avocatnet.ro 
Neîndeplinirea unei obligații de bunăvoie lasă creditorului varianta unei îndepliniri forțate a acelei obligații, cu ajutorul statului, prin executare silită. Cel mai des, când auzim de executare silită, ne gândim la bani care sunt recuperați cu ajutorul unui executor judecătoresc, dar la fel de bine pot face obiectul unei executări silite și alt fel de obligații: de a face un anumit lucru, de a preda ceva, încredințarea unui minor ș.a.m.d.
Potrivit Codului de procedură civilă, executarea silită se realizează numai de către executorul judecătoresc (în legătură cu obligațiile bugetare executarea o face executorul fiscal). Cum se poate face executarea unui datornic:
- prin urmărirea bunurilor mobile și imobile ale acestuia sau aparținând terților ținuți să răspundă, în condițiile legii, pentru obligațiile datornicului, în scopul îndestulării creditorilor;
- predarea către creditor a bunurilor, prevăzute în titlul executoriu, ce sunt deținute fără drept de debitor;
- alte măsuri prevăzute de lege.
Procedura poate să înceapă numai la cererea creditorului (cel care, de exemplu, are bani sau bunuri de recuperat de la datornic). Cel mai rapid mod de a executa pe cineva, pentru că se sare peste anumiți pași în procedură, este atunci când creditorul are deja un titlu executoriu. De exemplu, asta se întâmplă în prezent cu contractele de credit.
Atenție! Inclusiv contractele de credit făcute online, nesemnate sunt titluri executorii, potrivit unei decizii a Înaltei Curți din 2019. Totuși, dacă împrumutatul și instituția financiară nebancară (IFN) stabilesc, pentru acordarea unui credit online, că semnatura de mână sau electronică trebuie neapărat să figureze pe contract, lipsa acesteia lasă actul fără puterea de titlu executoriu.
Apoi, odată pusă în mișcare procedura de către creditor, datornicul trebuie anunțat printr-o somație că face subiectul unei executări. Lipsa somației încalcă dreptul debitorului la informare și la o posibilă plată benevolă, ne spunea un avocat în acest material. Dar în practică pot exista cazuri când se sare peste somație.
"(...) actele de executare silită nu pot fi efectuate decât după expirarea termenului arătat în somație sau, în lipsa acesteia, în cel prevăzut în încheierea prin care s-a încuviințat executarea", se precizează în Codul de procedură civilă.
Urmărirea veniturilor lunare
Executarea silită se poate face fie acolo unde datornicul obține venituri (adică, în esență, la locul de muncă), fie acolo unde acesta are bunuri urmăribile (adică, de principiu, la domiciliu). Când spunem „urmăribile” ne referim la faptul că aceste bunuri pot fi executate silit legal, ele nefiind incluse în lista excepțiilor de la executare.
Referitor la poprirea veniturilor, e foarte important de reținut că executorul nu poate reține toți sau aproape toți banii unui executat. Executorul poate să urmărească maximum o treime din salariul net, de exemplu, dar pentru că pot exista mai multe tipuri de datorii neachitate pentru care se face proprire (credite neachitate, pensie de întreținere pentru copil etc.), atunci limita se extinde la maximum jumătate din salariu. Dacă venitul în sine e foarte mic, executorul poate să rețină doar ce depășește jumătate din salariul minim net pe economie.
Din neglijență (nu a datornicului, desigur), se ajunge la instituirea unor popriri pe sume de bani ce reprezintă alocațiile copiilor, pensii de întreținere, diurne și altele asemenea, pentru că toate intră adesea în același cont. Vorbim de câteva exemple de sume de bani care nu pot fi executate silite niciodată.
În 2018, Curtea Supremă a decis că în situaţia în care există o poprire pe cont, iar urmărirea silită e suspendată, terţul poprit – respectiv banca – nu mai poate bloca încasările din contul debitorului. Cu alte cuvinte, un debitor îşi va putea folosi banii proveniţi din încasări pe conturile bancare proprii – spre exemplu, salariul sau pensia – dacă executarea silită a fost suspendată.
Contestația la executare
Deosebit de importantă pentru cel executat silit, contestația la executare este mijlocul prin care poate bara sau încerca remedierea unor nereguli la executare. Potrivit legislației civile, dacă se admite contestația în procedura civilă, se poate obține fie îndreptarea/anularea actului de executare contestat, fie anularea/încetarea cu totul a executării, fie anularea/lămurirea titlului executoriu - în funcție de ce s-a urmărit de către contestatar.
Termenul în care trebuie făcută este de 15 zile de la data când contestatarul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă (termenul poate curge și din alt moment, celelalte situații fiind punctate aici).
Potrivit Codului de procedură civilă, contestația la executare se face la instanța de executare, adică: judecătoria în a cărei circumscripție se află domiciliul/sediul debitorului. Se poate cere și suspendarea executării, dar este necesară în multe cazuri plata unei cauțiuni (a unei sume de bani ce funcționează ca o garanție).
Notă: Printr-o nefericită modificare a Codului de procedură civilă de acum ceva vreme, cei care fac contestație la executare nu mai pot să se lege, în cadrul acesteia, de existența clauzelor abuzive din contractele în baza cărora sunt executați. Vorbeam în 2018 cu un avocat despre această schimbare extrem de dezavantajoasă pentru împrumutați și nu numai, în acest material.
Cine plătește cheltuielile cu executarea silită
Cheltuielile pentru deschiderea procedurii de executare se suportă de cel care cere executarea, desigur, adică de creditor. Executorul nu se pune în mișcare fără să primească niciun ban.
Într-un final, tot de la debitor, adică de la cel executat, se recuperează cheltuielile ce țin de procedura executării și de onorariul executorului. Ghinionul creditorului este ca datornicul să nu aibă nimic care să poată fi executat și atunci nu va avea cum să-și recupereze nici banii avansați pentru executare, darămite datoria în sine.
Atunci când ni se pare că onorariul stabilit de executorul judecătoresc este mult prea mare, avem posibilitatea să-l contestăm în instanță. Onorariul executorului judecătoresc face parte din cheltuielile de executare și are limite minime și maxime, stabilite de legea executorilor. Dacă onorariul este excesiv, poate fi contestat la instanța de executare și cerută reducerea sa, în 15 zile de la emiterea încheierii judecătorești prin care s-a stabilit onorariul excesiv.
titibus
Comentarii articol (8)