Salariatul poate recupera în instanță inclusiv cheltuielile de judecată, pe lângă drepturile bănești restante, de la angajator

Cum nota redacția noastră în articole precedente, în situația în care au de recuperat o serie de drepturi neprimite de la angajator, cum ar fi salariul, angajații se pot adresa Inspectoratelor Teritoriale de Muncă (ITM), însă pentru a obliga, efectiv, un angajator să se achite de datorii, salariații au la dispoziție instanțele de judecată.

Dacă au un conflict cu angajatorul, salariații au la dispoziție din toamna anului trecut și procedura concilierii. Doar că această măsură poate fi accesată doar dacă a fost încheiată, anterior apariției conflictului de muncă, o clauză de conciliere.

În ipoteza în care prin conciliere nu se ajunge la un acord sau această prevedere lipsește din documentele de muncă, salariatul se poate adresa instanței pentru a-și recupera drepturile restante. De reținut este faptul că orice drept, fie că este vorba de salariu sau chiar zile de concediu neluate, poate fi solicitat în decursul a trei ani de zile de la apariția lui, indiferent că este vorba de o relație de muncă existentă sau una terminată.

Pe lângă drepturile datorate de angajator, salariatul poate cere și daune-interese, daune morale și/sau materiale, dar și propriile cheltuieli de judecată, după cum ne-a confirmat Dan Năstase, consilier juridic specializat pe relații de muncă.

Pentru a putea cere plata cheltuielilor de judecată, salariatul trebuie să facă dovada existenței lor și a timpului în care s-au plătit, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. “Litigiile de muncă sunt scutite de plata taxelor de timbru, însă cheltuielile de judecată pot fi onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului”, a explicat Dan Năstase.

Deși dacă instanța poate, chiar din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată onorariul avocaților, dacă suma este vădit disproporționată în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, susține consilierul juridic, instanța nu va putea micșora sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.

Un alt aspect important de reținut pentru salariați este că, în cazul litigiilor de muncă, angajatorul este cel care trebuie să dovedească că s-a achitat de datoriile sale, și nu angajatul își cere drepturile în instanță.

“Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar atunci când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. În egală măsură, atunci când instanța respinge cererea salariatului și angajatorul solicită cheltuieli de judecată, salariatul poate fi obligat la plata acestora în aceleași condiții”, a mai explicat Dan Năstase.