Refuzul autentificarii declaratiei de renuntare la mostenire de catre notar

Pentru oricine ar vrea să înţeleagă (si pentru domnul @petricădracea în special - cu scuze pentru formulările la pesoana I, dar e mai simplu de explicat/înţeles).

În moştenire se aplică "regula": Take it or leave it!


Dacă accepţi moştenirea eşti moştenitor.
Dacă renunţi la moştenire nu ai fost niciodată mostenitor

Calitatea de moştenitor nu se capătă în spital la secţia de nou născuţi. Asta-i o vorbă! La fel ca aceea despre crescutul coarnelor la soţul înşelat (- Dom' doctor, mă înseală nevasta. - ªi ce să-ţi fac eu? - Păi nu-mi cresc coarne. - Ei, domnule! Asta-i aşa, o vorbă. - Aoleo, m-ati liniştit, credeam că am lipsă de calciu).

Nu se naşte nimeni moştenitor...fiindcă e fiul lui tata. Devine! Prin exprimarea VOINŢEI sale în termen de un an de la data morţii tatălui său/a celui care lasă moştenirea.

Noul cod civil îţi dă un an termen să te hotărărşti între două variante:

Vrei să fii mostenitor? - accepţi moştenirea.
Nu vrei să fii moştenitor? - renunţi la moştenire.

Nu există variantă intermediară, cum nu există ...puţin gravidă. Ori eşti, ori nu eşti

ªi dacă ai apucat să fii ...nu mai poţi să zici că n-ai fost. :)
Cel care şi-a însuşit calitatea de moştenitor prin acceptarea moştenirii, nu mai poate să reununţe la ea.

"Renunţarea în favoare" nu este o renunţare. Este o ACCEPTARE. Este o însuşire a calităţii de moştenitor urmată de înstrăinarea a ceea ce AI DEJA din masa succesorală. ªi nu din clipa în care ai zis vreau/accept, ci din TRECUT, din clipa în care a murit cel care a lăsat mostenirea. Fiindcă acceptarea consolidează retroactiv calitatea de moştenitor.

Sau, ca să păstrez exemplu de mai sus :) E ca starea de graviditate. Doctorul doar constată ceea ce ERA deja.

Nu încercaţi să lămuriţi cu DEX-ul ceea ce are alt înţeles în limbaj juridic.

Raspunsul meu este adresat domnului Laconschi.
Da. Nu sunt sigura ca am inteles daca acesta este topicul. Da stiu un notar \"care face chestii\"...Ca sa ma exprim "elegant"...
A deschis mostenirea fara mine si fara sa fiu citata. Am aflat si m-am prezentat si eu. Sunt fiica defunctului...
Mi s-a cerut sa aduc cel putin un martor pt. stabilirea filiatiei desi filiatia e mentionata pe BI.
L-am adus si a dat cu subsemnatul.
Mi s-a cerut sa accept mostenirea pe un inventar incorect. Evident am cerut sa se rectifice inventarul...Au adus o matusa ca martor ca nu am vrut sa semnez inventarul incorect, (eu credeam ca e acolo ca sa o ajute pe mama care are aproape 80 de ani).
Intre timp fratele m-a agresat si amenintat ca \"ma calca in picioare\" blocandu-mi articulatiile mainilor si zgaltaindu-ma ca un apucat. Totul in prezenta agentilor de proximitate.
Am depus plangere la sectie pt agresiune si amenintari. Nu am fost chemata pt audiere.
Plangerea a ajuns la Parchet cu tot cu certif medico-legal...Banuiesc ca a fost un NUP, dar eu nu am primit nimic. Mi se refuza accesul sa consult dosarul de la Parchet desi sunt parte vatamata si am depus adeverinta de la politie cum ca dosarul a fost inaintat la Parchet si am scris Procului ca nu am fost audiata....
In aceste conditii a trebuit sa ma deplasez la notar cu cineva pe post de \"body guard\"...Fratele ma astepta pe drum. Nu se rectificase inventarul masei succesorale. Mi s-a cerut sa astept.
Am cerut certif de calitate de mostenitor. Mi s-a refuzat.
Fiind vorba de doua imobile am vrut sa accept mostenirea ca atare si sa introduc actiune pt a afla de soarta celuilalt imobil. Am cerut o incheiere pt introducerea actiunii in instanta vizand reintregirea masei succesorale cu cotitatea ce ar fi trebuit sa-mi revina din imobilul ce nu aparea in masa succesorala. Mi s-a cerut o suma de 1 300 de lei pt incheiere, suma de care nu dispuneam. deci mi s-a \"refuzat incheierea\" in alti termeni..

Mi s-a inmanat (de catre mama), o cerere de chemare in judecata la jud sect 6, speta fiind deschisa la jud sect 1. Aceasta cerere nu este datata...
De cujus a decedat pe 5 /11/2012.
Pe portal am aflat ca actiunea a fost introdusa la jud sect 1 impotriva mea pe 11/02/2013, mai exact la trei luni si cateva zile de la moartea lui de cujus. Mda se grabeau sa prinda vechiul cod civil...
Nici nu am stiut ce m-a lovit. Decesul fulgerator al tatalui, (infarct masiv)...Agresiunea fratelui si amenintarea continua in care traiam, procesul pt care nu-mi permiteam un avocat stiind ca in AJ avocatii sunt putin interesati...Mult efort pt un onorariu aproape inexistent...

Concluzie: Da, un notar \"te poate face\" subtil si legal, de nici nu stii ce te-a lovit.

Am lucrat vreo luna si am angajat un avocat. Delirul de la notar a continuat in instanta...

Avocatul nu are decat obligatie de diligenta si diligent a fost. Mi-a ras in nas cand i-am vorbit de onorariul de succes in plus de cel stabilit de dansul, desi daca ma iau dupa expertiza unuia din imobilele ramase in masa succesorala, onorariul de succes ar fi de 1000 de euro.

Dar ma rog, acesta este alta poveste si nu vreau sa debordez. Scuze daca, cumva nu am inteles substanta topicului...

PS Nu doresc sfaturi si nici solutii retroactive. Multumesc

romascanu a scris:

Pentru oricine ar vrea să înţeleagă (si pentru domnul @petricădracea în special - cu scuze pentru formulările la pesoana I, dar e mai simplu de explicat/înţeles).

În moştenire se aplică "regula": Take it or leave it!


Dacă accepţi moştenirea eşti moştenitor.
Dacă renunţi la moştenire nu ai fost niciodată mostenitor

Calitatea de moştenitor nu se capătă în spital la secţia de nou născuţi. Asta-i o vorbă! La fel ca aceea despre crescutul coarnelor la soţul înşelat (- Dom' doctor, mă înseală nevasta. - ªi ce să-ţi fac eu? - Păi nu-mi cresc coarne. - Ei, domnule! Asta-i aşa, o vorbă. - Aoleo, m-ati liniştit, credeam că am lipsă de calciu).

Nu se naşte nimeni moştenitor...fiindcă e fiul lui tata. Devine! Prin exprimarea VOINŢEI sale în termen de un an de la data morţii tatălui său/a celui care lasă moştenirea.

Noul cod civil îţi dă un an termen să te hotărărşti între două variante:

Vrei să fii mostenitor? - accepţi moştenirea.
Nu vrei să fii moştenitor? - renunţi la moştenire.

Nu există variantă intermediară, cum nu există ...puţin gravidă. Ori eşti, ori nu eşti

ªi dacă ai apucat să fii ...nu mai poţi să zici că n-ai fost. :)
Cel care şi-a însuşit calitatea de moştenitor prin acceptarea moştenirii, nu mai poate să reununţe la ea.

"Renunţarea în favoare" nu este o renunţare. Este o ACCEPTARE. Este o însuşire a calităţii de moştenitor urmată de înstrăinarea a ceea ce AI DEJA din masa succesorală. ªi nu din clipa în care ai zis vreau/accept, ci din TRECUT, din clipa în care a murit cel care a lăsat mostenirea. Fiindcă acceptarea consolidează retroactiv calitatea de moştenitor.

Sau, ca să păstrez exemplu de mai sus :) E ca starea de graviditate. Doctorul doar constată ceea ce ERA deja.

Nu încercaţi să lămuriţi cu DEX-ul ceea ce are alt înţeles în limbaj juridic.

Nicoleta...rezervatarii ca regula se nasc mostenitori:)

milikka1 a scris:

Nicoleta...rezervatarii ca regula se nasc mostenitori:)

Nici vorbă!

..."moştenitorii rezervatari au dreptul la rezervă în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctuLUI manifestată prin liberalităţi sau dezmoşteniri" (1086 NCC)

Dar nu împotriva propriei LOR voinţe.

"Pe româneşte:"

Sunt fata lui tata şi în această calitate (descendent) am dreptul la rezervă, chiar împotriva voinţei LUI.
Dar să-l văd eu pe ăla care îmi vâră vreo moştenire în traistă împotriva voinţei MELE. :)

Cu o declaraţie de renuntare se pierde şi dreptul asupra rezervei. (lucru pe care ar trebui să-l ştie cei ce se joacă de-a renunţarea fără să ştie cu ce se mănâncă)

"Succesibilul care renunţă este considerat că nu a fost niciodată moştenitor. (art 1121 Ncc)

ªi ...care este subiectul din art 1086!? Moştenitorii. (zice cumva: "cel care n-a fost niciodată moştenitor"?)

Din succesibil în succesor (moştenitor) nu te transformă nici naşterea nici vremea, ci propria ta voinţă.

ªi ca să nu pară ca fac doar teorie de amorul dreptului... intenţionez să autentific o declaraţie de renunţare după ce va închide ochii cel despre care vorbeam mai sus (mai înainte nu se poate)

Pentru acest motiv, dacă eram în locul celui căruia nu i se autentifică declaraţia ce face obiectul acestui topic, cred că ...(metaforic vorbind) cineva aduna demult tencuiala căzută de pe pereţii biroului ...

@petricadracea

Prin intelegere, sora renunta la partea ei de mostenire in favoarea mea. Am dorit ca mergand la notariat pentru succesiune, sa fie luata in seama declaratia de renuntare si sa devin unic proprietar.

daca dadea declaratie de renuntare, in cazul dvs ramaneati singurul mostenitor oricum, fiind doar doi copii si niciun parinte in viata.
Problema dvs nu a fost ca nu a putut declara ca renunta in favoarea dvs, nu de asta nu v-a primit notarul declaratia de renuntare, ci ca v-ati dus dupa ce a expirat perioada in care putea opta pt a renunta la mostenire sau a o accepta. Termenul a fost de 6 luni in caz ca tata a decedat inainte de oct 2011 sau un an dupa aceasta data. Dupa aceasta data sora ori dovedea ca a acceptat mostenirea tacit, ori era straina de mostenire.

La doi ani de la decesul tatalui, impreuna cu sora mea ( suntem doar doi frati ) , ne-am prezentat la un notar public in vederea succesiunii.

Chiar daca ar fi mers in termen sa dea declaratia de renuntare, nu ati fi ramas singurul proprietar, succesiunea dupa mama fiind dezbatuta deja. Ar fi renuntat la mostenirea dupa tata si v-ar fi dat prin partaj partea ei mostenita de la mama.