Posibile erori la cercetarea disciplinara

Decizia revocarii deciziei de concediere, indiferent de temeiul juridic in baza caruia este incetat c.i.m., ramane la latitudinea angajatorului in cazul in care acesta ar constata, ca urmare a unei sesizari din proprie initiativa, netemeinicia sau nelegalitatea masurii luate.

Posibilitatea angajatorului de a revoca decizia de concediere, indiferent de felul cum as-a dispus concedierea, nu atrage unanimitate in prcatica judiciara.

Doctrina a statuat că „în realitate, nici în doctrina de drept comun nu este admisă unanim ideea că actul civil unilateral nu ar fi revocabil. Dimpotrivă, se susţine şi posibila revocare a actelor unilaterale care nu depind de acceptarea destinatarului/beneficiarului şi, mai mult, posibila revocare a oricărui act civil unilateral. În sfârşit, se susţine - opinie cu care suntem de acord - că revocarea actului civil unilateral este interzisă doar atunci când prin această revocare s-ar aduce atingere drepturilor altuia, (ceea ce în cazul dat este exclus, revocarea deciziei de sancţionare disciplinară/de concediere fiind în folosul salariatului). În plus, de principiu, ceea ce nu este legal interzis, este permis. În principiu, revocarea poate să intervină oricând (chiar dacă, între timp, fostul salariat s-a reîncadrat la un alt angajator). Cu toate acestea, există o limită raţională: revocarea nu poate interveni după momentul în care s-a dat o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care decizia de concediere a fost menţinută.” (I.T. Ștefănescu, Tratat teoretic și practic de drept al muncii, Ed. Universul Juridic, București, 2012, [ link extern ] )

Rasfoind Procedura de cercetare disciplinara aflata in vigoare la firma noastra am observat urmatorul paragraf : "Daca un membru al comisiei nu se prezinta la cercetarea disciplinara, cercetarea nu va mai avea loc. "
In total, in cazul respectiv au fost trei sedinte de cercetare disciplinara. La toate trei a fost un membru lipsa, de fiecare data altul, dar cercetarea s-a tinut chiar si in lipsa acestuia. Mai mult, la a doua sedinta de cercetare angajatul nu a fost convocat.
Intrebarile mele sunt :
1. Se poate incadra ca "cercetare disciplinara nelegala" faptul ca nu am respectat propria procedura de cercetare si astfel sa duca la anularea sanctiunii ?
2. Angajatul trebuie sa fie convocat la toate sedintele de cercetare disciplinara in caz ca pentru cercetarea faptei e nevoie de mai multe sedinte ? Art. 251 alin. 2 prevede ca angajatul trebuie sa fie convocat la cercetarea disciplinara, dar nu prevede expres daca trebuie sa fie convocat odata, sau ori de cate ori comisia se intruneste pentru cercetarea disciplinara. Totodata mentionez ca exact in urma acelei sedinte la care angajatul nu a fost convocat au fost aduse si probate argumentele care au dus la inlaturarea apararilor acestuia.

Raspunsul la intrebarile dvs nu poate fi altul decat unul afirmativ.

Cercetarea disciplinara se poate asimila unei sedinte de judecata, unde instanta poate hotari asupra unei cereri numai daca partile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, in afara de cazurile in care prin lege se dispune altfel.

Spuneti-mi, va rog , atunci la ce se refera art. 251 adnotarea nr 6
" Lipsa convocării salariatului pentru efectuarea cercetării disciplinare nu atrage nulitatea deciziei de concediere în cazul în care salariatul s-a prezentat la unitate, fiind efectuată cercetarea disciplinară. "
Se refera cumva la faptul ca, este OK daca angajatul nu a fost convocat, dar a fost prezent la sedintele de cercetare disciplinara ?

Intr-adevar, la aceasta situatie se refera acea adnotare.