Notarii refuza autentificarea declaratiei de renuntare la mostenire a unei persoane pe motiv ca nu are dovada ca este mostenitor.
Stie cineva un notar care autentifica declaratie de renuntare la mostenire fara a cere tot felul de dovezi?
Logic si juridic este vorba de o declaratie simpla care persoana o face pe proprie raspundere si darea declaratiei constituie un drept, dreptul de a renunta la mostenire, drept care se pare ca nu se doreste a fi respectat.
Temei legal nu au notarii pentru a refuza o astfel de declaratie de renuntare la mostenire.
Si daca era vorba de o declaratie de acceptare a mostenirii era la fel de grav deoarece un astfel de refuz produce grave prejudicii.
Practi eu cred ca notarii forteaza dezbaterea mostenirii ceea ce constitie o alta incalcare indirecta de drepturi.
Probabil ca asa li se spune verbal sa procedeze daca nu se gaseste niciun notar care sa autentifice o simpla declaratie notariala.
Doar in Romania se poate asa ceva...tara absurditatii sub aspectul logicii juridice la nivel de aplicare a legii...
Pe lângă stăpânirea de fapt exercitată asupra patrimoniului succesoral, sezina le conferă moştenitorilor sezinari şi dreptul de a administra acest patrimoniu şi de a exercita drepturile şi acţiunile defunctului.
Apoi:
Art. 1110
Actele cu valoare de acceptare tacită
..............................
(3) Actele de conservare, supraveghere şi de administrare provizorie nu valorează acceptare, dacă din împrejurările în care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul şi-a însuşit prin ele calitatea de moştenitor.
(4) Sunt considerate a fi de administrare provizorie actele de natură urgentă a căror îndeplinire este necesară pentru normala punere în valoare, pe termen scurt, a bunurilor moştenirii.
Spuneam că sezina este un drept, nu o obligaţie.
Adaug că moştenitorul sezinar care preia bunurile succesiunii, dar care nu are de gînd să accepte moştenirea, nici să exercite dreptul de sezină în plenitudinea lui, ci doar să o administreze conform art.1110(4), rămîne străin de succesiune în lipsa unei acceptări exprese sau a unor acte care să valoreze acceptare.
Prin urmare, succesibilul pe care legea îl declară ca fiind sezinar nu este nicidecum prezumat a fi acceptant. Oricare dintre ceilalţi moştenitori, inclusiv cei din clasele subsecvente (dacă nu mai există succesibili din aceeaşi clasă) care au acceptat succesiunea vor putea invoca dreptul lor de a moşteni chiar împotriva celui declarat de lege sezinar dar care nu a facut acte de acceptare.
So, sezinarul nu este prezumat în niciun fel. Dacă exercită stapanirea de fapt a bunurilor fără intenţia de a moşteni, nu va fi moştenitor. Dacă o exercită şi acceptă expres, este moştenitor. La fel dacă exercită stăpînirea de fapt şi, pe lîngă aceasta, efectuează acte cu valoare de acceptare, atunci iarăşi este moştenitor. Dar, dacă nu acceptă expres şi nici nu încheie acte cu valoare de acceptare, niciun text de lege nu îl prezumă a fi acceptant.
Dacă am aprecia că sezinarii sunt prezumaţi a fi acceptanţi, atunci ar însemna că orice sezinar ar trebui să fie declarat moştenitor dacă nu reuşeşte să răstoarne prezumţia de acceptare, ceea ce ar fi o aberaţie.
Oricare descendent este sezinar. Aşa dispune legea. Adică, are drept de sezină.
Dar, nu orice descendent (sezinar, deci, după lege) este moştenitor. Pentru asta mai este nevoie de ceva. De ceea ce se numeşte acceptare. Fie expresă, fie tacită. Nu există nicio prezumţie cu privire la această chestiune.
Indicaţi-mi textul de lege care instituie prezumţia de acceptare a sezinarului, şi îmi scot clopul.
Confundaţi dreptul de sezină cu exercitarea ei efectivă. O faceţi fie din neînţelegerea conceptului, fie voit, de amorul artei.
Dacă nu înţelegeţi, asta se poate remedia.
Dacă înţelegeţi, ar fi mai bine să vă opriţi.
Altfel, emoticoanele rămîn la stadiul de circ ieftin. Adică, de slabă factură. Meseria de circar are şi ea demnitatea şi calităţile ei. Nu o poate stăpîni oricine. Iar circul nu înseamnă doar spectacol cu saltimbanci.
Dreptulnde a accepta sau nu mostenirea tine de persoana respectiva.
Renuntarea se poate face conform legii.
Am mai aratat ca cei care au interes pot dovedi in proces acceptarea tacita.
Fara proces e irelevant acest aspect.
In plus, credtorii pot solicita ei dezbaterea mostenirii.
Legea are in vederea apararea de fraudare a creditorilor,
Daca legea vroia sa se dovedeasca ca a acceptat sau nu mostenirea atunci mostenirea nu se mai facea la notar ci doar la instanta ceea ce este contrazis de lege care prevede in mod expres dezbaterea la notar...
"Nimeni nu te poate obliga să-ţi exerciţi dreptul."
Nu, dar te poate impiedica sa o faci. In mod indirect. Oricat de absurd ar parea...Prin dezinformare, amenintari, agresiuni...Ce nu face "omul" pt bani?
Nici nu s-a racit tarana pe tata, ca fratele si mama de 79 de deschisesera succesiunea.
"Aflu" cu surpriza de la alte rude de acest fapt... Ma prezint la notar. Mi se cere sa aduc un martor...Misiune aproape imposibila...Multi din cei care stiau ca sunt fiica lui tata au murit...Vecinii sunt suspiciosi: "De ce nu va duceti impreuna?" "Aaa, vrei sa iei tu toata mostenirea..."
Reusesc sa-l aduc pe fostul sectorist. Notarita nu pare de loc multumita. Martorului ii tremura mana cand sa completeze declaratia, dar notarita intervine taios si nu vrea sa lase pe nimeni sa-l ajute. E si slabit, dupa o gripa!
Ufff! Am reusit, (gandesc eu).
Apoi alt hop...La o alta intrevedere, unde apare si matusa ce are un fiu care lucreaza la circa 22, (care se casatorise de curand si fratele, desi absent de la nunta lui, ii trimisese cateva milioane). Mi se prezinta o lista de bunuri: un teren de veci, (care stiu sigur ca e al mamei, mostenit de la fratele ei), cateva actiuni fara valoare, apartamentul in care stau cu fiul meu, (deci nu am de ce sa nu-l accept, ar fi ca si cand as vrea sa ma impusc singura in picior...). Lipseste imobilul cu cea mai mare valoare, lipseste contul defunctului in care tata economisea din chiriile de la imobilul care lipseste, cam 500 de euro pe luna...
Intreb de acest ultim teren. Notarita imi raspunde laconic si cu un aer sibilin: "Nu mai este in masa succesorala", desi ea a facut actele de V - C ale imobilului catre frate si imputernicirea ca tata sa locuiasca acolo si sa administreze totul...
O rog sa rectifice lista masei succesorale inlaturand terenul de veci si adaugand contul defunctului. Imi spune ca o va face. "Stiu unde este contul?" "E la CEC"...
Vorbim si de o incheiere care imi este necesara in justitie pt lamurirea statutului terenului lipsa. Incepe sa-mi vorbeasca de banuti...II spun ca banuiesc ca i s-a platit onorariul de catre cei care au deschis succesiunea fara mine...Imi spune sa astept ca are mult de lucru si ca va rectifica lista inventarului.
In anticamera ei sunt amenintata telefonic de un "amic" cu influenta al fratelui...
Am aflat ca actiunea a fost introdusa fara incheiere, si incheierea a fost data ulterior...
Am citit in regulamentul notarilor ca este posibil.
Am inteles de ceva timp ca matusa, simtindu-se obligata de gestul nobil al fratelui, si-a lasat sotul muribund acasa, ca sa vina ca martor, ce indubitabil a sustinut ca nu am vrut sa semnez lista de inventar omitand ca lista nu era corecta. Se mai pot face ceva? Dosarul este pe rol.
Mi s-a sugerat actiune impotriva unei declaratii false a unui martor...Greu de dovedit...
Dupa regulamentul notarilor, notarita trebuia sa rectifice lista. Trebuia sa ma informeze ca pot accepta mostenirea fara inventar. Nu sunt datorii...
Stiind ca am cel putin 6 luni pt acceptarea mostenirii am cautat un post sa-mi permita sa angajez un avocat. Obligatia notarului era de asemenea sa ma citeze sau sa ma informeze prin orice mijloace de cursul actiunii...
M-am saturat sa dorm in pat cu : "Tratatul de dreptul procesual civil" al lui Ioan Les.:hammer:
avocatnet.ro explicăm legislația
Admin, administrator
chckcarmen, utilizator
dlcodrut