Divorþ

sundog a scris:

iar atat eu cat si fiica mea vom fi scutiti de spectacolul unui proces

Dvs. ati putea sa nu va prezentati pentru a evita spectacolul. Dar audierea minorului care a depasit 10 ani e obligatorie pentru instanta. (adica pe fiica nu o scutiti).
Unele instante mai uita de ancheta sociala - obligatorie si asta (desi ca, vorba unui judecator: mai bine nu mai trimiteau ancheta asta sociala ca e mai scurta decat antetul altor institutii) cand parintii cad de acord asupra incredintarii minorului.
Poate reusiti sa civilizati un pic spectacolul cu ceva discutii prealabile...
Dvs. stiti mai bine daca ea chiar vrea ce a scris in cerere... Poate ca a cerut incredintarea doar ca sa nu para aiurea ca ea, ca mama, n-aduce vorba despre asta...

De acord. In plus, daca fata va vrea pe dv. si a mai si stat cu dv. in ultimul an, aveti venit si unde sa o cresteti, e ca si a dv., nu mai aveti ce spectacol sa faceti...
Unul sau doi martori care sa spuna ca sunteti tata bun, ca fata e atasata de dv. si ca sunetti intelegator si ca mama sa o viziteze pe copila... asta nu inseamna spectacol.
O sa fie cam aiurea peste cativa ani, cand fata va fi la liceu si va avea nevoie de semnatura mamei pe cererea de inscriere... pentru o excursie afara din tara... etc.
E cam aiurea si sa fiti la mana mamei cu pensia alimentara...

E doar o parere, dv. alegeti ce e mai bine pentru copil.

Din cele discutate cu fetita,parerile ei sunt impartite si nu ar opta pentru nici unul din noi (in defavoarea celuilalt),probabil mai mult in ideea de a nu rani pe celalalt.De aici dilema.....nu as vrea ca acest divort sa devina un razboi cu invansi si invingatori.E destul de dureros si umilitor si asa.As prefera ca relatia sa ramana la un nivel amiabil intre parti ,ramanand totodata intact interesul comun pentru educatia si cresterea copilului.Da,aveti dreptate , e aiurea sa ramai la mana cuiva referitor la pesia alimentara ...dar real vorbind sansele de preluare legala a copilului banuiesc ca sunt cam sub 50% avand in vedere ca mama are un venit,doreste si ea copilul (chiar daca doar de gura lumii),are locuinta(in chirie dar are)....si e mama.Stiu ca e ciudat......dar cum evolueaza cazuri de acest gen...dupa divort? Multumesc mult.

NU vreau sa va sperii, dar de regula evolueaza prost. Sau foarte prost.
Mai devreme sau mai tarziu unuia dintre cei doi nu-i convine programul pe care il imparte cu copilul (fie el unul amiabil sau stabilit de instanta, nu conteaza) si incepe sa atace.
Cand vede asta, celalalt raspunde.
E cam momentul cand amandoi isi dau seama ca nu le convine hotararea aia, ca a fost proasta si ca nu-i ajuta in a obtine repede si decent o intelegere cu celalalt parinte.

Cam asa e uneori, des...
Alteori unul dintre parinti renunta la copil... nu-l mai viziteaza, il uita... sau asa pare.

Nu vad sanse sub 50%, odata ce mama si-a lasat copilul un an numai cu dv. Evident, nu cunosc toate amanuntele toata situatia de fapt. Dar eu vad sanse mai mari.
Oricum, e decizia dv., important e sa va ganditi bine sa nu regretati mai tarziu.
Va doresc numai bine!

Am o intrebare. Am finalizat divortul pe 11.09.2008 si vreau sa stiu daca este suficienta comunicarea de divort pentru a merge sa-mi schimb cartea de indentitate?Stiam ca dupa o luna ramane definitiva si irevocabila..dar ..este necesar sa ma duc la tribunal sa mai iau vreo hartie? Multumesc