Refuzul minorului (Art 913 CPC) si..tot cortegiul 910-914 cu 906

Nicoleta, nu va inteleg supararea.. pe mine. Nu v-am judecat, nu v-am atacat si nu v-am sfatuit.
Eu consider ca firescul general al unui copil este sa creasca avand legaturi cu ambii parinti biologici, dupa cum este firesc ca ambii parinti biologici sa contribuie la necesitatile afective si materiale ale copilului, in atare situatie interesul lui fiind pe deplin acoperit. Totodata si parintii pastreaza satisfactia de a avea copii, beneficiind si ei, la randul lor, de afectiunea copilului.
Prin urmare, in primul rand, ar trebui GARANTAT accesul fiecaruia dintre parinti la copilul sau, atunci cand ambii parinti isi exprima dorinta acestui fapt. In legislatia actuala, accesul necustodianului la copilul sau NU ESTE GARANTAT, indiferent de vinovatia sau nevinovatia custodianului. Reglementarea cu bani in loc de copil, asa cum rezulta ca posibilitate extrema din aplicarea Art 910-914 cu 906, NU NE CONVINE! Similar, nu ne convine nici Art 20 din Legea 272 care, se calca pe picioare cu articolele de CPC invocate mai sus. NU NE CONVINE nici sa-i creem vreun cazier mamei copilului nostru, apeland la Art 379 CP.
Ca tati care ne iubim copiii si care avem un istoric afectiv-material in cresterea acestor copii, atat din timpul casniciei, cat si dupa divort, atat in interesul copilului, dar si al nostru, dorim sa ni SE GARANTEZE accesul la copii, fie si macar prin acel amarat program de legaturi personale.

Acum, daca v-ati convins ca suntem tati normali la cap si la suflet, va rog sa intelegeti ca acesta este primul lucru (absolut obligatoriu) pe care dorim sa-l obtinem: GARANTAREA ACCESULUI LA COPIII NOSTRI!
Cazurile dvoastra personale exced acestei prime intentii ale noastre intrucat, se pare, le reprosati tatilor copiilor dvoastra tocmai lipsa de dorinta de a interactiona real cu copiii lor.

Referirea la procedurile in vitro creeaza insa o suspiciune rezonabila ca in mentalitatea actuala a femeii, rolul tatalui biologic se poate opri (firesc?) doar la insamantare. Ori, daca aceasta este parerea dvoastra sincera, ar fi cazul sa o faceti publica, asumandu-va consecintele sociale care vor deriva din aceasta convingere. Nu am mai vrut sa vbesc de copiii crescuti de cupluri gay etc. Este o ofensiva a nefirescului la care, noi, unii, incercam sa ne opunem.

Aveti multe alegeri, doamnelor, cand va hotarati (sau se intampla) sa ramaneti insarcinate. Ca atare nu ar strica ceva mai multa responsabilitate din partea dvoastra. Evident, e foarte posibil ca de aceste demersuri ale noastre sa nu mai putem beneficia nici noi si, implicit, nici copiii nostri dar...sunt 28.000 de divorturi pe an, 14.000 sunt cu minori, 8.000 sunt ostile. In fiecare an, 10.000 de copii au "sansa" de a nu mai beneficia de prezenta ambilor parinti in viata lor! Daca nu se schimba repede...ceva.

Eu cred ca sunt instante care asa considera pentru ca dorința minorului poate fi ignorata de instanta deși poate rezulta din evaluarea psihologica și ancheta psihosociala.Necesitatea de a avea în vedere și vointa minorului îmi pare deosebit de importanta.
Când se ignora copilul se ajunge la eșuarea executării silite pentru ca hotărârea nefiind dreapta nu ajuta ci dăunează și da naștere la tensiuni și mai adânci.
Ar trebui ca legea sa prevadă o consiliere psihologica în cursul procesului și nu în faza de executare silita pentru a se evita eșuarea executării silite.

Eu sunt împotriva unui drept de executare silita precum minorul ar fi obiect deoarece ajunge sa fie grav traumatizat.

Cosanzeana, nu stiu neparat daca din cauza asta (sau si asta e una din cauze) dar mie imi suna ca norvegienii au ajuns ceva mai sus decat comuna primitiva (e una din Vaslui, cumva?) pe care o invocati dvoastra. Norvegienii, spre deosebire de noi, intra in familii. Ar fi jale mare sa se intample si aici, la fel. Familii...dupa ureche...nimic reglementat, nimic controlat..dar, dupa divort, toti vor sa mearga ceas! Inclusiv stimatele instante sa pronunte divortul perfect al unui mariaj imperfect.

Asta am si discutat, domnule avocat! O instrainare incipienta a copilului de necustodian, in loc sa fie rezolvata repede si eficient, este trimisa in executare silita care nu e decat o canistra de benzina aruncata pe un foculet! Apoi chemam ISU....sa salveze ce se mai poate salva.

Stimate domn avocat Lascoschi, urmaresc aceste discutii avand ca numitor comun „dreptul optional” al unui tata la viata langa copilul sau dupa divort vs „dreptul implicit al unei mame” si, prin prisma unor interventii ca a dumneavoastra constat uluit ca din start, un barbat roman divortat este pus, chiar de la nivelul profesiei de avocat (am intalnit avocati femei care au dovedit mai multa echidistanta in abordare decat dumneavoastra ca barbat), in situatia de a „primi un drept” pe care inainte de divort nu i-l chestiona nimeni. Permiteti-mi sa remarc faptul ca, din curtoazie profesionala posibil in cautare de noi cazuri, dumneavoastra faceti un uz neverosimil de teza cu copilul care „nu trebuie brutalizat” si deranjat, in „firescul” si de necontestat „refuz matur si sustinut de a mai relationa cu tatal sau mai devreme de situatia de a primi de la STAT un buletin sau permis de conducere”. De altfel, pare singurul refuz al unui copil roman PROTEJAT PRIN LEGE (sa nu-l mai vrea pe unul dintre parinti). Mai refuza copiii patriei ceva fata de ce li se cere de catre oricine din jurul lor sa faca, si primesc protectie juridica pentru acel refuz? Nu am auzit inca. Ce am observat ca face toata lumea pe aici, este ca se considera ca fireasca si chiar necesar implicita starea de refuz a unui copil fata de necustodian si total justificata de „profilul de om al cavernei” atribuit tatalui roman fara nici un semn de mirare fata de existenta unei astfel de situatii. Nu vi se pare ciudat, dumneavoastra ca avocat, ca in toata societatea romaneasca a ultimilor 20, 10, 5, 3 ani nu exista nici macar un singur caz de copil cu ambii parinti langa el in timpul casniciei acestora, CARE SA FI REFUZAT RELATIA CU UNUL DINTRE ACESTIA, MAI CU SEAMA CA EXISTA FAMILII IN CARE SCANDALUL PROVOCAT DE TATA/MAMA ESTE NU NUMAI CUNOSCUT IN PREAJMA COPIILOR, DAR SI PROTEJAT DE LEGE? Mie mi se pare nu numai ciudat, dar consider ca este o stare indusa strict post divort de parintii custodieni prin unii avocati, la adapostul unui set de legi ca fostele 910-914 (actualizate numeric), aparitia acestui refuz al unui copil de 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, sau 10 ani cu o perfecta continuitate la actiunea de divort, putând avea o singura explicatie, daca nu exista dovezi ferme in drept care sa justifice aceasta: posibila manipulare a copilului. Am vazut cazuri in sala de tribunal in care mamele pentru copii sub 2 ani neavând la indemana „refuzul minorului” acesta nefiind prea vorbaret la acea varsta, faceau apel disperat la „competentele” unui tata in a sti sa-i dea lapte din biberon. Am vazut si judecatori de bun simt, pe faza, fata de astfel de infamii avocatiale care au spus ca este posibil ca tatal sa nu le aiba cu biberonul dar sa le aiba cu condusul unui tren sau cu caratul sacoselor cu alimente, ca asa sunt impartite anumite sarcini in dogmele familiei de la noi. Este acest fapt al manipularii unui copil de catre custodian din varii motive ceva greu de dovedit? Cu siguranta, nu, intr-o societate mai putin puritana ca a noastra statul, am citit, intervine chiar feroce. Pe acest forum insa, constat o falsa pudoare fata de incriminarea unei actiuni pe cat de cinica, pe atat de simpla la punere in fapt. Ce facem, domnule avocat, cu acele cazuri in care copiii dupa divort refuza relatia cu necustodianul (chiar mama uneori), despre care consilierea dispusa de instanta, ancheta DGASPC si a politiei arata, TOATE, clar ca este vorba de un copil manipulat, insa, chiar si când toate autoritatile in drept constata aceasta falsa realitate a refuzului minorului, instanta nu are la indemana decat o amenda seaca, cu care Statul pare ca rascumpara cam ca la sclavi dreptul necustodianului la a avea copil printr-o amenda, reducandu-l social la un donator de sperma trecut in certificatul de nastere pentru a ștanța clar ținta pentru pensia de intretinere (ca sa nu fie alocatia marita). Nu am observat in niciuna dintre interventiile dumneavoastra ca fiind posibil acest tablou, implicit nici solutia propusa de dumneavaostra pentru restabilirea normalitatii. Toata lumea evita pe aceste forumuri un singur aspect interogativ de teama de a nu leza un tablou „sacru” realizat pentru acel parinte custodian majoritar regasit in procent semnificativ la originea acestei manipulari: este posibil ca din simpla razbunare si labilitate psihica un parinte custodian sa manipuleze propriul copil impotriva celui necustodian? Eu afirm ferm, DA! Daca nu aveti nimic impotriva, sustin initiativa acestui SHOMO, pe principiul „ce-ar fi daca?” De trei ani de zile nu sunt lasat sa fiu tata pe teritoriul Romaniei . Cu stima,