...mie imi plac mult pastele si mancarea pregatita in stil italian.
Si eu sunt o...fana a bucatariei italiene. :)
Desi nu este o reteta "de sezon",totusi va "povestesc" cum se prepara
Tochitura bucovineana cu mamaliguta de cartofi
Ingrediente:
-pentru tochitura: cate 1/2 kg de pulpa,muschi,scarita (sau coasta de porc) si carnati de porc afumate,300 g. slanina afumata,100 g branza de burduf 100 g iaurt,piper.
-pentru mamaliguta de cartofi: 750 ml apa,4 cartofi,1 cana malai,sare.
Se taoe carnatii si scarita in bucati de vreo 4-5 cm. Se fierb pulpa,muschiul,slanina si scarita,cu apa cat sa le acopere si putin piper. Dupa cateva clocote,adaugam si carnatii. Le fierbem la foc mic,intr-un vas neacoperit,pana cand scade apa,apoi se lasa sa se rumeneasca,amestecand ca sa nu se prinda de vas.
Apoi,se curata cartofii,se spala si se taie cubulete,pe care lw punem la fiert intr-un tuci (ceaun) cu apa usor sarata. Cand cartofii sunt aproape fierti,turnam malaiul "in ploaie",amestecand continuu si lasam mamaliguta sa fiarba la foc mic,timp de 20-25 minute.
Tochitura se serveste presarata cu branza de burduf,alaturi de mamaliguta de cartofi si iaurt.
.........................................................................................................................
Tochitura, numită uneori – din motive pe care le vom vedea ulterior – măcelărească, moldovenească, dobrogeană, ardelenească sau cum ne mai vine la gură, este una dintre cele mai iubite mâncăruri româneşti şi cap de listă pe meniurile restaurantelor cu specialităţi tradiţionale.
Povestea iniţială a tochiturii e simplă. ªi s-a complicat ulterior. Numele său este, de fapt, regionalismul moldovenesc (din tochit) pentru termenul “topitură” şi face referire la slănina pentru topit din ziua tăierii porcului. Ţăranii culegeau jumările cu fâşii de grăsime şi le mâncau cu mămăligă. Ulterior reţeta a evoluat: se frigeau bucăţile de carne mai grase – în grăsimea proprie – cu ceapă.
Cu timpul, reţeta s-a dezvoltat şi s-a transformat într-o “pomană a porcului”, şi, în cratiţa de tochitură, au picat câte un pic din toate din toate cele aflate pe masa cu porcul tăiat şi pregătit pentru umplut cârnaţii şi caltaboşii: bucăţi de carne, măruntaie, usturoi, dafin, cimbru, boia de ardei, etc.).
Apetitul pentru tochitură a românului nu a putut fi limitat doar la o zi pe an, astfel încât a trecut pe meniul restaurantelor. Însă, aşa cum nu poţi să faci bradul de Crăciun în ziua de Paşte, tot aşa nu poţi să faci tochitura/pomana porcului în luna august, astfel încât reţetarele au împrumutat diverse denumiri pentru a da onorabilitate tochiturii şi adaosurilor sale ulterioare: cărnuri de vită sau pui, cârnaţi (cruzi sau afumaţi), vin, ardei, roşii, brânză, ouă ochiuri, etc.
Rezumând: tochitura, în înţelesul ei primordial, constă exclusiv în carne de porc, friptă relativ simplu şi consumată cu mămăligă.
Sursa: [ link extern ] /