Povestea Tartei Tatin
Istoria Tartei Tatin incepe prin anul 1851 si este legata oarecum si de numele lui Napoleon III. Acesta a cumparat in regiunea Lamotte-Beuvron din Sologne, un domeniu urias in care dorea sa investeasca mult. Adaptandu-se din mers schimbarilor, un localnic, Jean Tatin, si-a transformat propria casa in hotel, pentru a putea primi pe cei interesati de dezvoltarea regiunii. Hotel Tatin este asadar locul in care s-a nascut tarta care a devenit in scurt timp celebra. Iar autoarea ei este una dintre cele doua fiice ale lui Jean Tatin, care au preluat hotelul dupa moartea tatalui lor. Cea mai mica dintre ele, Caroline (1847 – 1911), avea in sarcina primirea oaspetilor. Se spune despre ea ca parea foarte serioasa si ca stia sa se poarte cu clientii in asa fel, incat fiecare dintre ei pleca multumit si incantat, mai ales pentru faptul ca severa Caroline stia sa dea sfaturile cele mai bune in orice imprejurare. Niciodata Caroline nu era singura, tot timpul in jurul ei erau oameni care-i admirau atat frumusetea, cat si intelepciunea. Unii dintre ei au numit-o chiar “micuta printesa din Sologne”.
Cea mai mare dintre surorile Tatin, Stephanie (1838 – 1917), avea in grija bucataria hotelului. De dimineata si pana seara era tot in jurul sobei uriase pe care fierbea, frigea si cocea mancaruri foarte gustoase, despre care se vorbea in intreaga regiune. La Hotel Tatin se cazau adesea grupuri de vanatori care veneau ocazional sa vaneze prin padurile din regiune. Acesti gurmanzi apreciau in mod deosebit tarta cu mere in care era specialista Stephanie.
Dar intr-o buna, zi harnica si priceputa Stephanie, s-a luat cu vorba cu unul din oaspetii hotelului si n-a bagat de seama ca timpul trece si ca nu are nici un desert preparat. Oaspetii care au umplut restaurantul asteptau deja tarta cu mere binecunoscuta, dar realitatea era ca merele asteptau pe masa din bucatarie, langa aluatul pregatit de dimineata. Ce era de facut? Stephanie a uns rapid tava cu un strat gros de unt, a taiat merele si le-a pus in tava si tava a pus-o la cuptor. Abia cand bucataria s-a umplut de aroma merelor coapte si-a dat seama ca a uitat sa puna sub mere si foaia de aluat. Nu mai putea da inapoi, pentru ca parfumul merelor gadila deja narile clientilor pofticiosi, si-atunci a scos tava din cuptor si a intins foaia de aluat deasupra merelor. A lasat tava in continuare la cuptor si cand aluatul a fost rumenit, a scos-o. Dar cum s-o prezinte asa, pentru ca nu era deloc imbietoare la infatisare? Nu semana nici pe departe cu tarta care-o facuse cunoscuta in tot tinutul. Acela a fost momentul in care geniul ei de buna gospodina a facut-o sa ia cea mai inteleapta hotarare: a luat un platou mai mare si a rasturnat tarta fierbinte, cu merele in sus, printr-o miscare rapida. Si pentru ca nu mai putea intarzia, a prezentat-o clientilor nerabdatori, aburind. Succesul a fost imens, iar primul care a gustat-o, Curnonsky, i-a dat “pasaport gastronomic mondial”. Restaurantul Maxim’s din Paris a preluat imediat reteta si a facut din Tarta Tatin punctul principal de atractie.
Sursa:
[ link extern ] /
Tarta cu mere (unul din desrturile mele preferate):
Ingrediente:
Aluatul: 250 gr faina,125 gr unt,1 ou,un praf de sare.
Crema: 300 gr smantana (preferabil "de tara"),3 galbenusuri,2 linguri faina,150 gr zahar,1 esenta de vanilie,6-8 mere (depinde cat sunt de mari)
Preparare:
Aluatul
-se amesteca faina cu untul,oul,un praf de sare si 2-3 linguri de apa. Se framanta aluatul pana devine omogen,dupa care se pune intr-o folie de plastic si se da la frigider pentru aprox. 1 h.
Umplutura
-Se amesteca smantana cu galbenusurile,faina,zaharul si esenta. Se intinde aluatul intr-o tava de tarta,imbracand si peretii acesteia si se pune crema de smantana. Cureti merele,le tai felii subtiri (sau cubulete) si le asezi peste crema. Tarta se da la cuptor pentru 45 de minute. Se lasa sa se raceasca in tava.
:)