Refuzul minorului (Art 913 CPC) si..tot cortegiul 910-914 cu 906

Afirmati :'''' dorim sa-l obtinem: GARANTAREA ACCESULUI LA COPIII NOSTRI!'" perfect!! va doresc sa reusiti atunci când '"SE GARANTEAZA COPILULUI MENTINEREA LEGATURII CU AMBII PARINTI" - chiar daca unul refuza ;pentru ca legile sunt ptr. toti nu doar ptr majoritatile dvs.
In legislatia actuala este doar un drept al necustodianului si Nu-i este garantata copilului.Asta nu ne convine noua, custodienilor si spre deosebire de dvs .nu exista nici o cale juridica -fireasca sau nu- de a actiona. Atat. ORI exista amandoua variantele ori nici una- iata inca un motiv ptr cauza dvs.
Celelalte idei aparute va apartin si va recomand sa va recititi mesaj. dvs. inainte de a mi le atribui ,eu doar v-am raspuns.
Si ma REPET poate ati citit prea repede:"""Este dreptul dvs. sa nu fiti de acord si obligatia dvs de a va abtine de la a acuza o persoana doar ptr. ca nu va convine ce spune.. Ironic mai este faptul ca eu sunt de acord cu ideea dvs. chiar daca privesc din partea total opusa, felicitandu-va ca doriti pastrarea legaturilor cu copilul si incercati o normalizare a acestora in cadrul haosului nostru legislativ"".
Atunci de ce simtiti nevoia sa ma convingeti de contrariu când eu va felicit?

Va mira faptul ca va da dreptate o mama? Daca reusiti in demersul dvs avem si noi precedent ptr a cere egalitate in acordarea acelorasi drepturi ptr copii. Atat, care-i problema dvs cu aceasta dorinta- ca mai sunt si mame cu viziuni diferite fata de cele impotriva carora va luptati? sau nici acest lucru nu vi se pare firesc ??

Nicoleta, nu va inteleg. Noi vrem sa eliminam un articol intitulat Refuzul minorului, si care are ca obiect refuzarea legaturilor personale cu necustodianul CARE ISI DORESTE ACESTE LEGATURI. Atat, deocamdata.
Dvoastra, inteleg ca vreti un articol intitulat Dorinta minorului, care are ca obiect penalizarea tatalui care nu respecta legaturile personale dictate de o Instanta, ca si cum acele legaturi ar fi nici mai mult si nici mai putin (adica fix) decat Dorinta minorului.

TATICDEFATA ,


Trebuie sa înțelegeți un lucru esențial.
Pentru mine vointa copilului este foarte importanta deoarece are drepturi și simțămintele lui nu trebuie ignorate sau violate sub aspectul afectivității.
Sub aspect psihologic se ajunge la trauma ca urmare a unui abuz psihic.
Dacă vrei sa faci copilul soldat îl poți lua cu forța și sa ajungă sa execute ordine fiind instruit în acest fel.
Ați dori asa ceva?
Dacă ucizi sentimentele copilului asa va face și el cu cei din jur.Va deveni nepăsător și rece și va deveni un copil rau și un viitor abuzator
Se pot dezvolta anumite afecțiuni psihice de natura psihiatrica și un comportament antisocial.

Orice avocat care înțelege aceste lucruri ar considera ca și mine pentru ca evitarea unui comportament antisocial trebuie evitat pentru a nu face rău. ..
Diferența dintre bine și rău este foarte importanta...dupa parerea mea...

Am făcut distincție intre părinte de bună-credință și de rea-credință.
Un parinte de bună-credință nu trebuie sancționat.

Dacă copilul refuza celalat părinte înseamnă că are motivele lui și degeaba îl forțezi.
Copilul nu se câștigă în justiție în realitate ci prin atitudine.
Cine are probleme înseamnă că a exista o acțiune cel puțin care a general o problema de acest fel.In materie de drept de vizita cu cat părintele a greșit mai mult cu atât va plati.
După fapta și răsplată. ..daca vreți. ..

Am mai făcut distincție și intre drept de vizita ceea ce se poate rezolva prin eforturi de atitudine și prin insistente.
În caz de stabilire a domiciliului minorului la un parinte la care el nu vrea deja discutam de ceva foarte grav, de o violare a intimității minorului și e normal ca o executare sa eșueze total dacă hotărârea unui instante a ignorat sentimentele copilului și nevoia sa de mama.
În acest ultim caz îmi pare firesc și fără discuție ca orice executare trebuie sa eșueze și e și corect sa fie asa.

Și de tata dacă ar fi vorba as considera la fel deoarece dacă este după fapta și răsplată fiecare trebuie sa plătească fără discriminare.

Distincțiile menționate sper ca v-au lămurit.

Domnule avocat, pe subiectul asta, ati putea reveni dupa ce veti ajunge sa fiti tata uitandu-va cu teama la fragilitatea pruncului vs. puterea dvoastra barbateasca, apoi sa-l auziti ca spune TATA jucandu-se zambitor cu degetul dvoastra....pana sa ajungeti pe un munte in care copilul dvoastra de 10 ani, vazandu-va suferind de la un carcel sau de la o entorsa, sa va propuna sa va duca el in spate?
Toate astea in timp ce ati onorat mama copilului facand-o sotie si 12 ani nu ati atins-o decat cu tandrete, chiar daca, inevitabil, ati avut confruntari verbale.
Apoi, in cateva luni, sa nu mai aveti nimic din toate astea si, acelasi copil, sange din sangele dvoastra, cu al carui poza de pe noptiera adormiti in fiecare seara, sa va considere un dusman sau, mai rau, un criminal.
Daca nu aveti empatia acestui scenariu, cu scuzele de rigoare, dar nu meritati sa fiti tata vreodata! Ptr ca nu va dati seama ca, in deplina concordanta cu interesul copilului dvoastra, ar trebui sa va racniti si dvoastra frustrarea nemeritata!

Dvs. aveți program de vizita si e posibil sa fie nedrept ceea ce ați pățit.
Insa...cea mai mica și nevinovata greșeală poate costa mult...

În privința dvs. eu cred ca se va rezolva problema la un moment dat dacă veți da dovada de răbdare și înțelegere.

Aveți posibilitatea de a comunica și prin telefon și prin alte mijloace care sa va ajute sa redresati lucrurile.

În primul rand trebuie sa aveți în vedere și sacrificiul părintelui pentru ca acest sacrificiu va fi apreciat atunci cand probabil nici nu va veți mai aștepta.
Veți obține satisfacția atât de mult dorita și așteptată.