dreptul de a fi tata

Domnule avocat,

incepeti sa vorbiti cu patima unui tata care a pierdut un copil intr-un tribunal. Va mirati ca s-a ajuns ca tati mai slabi de inger sa-si ia zilelele pentru ca nu isi pot vedea copiiii? Am intalnit mame care desi simt ca avem dreptatate, dar prefera sa se ascunda dupa deget de frica ca ar putea sa-si piarde copiii.... cu alte cuvinte incep sa simta ce simtitm noi tatii in prezent.

Un aspect cred important: se tot vorbeste de interesul suprem al copilului si sunt de aciord ca trebuie sa pruimeze. Dar vin si intreb, este in interesul suoprem al copilului sa aiba o mama satisfacuta ca s-a razbunat pe tata nedandu-i acees la odrasla sa si un tata in pragul nebuniei ca si-a pierdut copilul intr-on sala de judecata, cu un judecator prea plictisit pentru a mai rationa? Eu cred ca ar trebui sa figureze in lege si interesul parintelui viz-a-vis de dezvoltarea normala a copilului. Copil normal cu parinti anormali, nu se poate. Iar starea actuala transforma tatii in oameni disperati.

Deunazi m-a sunat un tata care era incoerent. Nu mai stia ce sa faca.... sa sara cu parul, sa mearga cu politia (politia i-a spus ca nu poate interveni impotriva mamei)...disperat intr-un cuvant. Cati tati au puterea de a incerca sa schimbe legea, pentru ca apoi sa-si ceara dreptul in spiritul noilor reglemetari. Unde mai pui ca s-ar putea ca legea sa se schimbe dupa ce copiii lor vor fi majori.... Daca nu se face ceva si repede, cred ca vom avea probleme mari sociale.... asta pentru ca divortul e mai la moda ca oricand, (47% di casatorii se destrama).

Un tata fara copilul sau in viata sa nu mai e un element social pe care sa poti conta. E un fel de zombi care supravietuieste.

Mamelor, ganditi-va putin la acest lucru, inainte de a decide de a va "pedepsi" fostii soti vaduvindu-i de prezenta copiilor lor. Chiar daca poate unii tati nu se exprima afectiv cu la fel de multa usurinta ca o mama, sa nu va imaginati ca suferinte e mai mica cand vine un judecator si bate cu ciocanelul: de azi, domnule tata, nu-ti mai vezi copilul decat cand fosta sotie care are un cui cu tine o sa-ti dea voie.

V-as dori, doamnelor mame, numai 30 de secunde sa inversam rolurile. Cred ca v-ati sinucide in masa. noi tatii, si vorbesc de cei responsabili trebuie sa rabdam cu stoicism, doar suntem barbati, nu? Spun asta pentru ca am cunostinte mamae care declara ca ar ucide daca cineva le-ar lua copilul. Asa sa facem si noi tatii?

Remus octavian Cimpean
asociatia TATA Cluj,
custodie.comuna@gmail.com

eu.ro.lex
Mama + tata = parinti. Fara acestia inteleg ca niciun copil nu va creste in armonie si ar putea sa fie lipsit de dragoste (n-ar functiona corect). Exemplu: tata decedat cand copilul are... 10 ani. Unde e partea masculina? S-ar putea ca mama sa nu se mai casatoreasca pt a nu „face rau copilului”. S-ar putea sa se intample, nu afirm ca se intampla.
Femeie + barbat poate rezulta copil. Cum scrieti dv: din barbat si femeie, nu din indivizi de acelasi sex (f.corect!). Dar: femeie + banca de sperma = copil fara tata de la bun inceput. Daca ar fi chiar asa daunator ca un copil sa creasca fara tata s-ar interzice aceste inseminari in cazul femeilor necasatorite, in primul rand (sa nu aduc in discutie cazul lesbienelor). Daca ar fi atat de daunator ca un copil sa creasca fara tata vaduvele care au copii mici ar fi obligate prin lege sa se casatoreasca (ne-am intoarce la o mentalitate pe care greu am eliminat-o si care mai exista in unele parti ale lumii)... Sunt suficient de multe familii (mama + tata) in care copii nu „functioneaza” corect... Acum, ceva usor absurd: daca pensia de intretinere pt copil, in caz de divort, ar fi eliminata s-ar putea sa avem mai multe surprize: unii nu vor mai divorta asa usor; tatii nu ar mai tzipa asa mult ca isi vor copii si cazuri in care femeia ar fi aceea care sa spuna ”sa ia el copilul, ca eu n-am bani suficienti pt doi”...
„...la inceput nu a fost asa”... La inceput, omul credea ca focul e zeu!

avocat_lascoschi:
Ca sustinator al unei idei, daca as considera ca o problema este foarte importanta si merita sa lupt pt o idee care ar aduce bine in viata unor oameni as lucra si pro bono. Ideea de a avea succes, de a fi mentionat in manualele de drept, in primele pagini ale ziarelor ca fiind omul care a adus o schimbare radicala intr-un anume domeniu m-ar determina sa nu mai vad dificultatile inceputului... Apoi, ca avocat sustinator al drepturilor omului, as putea beneficia de munca voluntarilor... Le spun ce sa scrie, unde sa mearga, unde sa ceara informatii etc. Pot obtine banii necesari si sustinere de la asociatiile de profil, de la persoanele direct interesate deci nu se pune neaparat problema banilor. Nimeni nu s-a imbogatit fiind platit sa lupte pt drepturile omului, sau ale unei minoritati etc – dar unii s-au imbogatit fiind nominalizati la premii internationale conferite pt contributia lor in anumite domenii; si au castigat si recunoastere mondiala. Ce e mai important? Banul, sau faptul ca numele unei asemenea persoane va intra in memoria colectiva a societatii? Un exemplu usor exagerat: N.Balcescu e cunoscut pt ca a fost bogat sau pt ca a luptat pt o cauza nobila? Ghandi cum a ramas in memoria colectiva?
Daca, insa, nu consider ca o idee merita prea multe sacrificii nu ma erijez in sustinator al acesteia.
Multi sesizeaza anumite probleme, dar foarte putini sunt aceia care se incumeta sa treaca la lupta.

ciobo222 mentiona pe undeva despre interesul superior al copilului, despre Conventii si lege... Cu ce schimba aceste acte normative ideea - pe care unii o cred centrala – ca instantele nu vor mai considera in interesul superior al copilului sa fie incredintat mamei?
Si chiar nu inteleg de ce se vede aici o discriminare? Poate e vorba de o gresita administrare a probelor... Poate nu sunt tatii foarte convingatori si, la o intrebare de genul „Ce temperatura e ideala pt laptele bebelusului?” tatal ridica din umeri. La o intrebare de genul: „cum se manifesta copilul care are colici? tatal ridica din umeri. In cazul unui copil de 10 ani sau mai mult: La cate sedinte cu parintii ati fost? Raspunsul tatalui: niciuna. De ce? Pt ca mergea sotia. Pot exemplifica si cu intrebari mai „grele”, dar cred ca s-a inteles ideea.
remusoctavian:
pt mesajul postat in 14 Nov la 1:06 nu va „ridicati in cap” numai mamicile, ci si foarte multe femei care nu au asemenea probleme in familie; sa nu mai pomenesc despre acei barbati care au inteles ce inseamna „egalitate” (sau, macar se prefac) si au luptat alaturi de sotiile lor pt obtinerea... dreptului la vot al femeii!
Daca tatii din asociatia dv gandesc astfel... regret... mare lucru nu cred ca veti obtine; mai ales ca nu se intelege ceva: ne e vorba despre discriminare, ci despre a se considera ca interesul superior al copilului – cel putin la momentul divortului – este (sau pare ca este) langa mama, iar tatal sa beneficieze numai de dreptul la vizita si acela de a intretine relatii stranse cu minorul.
Comparatia tatalui care nu a beneficiat de incredintarea copilului spre crestere si educare:... nu poate fi comparat cu un zombi. Sa nu exageram! Cu ce l-am putea compara pe tatal care si-a vazut copilul mort? Cat despre sinuciderea celui care zice ca viata lui n-are rost fara a-si vedea copilul... Gasiti dv o dovada mai mare de egoism si rautate? Se sinucide pt ce? Renunta la speranta ca si-ar putea recastiga copilul pt monstruozitatea de a se razbuna pe fosta nevasta, in speranta ca acel copil isi va acuza mama ca l-a impins la sinucidere. In alta ordine de idei, femeile nu s-ar sinucide daca li s-ar interzice sa isi vada copii... Mai curand, cred ca si-ar ucide fostii soti – si pe copil tot l-ar vedea, la un moment dat. Asa ca, sa nu exageram si sa nu dramatizam. Orice parinte (fie mama, fie tata) simte ca ar ucide pt copilul lui – dar cati ar trece la fapte?

Inca ceva: daca acuzati judecatorii ca fac sau nu fac, dovediti!

trope_doi a scris:

Si chiar nu inteleg de ce se vede aici o discriminare? Poate e vorba de o gresita administrare a probelor... Poate nu sunt tatii foarte convingatori si, la o intrebare de genul „Ce temperatura e ideala pt laptele bebelusului?” tatal ridica din umeri. La o intrebare de genul: „cum se manifesta copilul care are colici? tatal ridica din umeri. In cazul unui copil de 10 ani sau mai mult: La cate sedinte cu parintii ati fost? Raspunsul tatalui: niciuna. De ce? Pt ca mergea sotia. Pot exemplifica si cu intrebari mai „grele”, dar cred ca s-a inteles ideea.

Bine punctat trope_doi.
Sau vorba unui coleg de birou (specilizat, de altfel, in drept penal): cu un interogatoriu "militienesc" sa fii convinsa ca acel copil ramane la cine trebuie.

AVLIL a scris:

De acord...
Oamenii astia insa vorbesc aici de o custodie comuna, asta ma intereseaza cum o vedeti.
Si eurolex, tu cum vezi custodia asta comuna? Practic vorbind...
Caci mi se pare nu ca proasta, dar o adevarata bataie de joc pentru copil...

Si am un argument evident: nimeni nu indrazneste sa o propuna macar, probabil fiind constient de cat de groaznic suna ca fiecare om sa aiba un camin, in afara de copilul fara parinti casatoriti, el e ca tiganul cu cortul, fie ca e de etnie roma, fie ca nu...
INtr-o societate in care stabilitatea inseamna siguranta, el va fi altfel decat pamenii... Sa ne miram de urmarile pe care le va avea asta asupra lui?

Exista uneori impresia ca "joint custody",dupa modelul american,este cea mai buna solutie.Este doar o parere !
Din punctul meu de vedere, gandindu-ma la cel din fotografia alaturata,nu cred ca ar fi cea mai buna si eficienta solutie pentru el.Repet,gandindu-ma la el.Gindindu-ma la mine, la orgoliul meu, le ambitia mea, la dorinta de ai demonstra fostei, cine e mai tare, cine e mai mare si cine e mai .....:training:,de al avea la mine(macar "pe jumatate"),
as considera ca e bine si ca e o.k aceasta custodie comuna/impartita.Daca revin la el (copilul meu) si ma gandesc la binele lui nu la al meu, trebuie sa recunosc ca nu sunt si nu as fi de acord sa-l "impart", sau sa-l "imparta" in felul acesta, nici chiar cu mine.Cred ca nu i-ar face bine copilului, cred ca nu s-ar dezvolta armonios, normal, corect si cred ca ar fi intotdeauna pe drumuri si i-ar "dauna grav sanatatii":) si dezvoltarii.
Eu personal sunt in "dezbateri" cu fosta mea sotie, exact pentru acest lucru( pe cel din fotografia alaturata) si repet, nu cred ca ar fi bine pentru copil sa-l "impartim" asa.
Mi-as dori sa invete si sa "bage la cap" toti tatii :hammer: nu e bine sa "imparti" copilulOricum, nu in acest mod, dar continu sa sustin si sa pledez pentru legatura copilului si cu celalalt parinte.Oricum, noi in calitate de tati suntem, chiar si in conditii normale, mult mai putin timp cu ei,copiii nostri.Nu este rolul nostru de aceasta natura.
Sincer nu am avut timp sa citesc tot ce s-a scris pe acest subiect,dar chestiunea trebuie sa fie tratata cu responsabilitate si bun simt.Responsabilitate si bun simt pentru cresterea si dezvoltarea normala a copilului, nu pentru sustinerea orgoliului personal sau a celui privind "rasa" din care facem parte.
Cred si sunt convins ca, fiecare copil trebuie sa aiba siguranta unui camin, siguranta unui loc stabil, sa stie unde-i este locul, care loc poate sa-l numeasca "acasa" si sa stie exact cine este TATA si MAMA.Trebuie si suntem datori sa le cominicam frecvent acest lucru si ca indiferent de conditiile legale ale parintilor(casatoriti/divortati)ei au dreptul sa stie cine este tata si mama si faptul ca indiferent ce se intampla(raman impreuna, sau nu raman in aceeasi casa),acest lucru nu se poate schimba si ca tata este unul si ramane acelas si ca mama este una si ramane aceeasi pentru totdeauna.#-o
Inca un lucru si gata, ca prea m-am "aprins"Copilul trebuie sa stie ca este iubit si trebuie sa i se spuna frecvent
"te iubesc".Da, stiu ca e greu sa spui,sa exprimi acest lucru, dar incearca taticule si mamico,incearca ca poti
"Daca vrei cu adevarat, poti"!
In final,cred ca un program de vizitare de bun simt si "negociat", stabilit de comun acord, este ideal si eficient pentru cresterea normala si corecta a copilului.
va doresc succes tuturor.
Av. E.V.Martin

Ok, in mod oficial ma declar plina de draci! :foottap: Nu-mi vine sa cred ce am citit aici... Mi se face rau, am recitit de vreo 3 ori, ma invinetisem la fata...
In primul rand, raspund unde e mai simplu si unde nu sunt atat de nervoasa.
Constat cu stupoare ca, unii adepti ai custodiei comune sunt adepti, dar nu pentru proprii copii! :O Ca cica ea e tare buna, dar nu pentru copilul meu!
eu.ro.lex a scris:

Considerati cumva ca acest copil poate sa se dezvolte pe deplin, normal, armonios, fara partea masculina a familiei pe care noi o numim tata?
Acesta se dezvolta normal, bine, corect, armanios, NUMAI cu aportul "speciei barbat" si a "speciei femeie".
Drepturile, cat si obligatiile, trebuie sa fie egal sustinute si exercitate. [...] asi sanctiona drastic parintele care are pretentii mai mari decat egale cu celalalt parinte, in cresterea si educarea copilului.

Dupa aceasta apologie a dcustodiei comune, revine si arata ca, de fapt ...

[...] nu sunt si nu as fi de acord sa-l "impart", sau sa-l "imparta" in felul acesta, nici chiar cu mine.Cred ca nu i-ar face bine copilului, cred ca nu s-ar dezvolta armonios, normal, corect si cred ca ar fi intotdeauna pe drumuri si i-ar "dauna grav sanatatii":) si dezvoltarii.
In final,cred ca un program de vizitare de bun simt si "negociat", stabilit de comun acord, este ideal si eficient pentru cresterea normala si corecta a copilului.

:O

Cu privire la sustinetrile d-lui Remus, au fost ca o bata de baseball in cap. Nu sunt de acord cu aceasta custodie comuna dar, in ciuda continuei dv. opinii ca as favoriza mamele, am sustinut cea mai obiectiva si echidistanta egalitate intre parinti.
V-am si contactat in privat caci, ma gandeam, am putea discuta pe aceasta idee, mai schimbam pareri... asta pentru ca v-am considerat un om inteligent, chiar daca aveti pareri contrare... In baza aceleiasi echidistante, oricare dintre noi ar putea avea dreptate, asa ca discutiile ar putea clarifica asta atat pentru cel care greseste, cat si pentru minunatul detinator al adevarului absolut!
Nu v-am raspuns la mailul dv. pentru ca nu am avut timp sa fac o discutie mai lunga si pentru ca voiam sa va raspund si cu privire la intrebarea nu tocmai desteapta a reporterei de Cluj... etc.
Dar mesajul dv. din pagina precedenta mi-a intunecat privirea... Cum dumnezeu gandeste cineva atat de discriminatoriu, luptand impotriva discriminarii?
Ma intreb: nu ne e rusine? remusoctavian a scris:

NU pot sa nu va dau dreptate, in mare parte. Ceea ce ati exprimat dvs. este criza familiei si casniciei in soc ietatea moderna. Cu riscul de a-mi ridiac mamicile in cap imi voi exprima ca aceasat debandada familiala este generata de faptul ca femeia a dobandit prin lupta asociatilor feministe un nou rol in societate, aproape egal cu barbatul. Acest lucru s-a fcaut in dauna familiei. Barbatul a ramas putin in urma , in expectatativa, si s-a trezit fara femeia pe care se putea baza acasa dar si fara copii, care merg automat la mama. Mamele de obicei se plang cat e de greu sa cresti singura un copil, dar uita ca s-au luptat decenii la rand pentru a prima in fata tatilor.

Una cu alta.... traim in era reglementarilor legale de tot felul. Poate ca o cale de renormalizare este de a statua prin lege egalitatea parintilor in fata legii, in orice situatie, casatorie sau divort. Exprim o parere personala acum, poate ca numarul divorturilor va scadea pentru ca mamele vor fi constiente ca nu vor mai putea santaja tatii prin copil si atunci printr-un compromis va ramane fanmilia "unita".

Remus Octavian Cimpean
asociatia TATA Cluj

Cum adica, domnule care nu discriminati, femeia are un rol aproape egal cu barbatul? Cat e de aproape si cat e de egal? Hai sa lasam atunci legea asa, ca ea da barbatului drepturi aproape egale, aici le vreti egale-egale? Aproape egale nu va ajung?
Acest lucru e rau pentru familie spuneti... Adica asta suna cam asa: nesimtitele astea s-au gandit ele sa nu mai stea la cratita si scutece, sa nu se mai marite cu cine zice capul familiei, sa nu mai socializeze cu cine zice sotul... si uite ce ne-au facut, naspa! Nu mai am pe cine ma baza ca e mancare, ca e curat, ca e caldut acasa cand vin eu de unde vin... :fight: si in starea in care vin...
Acu' eu, barbatul casei, tre' sa ma gandesc la ce-o fi in frigider, sa iau hainele de la curatat, sa ma trezesc noaptea cand plange copilul, ca nevasta-mea s-a gandit sa fie aproape egala cu mine si sa poata cere divort! :stunned:
Ca daca ma uit la exprimarea dv., ma gandesc si la sarmanii americani cand tampitii aia de negri, tot din cauza unor asociatii care au luptat pentru drepturile omului, au ajuns si ei sa voteze si sa fie egali. Nu aproape, ci chiar egali. :P
Si uite-asa, si ei ca si dv., barbatii, nu s-au mai bazat ca acasa ii asteapta sclavii si sclavele... le discretia lor!
Si poate ar trebui sa ne intoarcem la evolutia omului din maimuta sau chiar inainte!
Domnule, noi vorbim de azi, ce se intampla azi, azi o fi buna au ba custodia comuna, nu ieri, acum 100 de ani sau in cuaternar!
Nu vorbim despre incapacitatea si/sau dezinteresul barbatilor care au condus lumea in a face legi care sa-i avantajeze! Nu discutam despre cat au fost de inteligenti barbatii (in majoritate) legiuitori de a vota legile actuale, daca au fost ei chiar inteligenti sau s-au discriminat pe ei insisi cu nerusinare... :weg:
Vorbim despre daca e bine sa ramana asa au ba! Azi, aici, acum!
Si sa stiti ca legea prevede azi deja aceasta egalitate a parintilor in drepturile si obligatiile lor cu privire la copii, folositi-o! Cine nu va lasa sa o cunoasteti macar, ca s anu veniti sa ne spuneti ca ar trebui sa fie asa! Ei bine, deja e asa! ;)
Apropo de familia aia care ramane unita, ce sa zic? E bine ca ati pus unita intre ghilimele, ca asa e, ar fi un razboi zilnic in care s-ar exprima frustrarile fiecarui parinte care simte ca nu are libertatea de a divorta... Minunat mediu pentru un copil! Bravos, natiune! Eu propun sa legam toti parintii cu lanturi de calorifer! :(
Nu doriti discriminare? Nici eu...
Ai dreptate cu discriminarea, perfect de acord. =D> E o mare nenorocire, am sa militez si eu pentru eliminarea ei.
Ca, sincer, nici mie nu-mi convine sa lipeasca numai mamele toate sentimentele ranite ale copilului lor in orice cuplu normal... vreau si tatii sa aiba o latura afectiva dezvoltata asa incat sa vorbeasca si ei cu micutul de la suflet la suflet... Vreau mai multi barbati in salile de sedinte la scoala!
Vreau mai multi barbati in magazine dupa rechizite...

Vreau si eu sa aud barbati care, dupa 8 ore de munca, aspira si calca (in afara de al meu), pun mancarea pe foc...
Vreau si eu sa ma sune sotul si sa ma intrebe daca ma asteapta cu masa...

Vreau si eu sa nu gafai dupa 10 metri de carat un bax de apa si sa nu ma mai bucur ca vine sotul din spate, mai iesit din forma ca mine, si ma ia in brate cu tot cu bax cu jumatate din efortul pe care l-am folosit eu sa ridic peturile alea... :O

Vreau si eu sa fac pipi din picioare :duh: , ca m-am saturat de toaletele publice, un cosmar pentru orice femeie! Si daca, vreodata, se face vreun proces referitor la toalete, sa nu se mai plece de la ideea preconceputa ca fac pipi stand jos!

Asa e, jos discriminarile! X-(
Vreau si eu sa-mi ridic sotul in brate, sa fiu frumoasa cu burta, sa poarte si el sutien...
Si mai ales, vreau si eu ca sotul meu sa aiba partea emotionala mai dezvoltata ca a mea, sa nu mai apara studii cretine despre inteligenta emotionala atat de dezvoltata la femei si inhibata la barbati...
Vreau barbati care sa nu mai fie asa de autoritari in fata copiilor lor, vreau sa nu mai reduca totul la bani, vreau barbati mai analitici si nu atat de sintetici, vreau barbati cu salariile mai mici, asa, ca ale noastre!... :P

Nu mai vreau sa plang, nu mai vreau rimel, nu mai vreau hormoni, nu mai vreau sa fiu femeie! Vreau sa nasca si el, sa reziste la durere, sa fie sensibil... tu, nebuno, tu! Vreau sa fiu asexuata! Sau asexuat, ma rog... ;)

Sa confunzi egalitatea intre sexe si nediscriminarea cu... o perfecta identitate intre barbati si femei... mare chestie, nu credeam sa reuseasca asta cineva!... :confused:
Sa spui ca prunul si parul fac acelasi fel de fructe, mare minune!
Sa negi ca atat un copil, cat si o femeie au o dezvoltare mai ampla a afectului, sa spui ca un barbat si o femeie tot la fel sunt parinti... :stunned:
Exista diferente intre sexe si trebuie sa intelegem asta; nu vreau sa spun ca o femeie e mai buna sau mai rea sa creasca un copil, spun ca totul trebuie analizat de la caz la caz! Dar sa nu recunosti diferente intre mine si sotul meu... :sorry: macar din punct de vedere a masurii de la lenjerie... e o mare eroare!

Tatal si mama au, ambii, un rol determinat in educarea unui copil si cred ca orice micut are nevoie de ambii. Cui ii va fi incredintat va determina judele, dupa administrarea probatoriului.
Am avut proces de incredintare care a durat peste 1 an in fond, am adimistrat toate probele pe care le-am vrut.
Daca stii sa argumentezi necesitatea unei probe, judele o admite.
Exista acea egalitate de tratament de care vorbeai, dar cel mai des se admit aceleasi probe pentru ambele parti, tinand cont de cea care a cerut si argumentat cele mai multe... nu cele mai putine probe...

Barbatii si femeile sunt diferiti, au nevoi diferite si capacitati diferite! Si totusi sunt egali in fata legii!
Nu cred ca dv. cunoasteti insa ce inseamna macar egal, fara aproape si alte blamari! Cred ca propria experienta va intuneca judecata, ca uitati sa va vedeti copilul si interesul sau de propriul interes!
Imi pare rau daca v-am suparat, dar mesajul citat de mine e de-a dreptul lipsit de orice echitate si egalitate!