Refuzul autentificarii declaratiei de renuntare la mostenire de catre notar

@ gi-jane2. Offf!!! Am renuntat la continuarea subiectului expus de mine, prea multe ambiguitati, limbaj pur juridic, glumite cu cornite. In doua fraze, d-l Patrik m-a facut sa inteleg ce pasi trebuiau facuti in temei legal. Nu am cerut sfaturi cum sa procedez pentru ca asa cum am subliniat, problema s-a rezolvat, inainte de 2011, dar cum a vrut d-l. notar. Sunt contrariat ca notarul nu informeaza clientul, nu-i prezinta mai multe aspecte dandu-i posibilitatea clientului sa-si aleaga ce este mai convenabil pentru el, ii impune ce este mai avantajos material pentru domni sa.
Trecand peste nerespectarea termenului de dezbatere al succesiunii, notarul putea sa ne dea temeiul legal,( pentru sora ) renuntarea totala la mostenire( cea anterioara dupa decesul mamei, la care exista dezbatere succesorala si dreptul de mostenire dupa decesul tatalui).
Deveneam unicul mostenitor. O SINGURA ACTIUNE. Simplu, nu ?
Asa, au fost doua actiuni, alti bani , alta distractie, alt timp pierdut. Motivul ? Asta nu inteleg!!!
Multumesc tuturor pentru comentarii, pentru " iluminare ".
Multumesc d-l Laconschi pentru marele adevar " simplu ...pentru cei cu studii juridice. "
Fara comentarii...
Multumesc si d-nei Romascanu pentru stilul jurnalistic dar si pentru sfat, interpretarea DEX-lui in termeni juridici. =D>
Pentru un cititor ca mine, fara a apela la DEX, limitandu-ma la cunostintele generale, am urmatoarea traducere:
- orice "copil nascut în spital, la secţia de nou născuţi", capata titlul de succesibil, succesor al...si in cele din urma devine mostenitor, in cazul meu al tatalui, ( cu sau fara coarne). :bow:
"Noul cod civil îţi dă un an termen să te hotărărşti între două variante:
-Vrei să fii mostenitor? - accepţi moştenirea.
-Nu vrei să fii moştenitor? - renunţi la moştenire. "
Si daca depasesc termenul de un an fara a dezbate succesiunea, inseamna ca imi pierd dreptul de mostenitor, ca tacit am renuntat la mostenire ?

romascanu a scris:

milikka1 a scris:

Nicoleta...rezervatarii ca regula se nasc mostenitori:)

Nici vorbă!

..."moştenitorii rezervatari au dreptul la rezervă în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctuLUI manifestată prin liberalităţi sau dezmoşteniri" (1086 NCC)

Dar nu împotriva propriei LOR voinţe.

.

:D

eu gandeam ca daca esti si rezervatar si SEZINAR...nu esti mostenitor doar in situatia in care renunti

cum poti fi strain de succesiune in conditiile in care ai posesia mostenirii..de drept?:((

milikka1 a scris:

cum poti fi strain de succesiune in conditiile in care ai posesia mostenirii..de drept?:((

Pur şi simplu. Prin neacceptare. Adică, rămînînd pasiv, nefăcînd niciun act (nici de acceptare, nici de renunţare) pînă la împlinirea termenului de opţiune succesorală.

Ca şi dreptul de a moşteni, sezina este doar o facultate, nu o obligaţie. Nimeni nu te poate obliga să-ţi exerciţi dreptul.

draga domnule themis

1. daca sezina inseamna posesia de drept a mostenirii de la data decesului, presupun ca posesia e pentru sine:)
2. posesia pentru sine valoreaza acceptare tacita?
3. renuntarea dupa aceasta "acceptare" in ce termen poate fi facuta:D
4. creditorii mortului se pot indrepta impotriva sezinarului care nu a facut absolut nimic- ca si actiune/inactiune producatoare de efecte

milikka1, încerc să vă desenez.


Sezina este şi ea opţională, ca şi dreptul de a fi moştenitor. O exerciţi sau nu. Eu asta am spus.

Bineînţeles că sezinarul care înţelege să-şi exercite dreptul de sezină o face pentru sine. Numai că succesibilul declarat de lege ca fiind sezinar poate face simple acte de administrare (cu alte cuvinte, să exercite stăpînirea de fapt a bunului şi să se îngrijească de el) chiar şi în lipsa intenţiei de a moşteni. Nu orice act de administrare constituie act de acceptare tacită. Încasarea unei chirii ajunsă la scadenţă şi depunerea ei într-un cont la dispoziţia eventualilor acceptanţi nu echivalează cu acceptarea, ci mai degrabă cu o gestiune de afaceri.

Posesia poate valora acceptare. În cazul în care cel care exercită stăpînirea bunului o face pentru sine, cu titlu de moştenitor.
Simpla stăpînire a bunului, cu intenţia de a înlătura eventualele pagube, nu poate valora acceptare.
Faptul că moştenitorul sezinar poate intra în posesie nu înseamnă, în mod automat, că legea îl declară acceptant prin simpla existenţă a dreptului de sezină.

Cine a vorbit aici despre o eventuală renunţare exercitată după acceptarea succesiunii? Eu spun doar că simpla existenţă a dreptului de sezină nu îl împiedică pe sezinar să renunţe (sau să rămînă străin prin neacceptare) atîta vreme cît el nu a făcut acte de acceptare pe care legea să le privească ca atare.

Bineînţeles, creditorii se pot îndrepta împotriva succesibilului pasiv, dar numai pentru îndestularea creanţelor lor. Actul creditorilor nu-l transformă pe sucesibil în acceptant. Un succesibil în numele căruia creditorii au cerut acceptarea succesiunii nu va putea niciodată să exercite acţiuni pe care numai în calitate de acceptant ar fi putut să le exercite, cum ar fi acţiunea în reducţiune sau acţiunea în raportul donaţiilor. El rămîne perfect paralel cu succesiunea chiar dacă acţiunea creditorilor este admisă.

No, dragă domnule, una zic eu, alta înţelegeţi matale. Astfel încît nu-mi rămîne altceva de făcut decît să vă

:bow:

Na, că am pus şi de-o rimă. Involuntară. Metrica e cam şchioapă, e adevărat, dar, vorba aia, mulţi văd, puţini pricep.