Refuzul autentificarii declaratiei de renuntare la mostenire de catre notar

Da. Nu sunt ranchiunoasa. Am cativa prieteni in baroul din Strasbourg. Cam stiu cum merge treaba intre colegi...
Poate pur si simplu nu a vrut sa intre in conflict cu avocatul "care ma reprezinta" pt. ca mi-a redactat nota de incetare a contractului cu avocatul care ma reprezinta, spunandu-mi ca pana nu reziliez cu el nu poate dansa sa semneze contractul de reprezentare cu mine si ca ar trebui sa reziliez cu aparatorul angajat cat mai tarziu...Nu am reziliat pt ca am aflat ca pot semna contracte de reprezentare cu mai multi avocati si bine am facut ca "doamna" mi-a spus cu o zi inainte de termen ca e insarcinata si nu ma mai poate reprezenta...In rest a fost corecta, a depus o nota de onorariu de consiliere la dosar...
Imi pare rau ca nu am folosit banii mai util decat pt. plata unor sfaturi ce au dus la negarea calitatii mele succesorale in fata instantei si plata unui sfat de a rezilia contractul cu singurul avocat cu care am contract de asistenta si reprezentare si azi...
Calitatea succesorala mi-am negat-o si am facut cum m-a sfatuit: am spus in fata instantei ca certif de nastere depus de reclamanti nu era OK, ceea ce a rezultat in negarea calitatii mele succesorale... Pe moment, cand am invocat acest lucru...Presedintei nu-i venea sa creada..."dar, sunteti fiica defunctului, a ingaimat aceasta?".
Da am spus! Si pana la urma Presedinta a fost de treaba, mi-a cerut sa depun alt certif de nastere si l-am depus...

Dar nu am reziliat contractul de asistenta si reprezentare cu "aparatorul" actual. Eu si aparatorul meu nu ne-am vorbit de anul trecut dar continua sa trimita stagiari la termene.
Isi respecta obligatia de diligenta!:)

Sper sa se termine cu bine...
Doamne ajuta!

Puteti avea si 3 avocati nu numai doi...dar rareori e nevoie de mai mult de un avocat in procesele civile.
Doar in cazuri civile foarte dificile se apeleaza la mai multi avocati.

Nu am inteles ce doriti de fapt dvs. in cadrul procesului.

milika a scris:

sezinarul trtebuie sa probeze contrariul...respectiv ca nu a acceptat...altfel el, in puterea legii are posesia cu toate atributele

Adică să înțelegem din acest raționament că, unul dintre descendenții celui care lasă moștenirea, care nu are nici o treabă cu patrimoniul succesoral și pe care practic nu-l interesează moștenirea respectivă (este plecat de exemplu din țară), va fi declarat moștenitor dacă nu face dovada faptului că nu a avut nimic de a face cu posesia la care este îndreptățit prin dreptul de sezină pe care-l are?

Sau de exemplu unul dintre descendenții celui care lasă moștenirea, știind că pasivul succesoral depășește activul nu are de gând să accepte moștenirea și rămâne în pasivitate (fără să facă vreun act de renunțare însă). În acest caz va trebui să-și dovedească „pasivitatea”, iar în caz contrar va fi declarat moștenitor?

După părerea mea, raționamentul citat mai sus nu prea conduce la un rezultat care să fie conform cu efectele avute în vedere de legiuitor în ceea ce privește la instituția sezinei.

Ca și în vechea reglementare, de esența sezinei este faptul că moștenitorul sezinar nu mai trebuie să fie pus în posesie în ceea ce privește cota sa de bunuri din masa succesorală ce-i revine după ce dobândește calitatea de moștenitor, deoarece are posesia de drept a acelor bunuri.
Însă înainte de acceptarea moștenirii (tacită sau expresă) toți sucesibilii - sezinari sau nesezinari - sunt priviți exact la fel.

Trei articole de lege contează în ceea ce priveşte subiectul care îl intrigă pe milika

SECȚIUNEA a 2-a Acceptarea moștenirii
Libertatea acceptării moștenirii
Art. 1.106. - Nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire ce i se cuvine.

Adică, nici măcar sezinarul, în privinţa căruia textul de mai sus este limpede, fără nicio prezumţie.

Există, totuşi, şi o prezumţie (dedusă, e adevărat, indirect, din textul de mai jos):

Declarația de neacceptare
Art. 1.111. - Succesibilul care intenționează să îndeplinească un act ce poate avea semnificația acceptării moștenirii, dar care dorește ca prin aceasta să nu fie considerat acceptant, trebuie să dea în acest sens, anterior îndeplinirii actului, o declarație autentică notarială.

Deci, ar putea fi prezumat ca acceptant un succesibil, dar numai cu condiţia să îndeplinească un act ce poate avea semnificația acceptării moștenirii (chiar dacă el intenţionează să nu accepte). Desigur, în lipsa declaraţiei de neacceptare, va trebui să dovedească faptul că actul îndeplinit este doar aparent unul de acceptare şi în acest fel să răstoarne prezumţia. Dar, repet, pentru ca această prezumţie să funcţioneze, este necesară îndeplinirea condiţiei de mai sus. Altfel, simpla existenţă a dreptului de sezină nu poate avea nicio valoare cu privire la existenţa prezumţiei.

Cea de-a treia situaţie în care întîlnim o prezumţie este aceea reglementata de art. 1112. Numai că, ce să vezi, aici nu este vorba despre o prezumţie de acceptare, ci despre prezumţia de renunţare, aşa cum enunţă şi titlul articolului:

Prezumția de renunțare
Art. 1.112. -
(1) Este prezumat, până la proba contrară, că a renunțat la moștenire succesibilul care, deși cunoștea deschiderea moștenirii și calitatea lui de succesibil, ca urmare a citării sale în condițiile legii, nu acceptă moștenirea în termenul prevăzut la art. 1.103. Citația trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității acesteia, pe lângă elementele prevăzute de Codul de procedură civilă, și precizarea că, dacă succesibilul nu își exercită dreptul de a accepta moștenirea în termenul prevăzut la art. 1.103, va fi prezumat că renunță la moștenire
(2) Prezumția de renunțare operează numai dacă citația i-a fost comunicată succesibilului cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului de opțiune succesorală.

De ce insist? Pentru că unii useri sau unii simpli vizitatori ar putea, subjugaţi fiind de numeroasele emoticoane ale lui milika şi de vorbele sale în doi peri, să fie tentaţi să ia de bune afirmaţiile sale. Ceea ce nu ar folosi nimănui, nici măcar abstractului adevăr juridic.

Art 1106 c. Civ.este edificator.

Millika mie imi pare ca a pus problema cu ar pune problema notarii.
De aceea, mie mi-a parut utila interventia sa.

Nu stiu daca era strict opinia lui sau pur si simplu vroia sa ridice intrebari...