romascanu a scris:
CINE poate exercita dreptul de opţiune succesorală, alegând între cele două posibilităţi: a) să accepte mostenirea b) să renunţe la ea?
art 1101 NCC - Cel chemat la moştenire în temeiul legii sau al voinţei defunctului poate accepta moştenirea sau poate renunţa la ea.
Totuşi, chiar dacă opiniile conform cărora oricine ar putea da o declaraţie pe proprie răspundere cu privire la acceptarea sau mai ales la renunaţarea la o moştenire ar putea fi justificate prin lipsa efectelor acestora în situaţiile în care cel care face declaraţia nu are calitatea de succesibil,
strict conform prevederilor legale, răspunsul corect este cel dat de D-na Romaşcanu.
Astfel, după părerea mea, în acest caz
nu este vorba de o "declaraţie pe proprie răspundere" ci de exercitarea unui drept al succesibilului, adică a persoanei care are vocaţie succesorală concretă pentru a moşteni în acel caz.
De aceea,
pentru a-şi exercita acel drept în faţa notarului trebuie mai întâi să facă dovada calităţii de succesibil, care se face de regulă prin acte de stare civilă.
Din câte am văzut cam asta este şi opinia instanţelor cu privire la acest aspect.
Referitor la exemplul dat cu renunţarea la succesiunea părintelui faţă de care nu a fost stabilită filiaţia, practic nu ar exista nici un interes în exercitarea dreptului de opţiune sucesorală anterior stabilirii filiaţiei. ar fi lipsit de orice logică dacă s-ar permite o renunţare la moştenirea unei persoane fără nici o legătură dovedită cu cel care face declaraţia, doar pe motiv că ulterior, cândva, se va stabili filiaţia faţă de aceasta. :)
pe de altă parte, ar fi şi oarecum ciudat ca pe un certificat de moştenitor, de exemplu, să apară la un moment dat pe lângă moştenitori şi o serie de alte persoane renunţătoare care nu au nici o legătură cu cel ce lasă succesiunea, având în vedere faptul că efectul unei astfel de declaraţii ar fi cel puţin acela ca ea să fie menţionată în certificatele de moştenitor al acceptanţilor.