fără scop (cinste să-i fie lui Baudelaire!). În orașul mic, cumva, unde-ntr-un ceas ai toate șansele să te lovești de-un cunoscut, plimbările astea mi-au părut tot timpul seci; n-ai unde să te pierzi și unde să te regăsești. Dar am schimbat orașul mic pe cel mai mare, unde orice plimbare, chiar și după atâția ani, e o binecuvântare. Mă-ntorc însă, fugar, dar tot mai mult, la prima rătăcire citadină pe care am făcut-o și la lucrul pe care atunci l-am pierdut. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Legile Tehnologiei. Povestiri despre viitor

Va trebui să rescriem legile relațiilor sociale

Textele publicate sub titlul ”Legile tehnologiei. Povestirile” fac parte din seria de materiale construite în jurul podcastului ”Legile Tehnologiei”, produs, în fiecare săptămână, de avocatnet.ro. Povestirile vor apărea, câte una la fiecare două săptămâni. Citește articolul

ACCES GRATUIT

A unsprezecea poruncă: Nu deznădăjdui

Poate n-a fost ieri. Poate nu este azi. Poate nu va fi nici mâine. Dar mereu vine o zi în care totul se așază firesc ca și cum n-ar fi fost niciodată spulberat. Așa să știți. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Porunca numărul 11: Nu mai semna, omule, unde ți se arată cu degetul!

Mi-a luat undeva între un sfert și jumătate de ceas ca să parcurg toate paginile documentului prin care îmi dădeam acordul asupra unei chestiuni foarte importante, cu deosebite consecințe pentru mine și viitorul meu. Doamnele din jurul meu își aruncaseră, fir cu fir, răbdarea pe geam. Și mi-am dat seama de ce: nu erau obișnuite cu contractanți care să ia la puricat fiecare paragraf. M-a gâdilat puțin să văd că se așteptau să semnez un act juridic atât de important și să parcurg contractul ca Usain Bolt (atlet jamaican, sprinter, recordman mondial la proba de 100 de metri). Citește articolul

ACCES GRATUIT

30 de fragmente

La masa unde chelneriță era, atunci, doar soarta

Eram cu toții pe punctul de a izbucni; emoțiile de orice fel, la superlativ; vocile ni se deșirau în spirale de tristețe, de frustrare, la telefon; căci, mai mult ca orice, nu ne venea să credem prin ce trecem; doar cei ce negau vehement realitatea aveau impresia că se simt la fel de bine ca în fiecare alt an, ca de fiecare altă mare sărbătoare; poate nu ne încercau pe toți aceleași sentimente, dar pe toți ne chinuia ceva. Nici tu, nici eu, n-am fost anul trecut singuri într-o lume care se întorsese cu susul în jos, în care se prinsese dreapta-n stânga și nu-și mai dădeau drumul de teamă. Citește articolul