Refuzul autentificarii declaratiei de renuntare la mostenire de catre notar

sezinarul exercita posesia pentru altul ca sa nu scada valoarea bunului...eventuala scadere care se reflecta in patrimoniul mostenit.

intreabare e...la topic vorbind...nu ar trebui administrate probe in situatia renuntarii sezinarului? evident de catre notarul care s=a trezit cu o astfel de cerere

Eu din nou sunt de acord cu sustinerile lui Themis care sunt argumentate exact cum trebuie si asa cum este si doctrina.
Am vrut sa va raspund eu dar deja a raspuns el pana sa va raspund.

Cat priveste darea declaratiei datele problemei raman neschimbate.
Ceea ce incercati sa insinuati ar fi ideea ca renuntarea la mostenire nu s-ar decat cu ocazia dezbaterii succesorale ceea ce evident este total gresit.
Este de notorietate faptul ca renuntarea la mostenire se poate face si fara sa existe o dezbatere a succesiunii adica fara a fi sesizat notarul cu o astfel de procedura.

In consecinta, raspunsul la intrebarea dvs. este negativ.

Procedura succesorala notariala se bazeaza pe intelegerea partilor care au dreptul de a dispune de drepturile lor sau in alta ordine de idei de dreptul de a renunta la mostenire.

Ceea ce incercati sa insinuati poate intra in discutie in cazul in care exista un proces pe rol si creditorii renuntatorului ar fi afectati prin exercitarea dreptului de a renunta la mostenire.

Deci, revenind la procedura succesorala notariala, notarul nu are nicio competenta legala de a veni din oficiu cu administrarea unui probatoriu prin care sa incalce drepturile celui care vrea sa renunte la mostenire si nici dreptul celuilalt sau a celorlalti mostenitori atata timp cat partile se inteleg si legea nu impune in mod imperativ asa ceva, cu atat mai mult in cazul in care darea declaratiei de renuntare la mostenire constituie o simpla declaratie de renuntare care nu se exercita in cadrul procedurii succesoare si legea nu cere o administrare prealabila a unui alt mijloc de proba anterior de a se da declaratia de renuntare la mostenire.

In alti termeni, pentru a se da declaratia de renuntare legea nu cere a se administra un alt probatoriu in prealabil darii declaratiei de renuntare la mostenire.
Adica se da declaratia de renuntare la mostenire si atat, fiind necesar si suficient in acelasi timp, pentru ca totul sa fie perfect legal.

milikka1 a scris:

intreabare e...la topic vorbind...nu ar trebui administrate probe in situatia renuntarii sezinarului? evident de catre notarul care s=a trezit cu o astfel de cerere

Ba da. Dar numai şi numai pentru uzul personal al domniei voastre. Eventual, într-o procedură însoţită de planşe desenate.

milikka1, repet: sezina este o facultate, un drept pe care succesibilul sezinar îl poate exercita sau nu. Ea conferă moştenitorului acceptant posibilitatea de a intra în posesia bunurilor fără vreun alt acord, fără ca cineva anume să-l pună în posesie, dar nimeni şi nimic nu îl poate obliga să-şi exercite dreptul, aşa cum nimeni şi nimic nu îl poate obliga pe un proprietar să se opună, dacă el nu vrea, uzucapării bunului său.

Apoi, dacă nu vrea să moştenească, simplul fapt că legea îl declară sezinar (în virtutea faptului că el face parte din acea categorie de succesibili cărăra legea le dă drept de sezină) nu înseamnă că el este, de facto sau de jure, acceptant. Poate renunţa la succesiune, poate rămîne pasiv şi ulterior să fie declarat străin de succesiune prin neacceptare. În niciuna dintre aceste situaţii nu trebuie să dovedească ceva.

Doar dacă o persoană interesată ar invoca faptul că el, succesibilul adică, a făcut acte de acceptare (cum ar fi, de exemplu, un creditor interesat să nu mai piardă vremea cu o acţiune prin care să ceară acceptarea în numele moştenitorului), doar atunci succesibilul pasiv ar trebui să devedească, eventual, că simplele acte de administrare nu sunt acte de acceptare şi că, aşa fiind, el nu este acceptant.

Pentru a fi străin de succesiune nu trebuie să dovedească nimic, după cum nu trebuie să dovedească ceva în cazul renunţării.

E chiar aşa de greu?

Mili, mie imi place ca desfaceti firul in patru si e frumos de dragul unei discutii generale.
Este insa irelevant in acest topic.

Dreptul de a renunta este expres prevazut de lege si nu se fac probatiuni pentru renuntare.
Probabil ca acest lucru nu vreti sa jl acceptati juridic...

Ceea ce aratati se poate discuta la instanta atunci cand creditorii renuntatorului ar fi afectati si exista u proces pe rol.
Creditorii pot administra probe.

Daca nu exista creditori discutia este fara continut juridic...

@themis
nu conteaza si data cand e exercitata aceasta facultate de care vorbiti?