Refuzul minorului (Art 913 CPC) si..tot cortegiul 910-914 cu 906

eu nu cred ca exista om fara greseala. intotdeauna vina se imparte la doi! un copil cu care ai o relatie f buna, caruia ii dedici timp, care nu vede cearta sau scandal, nu are de ce sa se fereasca de un parinte indiferent de ceea ce ii spune celalalt parinte. cine crede asa ceva, vorbeste din vise, sau a fost parinte doar in certificatul de nastere :))) exista si o vorba, "cea mai sigura cale de a convinge un copil sa faca ceva e sa ii interzici acel lucru"! copiii chiar daca la o varsta iau de bun ce zicem noi, nu prea ne cred pe cuvant..;) ei doresc sa investigheze, sa intrebe, sa se convinga singuri. intotdeauna refuzul minorului e intemeiat pe ceva...o agresiune , suferinta mamei, lipsa de atasament, intotdeauna e ceva.

De la dna avocat AnaMihut, de pe un topic asemnanator, cu aplauze:


Cred ca se poate face putina lumina daca privim problema din alt unghi: prevederile Codului de Procedura Civila NU au fost facute pentru a obliga un copil sa petreaca timp cu un parinte violent, numai o interpretare amatoreasca si ilogica poate duce la aceasta concluzie. Acele mentiuni din Codul de Procedura au fost gandite pentru a proteja un copil dar si un parinte nerezident de incercarile eventuale ale parintelui rezident de a impiedica contactul copilului cu parintele nerezident. Am vazut in practica nenumarate situatii in care mama, din propria ei ura fata de fostul sot, manipula copilul si crea copilului o imagine dezastruasa fata de tata, astfel incat copilul ajungea sa creasca fara tata (si refuza sa se vada cu tatal lui, DAR IN BAZA POVESTILOR AUZITE DESPRE EL DE LA MAMA SI RUDELE ACESTEIA). Nici nu e nevoie ca mama sa o zica raspicat - credeti ca daca mama ii spune copilului ca tatal a facut-o sa sufere, copilul va incepe sa dezvolte o mare dragoste pentru tata?Nu.Inca ceva - ce parere are un copil despre un tata care a fost de fata 5 luni? Are vreuna? Isi aminteste ceva? Nu e normal ca un copil sa creasca cu o imagine SF despre parintele nerezident, ceea ce este normal este formarea unei opinii proprii. Daca dumneavoastra, ca mama, considerati ca tatal este un pericol, actionati in acest sens, cai legale sunt destule. Copilul dumneavoastra are, inainte de toate, dreptul la opinie proprie, care poate fi diferita de a dumneavoastra. Trebuie sa-l incurajati in acest drept si puneti-va in pielea lui: daca se va trezi la maturitate si va regreta ca, mic fiind, nu si-a cunoscut tatal mai bine si a ramas cu o imagine care, poate, doar poate, este eronata? Cel mic nu poate rationa in acest mod, tocmai de aceea legea considera, ca sa reiterez metafora dumneavoastra, sa dati copilul afara din casa. Este foarte adevarat ca nu este un lucru, dar este la fel de adevarat ca dumneavoastra ar trebui sa luati decizii intelepte in locul lui, decizii pe care el, la varsta lui NU LE POATE LUA SINGUR.

Deci, intentia legii nu e aceea de a mutila copiii. Pentru ipoteza tatilor agresivi si violenti, exista alte remedii, nicio instanta nu va obliga un copil sa stea intre patru pereti cu un animal violent, sa fim seriosi. Dar aceste acuzatii...trebuie dovedite, tocmai pentru ca dupa divort se stie ca fostii parteneri zic vrute si nevrute unul despre altul.

Si un ultim aspect foarte important: copilul este protejat de lege pentru ca el este influentabil si imatur. Cat de sigura sunteti ca nu aveti nicio contributie la aversiunea copilului fata de tata? De ce credeti, ca intr-o asemenea situatie, legea amendeaza parintele rezident pentru refuzul copilului?

Nu spun ca aici e vorba despre reaua-intentie a mamei, spun doar ca ar trebui sa privim lucrurile logic, fara victimizari care intuneca judecata.

In concluzie, daca vreti cu adevarat o solutie:

1. Vorbiti cu copilul despre beneficiile pe care le are el, in dezvoltarea lui, daca pastreaza legaturi cu tatal sau (asta daca nu e cazul de o bestie) si cel mai important acceptati si dumneavoastra aceasta idee. Spre exemplu, fara sa isi cunoasca tatal, va ramane o viata intreaga cu aceasta viziune incompleta asupra tatalui sau. Va ramane cu impresii eronate care nu-l vor ajuta in dezvoltarea sa. Daca acest tata este un monstru caruia nu ii pasa de copil, de ce se chinuie atat sa petreaca timp cu el? E vreun sadic? Sa stiti ca pana si oamenii cu grave probleme emotionale isi iubesc copiii, iar baiatul dumneavoastra nu ar trebui sa raman cu ideea ca nu este iubit de tata doar pentru ca acesta are, sa zicem, grave probleme de exprimare.

2. Copilul va incepe sa colaboreze si veti vedea ca si problemele psihologice vor deveni mai blande. Invatati-l ca daca il va atinge vreodata, tatal sau isi va pierde dreptul acesta, ca dumneavoastra il veti proteja si apara.

3. Consilierea unui psiholog va poate ajuta pe dumneavoastra in primul rand.

Fara sa raspund cuiva anume, dar tocmai ce am vizionat la PROTV, povestea unui stilist (un coafez...mai cu grade), se pare ca destul de apreciat ptr bunul simt, cel putin estetic.
Un barbat de 42 de ani al carui tata natural a murit prea devreme. Mama si-a "refacut viata", casatorindu-se cu un barbat care s-a aratat extrem de violent si de dezinteresat de sarmanul viitor stilist de succes. Si asta sub ochii toleranti ai mamei.
Omul a marturisit ca nu si-a cunoscut tatal (decedat prematur) dar nici nu considera ca a avut o mama. Din cauza violentelor noului ales de catre mama (ca tot ziceam de responsabilitati), s-a hotarat sa plece de acasa la o varsta prea frageda si sa fie nevoit sa se descurce in lume. Nimeni nu l-a impiedicat si, ca urmare, a ajuns un stilist de succes si dupa cum arata, banuiesc ca suspina multe femei dupa el, fie ele cliente sau nu. O fi profitat sau nu, nu stiu...
Dar in privirea lui (si pe undeva si prin excelenta capatata in meseria aleasa), am inteles ca nicio femeie nu-i va trece de nivelul de "obiect", indiferent cat de frumos l-ar impacheta.
Sa mai adaug avorturile cu ghiotura, aruncarea pruncilor de pe Grant sau in haznale, toleranta (mascata, chipurile, de nestiinta) a mamelor la siliurea propriilor fete de catre indubitabilul ales cu intelepciune?
Un lucru sigur: noi nu putem fi mai tati decat sunteti dvoastra dispuse sa fiti mame! In rest e de caz cu caz, cu o lege si cu un judecator. Aaaa si cu certitudine, avocatul angajat de mama (con)stransa! Iesiti singure, in Intanta, doamnelor! Si dati tot sufletul din dvoastra asa cum a dat tatal de 45.000 impotriva mamei reprezentate!

shomo a scris:

De la dna avocat AnaMihut, [editat citat]


Singurul aspect viabil îl constituie consilierea psihologica a ambilor parinti dar mai ales a părintelui care vrea sa execute o hotărâre greșită.

In rest, dupa parerea mea este una din cele mai eronate păreri din cate am întâlnit.
Realitatea este cu totul alta.

Se merge pe un dictat de la CEDO și atât.

Specialiștii din regimul comunist știau ce făceau.

Practic astăzi asa cum este societatea în întregul ei a ajuns și aceasta problema.
Asta cred ca spune tot întrucât ce e greșit gândit naște efecte dezastruoase.

Problema este ca legea e interpretata ca urmare a unei dictari străine.

Se va reveni însă la normal atunci când se va vedea ca o hotărâre greșită va rămâne greșită pentru ca ceea ce nu e corect nu poate fi decât greșit. ..si nu se poate executa.

Ar trebui raportate la CSM hotărârile care nu se pot executa pentru ca în mod evident sunt greșite.

Sunt multi novici care considera ca dreptul bancar este aplicabil și în materie de minori și cred probabil ca este precum un contract executarea referitoare la un minor.
Este o aberație maxima!

Domnule avocat Iascoschi,

Ati atins aspecte diferite, le voi lua pe rand:

1. Legea este interpretata in urma unei dicatri straine - Gresit, legea este facuta in conformitate cu starea de normalitate in toate statele civilizate. Exista ceea ce in prezent se numeste armonizarea legislatiei la nivel european. In schimb, interpretarea este facuta dupa gradul de cultura si educatie locala, care nu este nici pe departe cel pe care il gasesti intr-un stat civilizat. Nu legea este gresita domnule avocat. Daca dumneavoastra veti proba maine niste pantofi care va sunt mici, veti spune ca pantofii sunt prost lucrati? nu, veti spune ca nu vi se potrivesc. Dar in drept, ideea nu e sa acceptam ca suntem un popor cufundat in mediocritate si sa respingem legi bazate pe studii indelungate doar pentru ca la noi in tara nu isi gasesc locul, ci sa incercam sa schimbam acest lucru. Cu o astfel de mentalitate, tara asta nu va face progrese niciodata si vom ramane cu totii la nivelul in care barbatii sunt afemeiati, femeile se razbuna pe copil pentru o casnicie esuata si copilul devine o minge de ping pong care ajunge la maturitate fara sa aiba habar ce i s-a intamplat. Adica cu sanse tot mai mici sa ajunga un om echilibrat si...fericit.

2. Se merge pe un dictat de la CEDO si atat - dreptul de a creste in cel mai bun mod posibil, dreptul de a nu fii mintit, dreptul de a creste in cunostinta de cauza, nu sunt dictate, sunt principii fundamentale, de care eu cel putin nu as vrea sa imi privez copiii. Nu sunt mofturi domnule avocat, sunt elemente de baza ale unei educatii considerate peste tot in lume un standard de normalitate. Cand ajungem sa negam acest drept unui copil, ce facem? sfidam ani de studii, sfidam ani de evolutie de la comunism incoace, sfidam toata ideea unei inteligente emotinale? Sau si inteligenta emotionala este un dictat?

3. O hotărâre greșită va rămâne greșită pentru ca ceea ce nu e corect nu poate fi decât greșit. ..si nu se poate executa - cred ca omiteti un aspect esential: legea pe care o tot criticati, nu sanctioneaza lipsa de atasament a copilului fata de tata si nu il forteaza sa faca ceea ce este periculos, sanctioneaza abuzul parintelui rezident care struneste copilul impotriva celuilalt parinte si esueaza in a intelege ca este pentru sanatatea copilului sa isi cunoasca ambii parinti. Repet, este vorba despre o sanctiune pecuniara aplicata MAMEI, in temeiul unui principiu de bun simt este evident ca ea vine sa sanctioneze faptele mamei. Deci, daca mama este inocenta, sa o demonstreze si toata povestea asta ajunge la un bun sfarsit. Dar pana in acest moment, instanta, tatal si un psiholog sustin ca mama nu este inocenta si ca ea impiedica contactul copilului cu tatal sau. Cand zece oameni iti spun ca esti beat, poate e mai bine sa mergi la culcare.


4. Legea pe care o criticati este facuta pentru minori, are in vedere TOCMAI specificul minorilor, acela de a fi influentabili. Incercati sa va ganditi un pic si la ratiunea legii, sa va explicati pentru dumneavoastra care o fi motivul pentru care statele civilizate gandesc asa? Nu cumva, tocmai minorul, cu toate specificatiile lui, este motivul pentru care legea e asa?


Si pentru final, daca imi permiti o remarca strict personala, pe care desigur, sunteti binevenit sa o contraziceti: NU, NU ERA MAI BINE IN COMUNISM.