Divorþ

Art. 38. - Instanta judecãtoreascã poate desface cãsãtoria prin divort atunci când, datoritã unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vãtãmate si continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã.
Divortul poate fi pronuntat si numai pe baza acordului ambilor soti, dacã sunt îndeplinite urrnãtoarele conditii:
a) pânã la data cererii de divort a trecut cel putin un an de la încheierea cãsãtoriei si
b) nu existã copii minori rezultati din cãsãtorie.
Oricare dintre soti poate cere divortul atunci când starea sãnãtãtii sale face imposibilã continuarea cãsãtoriei. La solutionarea cererilor accesorii divortului, referitoare la încredintarea copiilor minori, obligatia de întretinere si folosirea locuintei, instanta va tine seama si de interesele minorilor.

Buna ziua
Suntem casatoriti de 10 ani si avem un copil de12 ani.Acum un an ne-am separat iar copilul a ramas in ingrijirea mea,avand in vedere ca sotia a fost aceea care a parasit domiciliul.In urma cu o luna a inaintat divort solicitand intreruperea relatiei,revenirea la numele anterior,precum si copilul (desigur pensie alimentara aferenta).Avand in vedere ca in urma discutiilor cu ea sunt de acord cu toate solicitarile,nu poate fi vorba de partaj a bunurilor (casa e a parintilor mei,iar bunurile le-am impartit de comun acord in acest an ),considerati ca este necesara consultarea unui avocat.Daca nu,este necesara prezentarea mea in instanta insotit de documente si de care anume.Va multumesc.

Nu doriti nici macar incredintarea minorului? Nu credeti ca aveti sanse sau chiar nu-l doriti pe copil?
Daca nu doriti nimic, faceti intampinare in acest sens cerand si sa nu fiti obligat la plata cheltuielilor de judecata intrucat ati recunoscut la prim termen pretentiile reclamantei.

Copilul in cauza este fetita.Nu ca ar fi un argument hotarator in relatia cu mama sa insa legatura dintre mine si copil este mai profunda decat aspectul legislativ al problemei (sau cel putin asa imi place sa cred).Intr-un cuvant chiar daca voi incredinta mamei copilul ,in mod cert copilul va continua sa locuiasca cu mine daca nu permanent atunci periodic(ceea ce se intampla in acest momet) iar atat eu cat si fiica mea vom fi scutiti de spectacolul unui proces in care mai devreme sau mai tarziu cineva va trebui denigrat .Aportul meu la educatia copilului oricum depaseste si va depasi cei 25%-30% din venitul lunar pe care ii va stabili instanta ca si pensie alimentara in cazul in care fiica mea va locui cu mama iar pentru situatia pur scriptica in care copilul imi este atribuit ...chiar nu cred ca se merita spectacolul.Sentimentul de paternitate si responsabilitate nu e ceva ce poate fi dictat de instanta judecatoreasca.Ce parere aveti? Este necesara in cazul acesta reprezentarea printr-un avocat? Va multumesc pentru timpul acordat

In acest caz cred ca, inainte de a stabili dv. daca vreti reprezentare sau ba, mergeti intr-o consultatie sa aflati daca modul in care vedeti .lucrurile e la fel cu cel legal, cu ce va influienta faptul ca acest copil ii e incredintat altei persoane decat cea care-l creste, ce dificultati ati putea intalni etc.
Si apoi abia, daca in cunostinta de cauza mai doriti acelasi lucru sau hotarati contrariul, atunci abia determoinati daca aveti nevoie de avocat.

Fetita e mare, intrebati-o si pe ea.