Rolul avocatului este sa-i arate clientului drepturile si obligatiile pe care le are intr-o anumita situatie. Daca avocatul nu-i spune clientului ca datoria pe care acesta tocmai vrea sa o achite s-a prescris procedeaza imoral. Iarasi daca avocatul nu-i spune clientului ca datoria lui se prescrie peste X luni procedeaza imoral. Imoralitatea rezulta din imprejurarea ca eu sunt dator sa-i indic clientului calea cea mai favorabila lui, in limitele legii. Este desigur imoral si sa-ti sfatuiesti clientul sa plece din tara pentru ca sa nu-l urmareasca silit societatea Y.
Avocatii muncesc intr-un sistem concurential (chiar foarte concurential) si trebuie sa pastreze un echilibru delicat intre ceea ce este moral corect si calea cea mai favorabila clientului.
Insa nu avocatul ia hotararile, el doar sfatuieste, clientului ii ramane optiunea de a proceda moral sau de a alege o alta cale, insa ca avocat esti dator, in temeiul regulilor deontologice ale profesiei sa-i arati clientului ca datoria s-a prescris,
ca poate sa faca plata, daca vrea, dar ca
nu mai poate fi obligat la aceasta.
malix a scris
... nu aveam nevoie de consiliere slava cerului in scoala am invatat ce aveam nevoie dar pe mine ma lasa fara cuvinete o asemenea atitutine din partea celor care reprezinta legea ...
Astfel nu mai avem nevoie de avocati, pentru ca ceea ce este moral este prin definitie cunoscut tuturor. Insa avocatii nu dau consultatii in privinta moralei ci in privinta drepturilor si obligatiilor izvorate din lege (in sensul cel mai larg). Chestiunile legate de morala sunt in sarcina fiecaruia.