Refuzul minorului (Art 913 CPC) si..tot cortegiul 910-914 cu 906

Merci. Eu pot invata oricand DREPTUL dvoastra si sa dau examen in barou. In mod sigur, am deveni colegi, destul de repede. Invatati si dvoastra, va rog, DREPTUL meu! Va asigur ca e mai placut decat cel pe care l-ati invatat dvoastra.

Referitor la drepturi e complicata discuția.

Îmi dau seama ca suferiți și faptul ca nu v-ați dat bătut arata acest lucru.
Insa...în aceste probleme ca a dvs. nu numai dreptul e suficient.
Trebuie gândită o strategie care sa producă efecte în timp.
Cu forța statului nu aveți ce sa faceți în cazul dvs.

Domnule avocat, program de vizita au puscariasii. Parintii necustodieni au program de legaturi personale. Este foarte utila pentru orice participant la actul de justitie din M.F. aceasta diferenta... Iar cine face uz in mod eronat de chestiunea cu vizita, fiind si un lucrator pe spețe, este impardonabil o persoana cu impresie ridicata la rang de tabiet social obligatoriu.

Pe urma, puteti sa ne precizati din experienta dumneavoastra ampla niste exemple de mici si nevinovate greseli, care, in mod imperturbabil deterioreaza sever si chiar definitiv relatia copilului cu necustodianul obligatoriu numai dupa divort si in toate cazurile numai dupa ce copilul a fost izolat cumva de necustodian? Nu de alta dar acest forum poate capta o calitate real pozitiva de ghid pentru viitori parinti necustodieni.

La fel, eu fiind un individ fara studii, puteti sa-mi raspundeti sincer la urmatoarea intrebare: il crede un copil de 3-6 ani pe adultul de langa el atunci când ii spune ca luna este luminoasa pentru ca este facuta din ciocolata alba? Daca da, de ce? Si, daca da, il crede si in alte privinte?

Sa avem rabdare? Cred ca va permiteti prea mult prin aceasta afirmatie. Anii nepetrecuti langa copilasul tau in crestere si formare nu se deconteaza nici macar la judecata de apoi din ce am auzit si nu vreti sa stiti cat de vinovat de astfel de drame se face cel care da sfaturi parentale fara sa fie parinte...

Mai am o intrebare, data fiind insuficienta replicilor dumneavoastra. Daca in cazul derularii ART 913 autoritatile in drept mentioneaza clar, fara echivoc, vina custodianului pentru refuzul minorului, care ar trebui sa fie in opinia dumneavoastra reactia instantei?

Stimate domn avocat, tocmai asta doreşte iniţiatorul topicului-schimbarea legii, a art. 913 Cpp care priveşte refuzul minorului, pe care vor s-o scoată din lege, ca neconstituţională, opunând acea hot. a CC din 2003 care stabileşte că minorul n-are drept de veto.Pe domnii vizitatori îi deranjează numai acel aliniat, cu refuzul minorului, pe mine mă deranjează următorul aliniat, cel cu amenda civilă-trimiterea la art. 906. Domnii din asociaţie vor exact acest lucru-ca la minori , pentru progeramele de vizită şi domiciliul minorilor, să se poată aplica forţa statului. Poate nu aţi citit toate postările userului - dânsul făcea trimitere la modelul norvegian de a lua copiii din casă, cu forţa.. Bineînţeles, pentru binele copilului. X-(
Taticdefata, niciodată părinţii necustodieni nu sunt de vină, mai ales dacă nici nu au acces la propriul copil, fiindcă scorpia de mamă a învăţat copilul că tata e rău.Tata iubeşte copilul, numai mamei îi aplică corecţia când o vede şi numai cu ea se ceartă, nu cu copilul! Şi în definitiv, un soţ rău poate fi un părinte excelent! Dacă copilul spune că tata e rău, negreşit mama l-a învăţat sau bunicii materni, copilul e surd şi orb, nu a văzut cum tata o bătea pe mama, nu a auzit certurile, ameninţările, s-a bucurat când tăticul a venit cu prietenii martori să ia copilul şi acela s-a speriat de străini... în fine, copilul e un obiect, care trebuie neapărat luat cu forţa, dacă vrea, dacă nu vrea.
Trebuia să vedeţi un filmuleţ pe youtube, când bunica venită în vizită desface braţele în întâmpinarea nepoatei şi aceea o ocoleşte fugind şi sare în braţele tatălui, aflat în spatele bunicii. Copilul simte iubirea, nu trebuie nici să-l înveţi, nici să-l dezveţi.
Fă-te iubit şi vei fi iubit.

Tăticdefată, îţi dau eu un exemplu de mici greşeli care m-au făcut să-mi fie frică de mama mea, toată viaţa, deşi am trăit într-o familie unită: se certa toată ziua cu tatăl meu, pe care eu îl adoram şi când era nervoasă pe mine, mă trăgea de păr; de fiecare dată, tata mă apăra, eu mă ascundeam în spatele său, iar mama îl certa mai abitir că de ce mă apără. Dacă ar fi fost cazul, eu îl alegeam pe tata.

Stimata doamna, nimic nu mi-as dori mai tare decat ca statele europene sa introduca suprem peste orice alta dispozitie legala privitor la copil, legea raspunderii parentale totale, astfel incat, veniturile unui nenorocit (mama/tata) care-si abandoneaza sufleteste copilul si nu are vreo motivatie solida pentru neasumarea faptului ca este parinte (mama/tata) sa fie poprite corespunzator traumei unui copil semi-abandonat in supliment la pensia de intretinere si tot pana la majoratul copilului... Sper ca in teoretica comuna vointa de aici pentru anularea stupiditatii cercului vicios creat de 910-912, imi preluati punctul de vedere, dumneavoastra avand ceva cu amenda data mamei „nevinovate”, iar eu ceva cu „refuzul” minorului protejat strict inspre distrugerea relatiei cu unul dintre parinti. De asemenea, cred ca puteti tolera faptul ca nimeni nu va interveni cu forta intr-o chestiune de „refuz” al minorului daca nu se face dovada de catre autoritati ca acel refuz este unul indus... Este mai clar acum pentru a evita polemici inutile si a ne concentra sa propunem Avocatului Poporului sa faca ceva?