Editorial

ACCES GRATUIT

30 de fragmente

103, Boulevard Saint Germain: locul unde ar trebui să fim în fiece seară, dar nu suntem

În Orașul Luminilor, e foarte ușor să alegi o bodegă pe care s-o numești „a ta”, „a noastră”; în orice cartier, pentru orice buzunar, cu orice fel de companie, orice tapet, orice muzică, pentru snobi, pentru turiști, pentru iubitori de jazz sau rock, pentru fetele cu plasele doldora de scumpeturi, pentru gay, artiști sau corporatiști - în Paris e loc pentru toată lumea. Dar, mai ales, pentru cei care i se dedau cu totul, mintea și inimile deschise, visători, liberi de griji, gata să se întoarcă apoi, de unde au venit, mereu - altcineva. Citește articolul

ACCES GRATUIT

30 de fragmente

Aceste refuzuri care nu se uită

La 16 ani trecuți, colț cu 17, Eva își ia inima în dinți - cum a văzut în filmele acelea americane, din care, sigur-sigur, un strop de înțelepciune se poate desprinde măcar; se așează pe marginea de fotoliu, pe care o apucă între mâini, își drege vocea, își amintește că cel mai important lucru e sinceritatea, deși tot filmele au învățat-o asta, nu altcineva, și, fără niciun discurs pregătit, începe să spună ce are pe suflet, având tot timpul pe tavanul minții verbul A VREA. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Libertate: să nu ceri nimic, să nu aștepți nimic, să nu depinzi de nimeni

Noi, oamenii, avem un obicei interesant, atunci când ne plac anumite lucruri. Le adoptăm imediat, le creștem și ne mândrim cu ele, ni le punem la gât, de încheietura mâinii ori în piept, iar apoi, pe măsură ce lucrurile acelea devin mai importante în gura noastră decât în mintea noastră, le transformăm în jucării goale pe dinăuntru, seci și lipsite de strălucirea pe care o aveau la început. Citește articolul

ACCES GRATUIT

O educație pentru care banii n-au venit niciodată

Despre faimoasa sumă de 500 de euro și conturile pentru educație permanentă pentru copiii născuți din 2011 încoace nu s-a ales niciodată decât amânarea. O promisiune care n-a fost din start compatibilă cu bugetul de stat, dar pe care, rând pe rând, Guvernele care prindeau Crăciunul și începutul de An Nou la Palatul Victoria au tot amânat-o, când, mai bine, dintr-un minim realism, ar fi înlăturat-o din legislație cu totul. E deja o jenă sensibilă să tot anunți că, ce să vezi, nici anul ăsta nu dai bani. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Dreptatea mea, dreptatea ta, dreptatea lor și adevărul

Atunci când ceva sau cineva ne lezează drepturile sau nu-și respectă obligațiile, de cele mai multe ori auzim că ar fi bine să ne căutăm dreptatea în instanță. În același timp, chiar dacă dreptatea poate îmbrăca mai multe forme și adevărul este unul, modul în care privim acest adevăr poate schimba și decizia în privința dreptății. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Nu mai miroase teiul, ci dezamăgirea

Nu-mi amintesc niciun moment în care să-mi fi plăcut mirosul de tei; și, totuși, nu reușesc nici să ating cu privirea acel moment care mi-a așezat mirosul de tei pe raftul lucrurilor neplăcute. Prin urmare, când am pierdut capacitatea să-l mai simt, înfundată cu nasul în două căni de ceai pe care, din neatenție, nu am știut a le mai deosebi, ar fi trebuit să mă simt cel puțin împăcată cu rezultatul. Odată mirosul pierdut, una dintre cele mai comune manifestări ale covidului , cel puțin în rândul oamenilor din cercul meu care s-au îmbolnăvit, am pierdut și căpătat multe altele: încredere, răbdare, disperare și nesiguranță - nu neapărat în ordinea asta; dar, cel mai mult, sentimentul că am înțeles odată pentru totdeauna cine e acolo și cine nu. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Ce mai citim: Cele mai simple adevăruri despre viață

"Cu timpul înveți că vorbele spuse într-un moment de mânie pot continua tot restul vieții să facă rău celui rănit", spune Jorge Luis Borges în poezia pe care v-o propun astăzi - un text despre câteva adevăruri simple, pe care suntem tentați să le trecem în derizoriu,  prioritățile noastre fiind mai mereu legate de aspectele concrete și materiale ale existenței noastre. Am ajuns să ignorăm esența doar pentru că ne concentrăm prea mult pe aparență: case mai mari, mașini mai noi, bani mai mulți în cont. Dar, toată viața trebuie să înveți cum să trăiești, spune un proverb latin. Și tocmai la asta vreau să reflectăm astăzi. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Despre aproape un an de telemuncă și program flexibil

Nu toate activitățile sunt posibile în telemuncă! Nu toți salariații își pot desfășura eficient activitatea în regim de telemuncă! Programul „flexibil” nu-i neapărat un beneficiu! Posibilitatea de a presta din diverse locuri nu se potrivește oricui! Libertatea a-ți gestiona timpul de lucru și cel de odihnă poate produce haos! Citește articolul

ACCES GRATUIT

Dialoguri editoriale

Zestrea ultimilor zece ani

E greu să conturăm zestrea ultimilor zece ani, dar, dacă ar fi să găsesc niște idei care să-i creioneze într-un fel, atunci mi-ar veni în minte cinci lucruri. Fiecare dintre ele definesc, într-o măsură sau alta, tendințe ale societății la construcția căreia am mai adăugat o cărămidă în anii ăștia. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Dialoguri editoriale

Anul fără rezoluții

Toată cultura asta a rezoluțiilor de Anul Nou, când te așezi confortabil în canapea, între două sarmale, să-ți înșiri, în agenda pe care ai cumpărat-o anul trecut și pe care n-ai folosit-o, toate lucrurile pe care le-ai vrea de la tine în următoarele 12 luni, ca și cum ar fi așa de ușor să le bifezi cu voința precum i-ar fi grăsuțului duh din lampă să iasă din ea ca să ți le împlinească... pare inutilă, penibilă chiar, când îți amintești de anul care tocmai a trecut. Anul care ți-a transmis călduros să-ți iei toate rezoluțiile să ți le bagi în dulap, să stai cuminte, așteptând pe următorul. Anul care ne-a tăiat respirația - la propriu - unora dintre noi. Așa că în loc să ne uităm înainte, în prima zi din an, i-am propus lui Alin, în acest dialog editorial, primul pe 2021, „să ne căutăm” de ultimii zece ani. Doar așa, îmi pare mie, aș putea să trag una sau două concluzii utile pentru viitor. Citește articolul