Refuzul minorului (Art 913 CPC) si..tot cortegiul 910-914 cu 906

Da, cat durează aplicarea de penalități dosarul este deschis dar executarea este indirect suspendata întrucât pana nu trec cele 3 luni de penalități nu se mai executa.
Ideea este ca minorul sa nu fie stresat și mama sa îl convingă ea, fiind constrânsa de aplicarea penalităților.Aceasta este și ideea CEDO.
Benevol executarea se poate respecta în sensul de a se exercita dreptul de vizita.
Adică se tinde către o rezolvare amiabila a executării silite.

Odata ce s-a reconstatat de catre executor insotit de dgaspc refuzul minorului chiar si dupa consiliere, orice alt activ de executare se suspenda. Din acel moment intra in scena doar creditorul prin apelare la 906. Executorul nu se mai misca decat daca mama debitoare il cheama sa constate indeplinirea obligatiei. Fctie de cand se constata aceasta indeplinire, creditorul isi primeste drepturile lui legale.

În consecinţă, scopul final nu este relaţia cu minorul, adică facerea de bine obligatorie, ci îmbogăţirea fără justă cauză a celui cu dreptul. Cel cu dreptul are tot interesul să determine copilul să nu vrea cu el, fie prin tunsoare, fie prin vorbe, fie prin fapte. În cazul deja celebru, în care nefericitul tată, beneficiar al ajutorului public judiciar, plăteşte (dacă!) 167 lei pensie alimentară şi, ca urmare a penalizării mamei, care are, să presupunem, 4000 lei salariu, domnul se alege cu 1333 lei lunar în cont, fără a mişca un deget. dar şi dacă doamna are salariul minim pe economie, tot se alege domnul cu cu cca 300 lei lunar primă, timp de 13 ani. Ei i-aş recomanda domnului respectiv - poate îi transmiteţi! - să ceară şi penalităţi la penalităţi, în cadrul procesului de executare silită, fiindcă s-ar alege cu prima asta până la pensie şi după.

Nici eu si nici dnul respectiv nu suntem multumiti ca ni se baga pe gat bani in loc sa ni se garanteze dreptul obtinut, cu atta mai mult cu cat nu am fost informati de aceasta varianta la divort. Si eu si dnul respectiv militam ptr intrarea in drepturile noastre efective chiar si in varianta extrema in care mama va fi dusa la puscarie, caz in care minorul traumatizat se va incredinta traumatizatorului nedovedit.

Cum obligaţi fata dvs. ,majoră, să doarmă cu dvs., dacă nu vrea? Sau consideraţi că e corect ca fost dvs. soţie să intre în puşcărie fiindcă fata dvs. adolescentă nu vrea să doarmă la dvs.? Ce dovadă aveţi că mama le-a îndepărtat de dvs.? Dvs. chiar nu aveţi nici o vină? Sau mergeţi pe principiul:"Cele rele să se spele, cele bune să rămână"? şi aţi şters cu buretele vina dvs.? Nu vă acuz, dar nu sunteţi singurul în această situaţie.
Iar definiţia "alienării părinteşti" care afirmă că denigrarea se poate face prin gânduri - păi să mă ierte bunul Dumnezeu, gândurile nu pot fi închise cu gratii; separarea se produce din cauza unor grave neînţelegeri, automat fiecare parte gândeşte negativ despre celălalt, oare gândul negativ al tatălui e mai benefic minorului decât gândul negativ al mamei? Atunci putem face minge de ping pong din bietul copil, că gândul fiecăruia alienează copilul. Probabil aşa a gândit iniţiatorul schimbărilor legislative la care am făcut referire anterior, fiindcă indică unica soluţie domiciliul alternant. :)
Sunt curioasă cum se paote face treaba asta cu unul din părinţi la Sulina iar celălalt la Beba Veche; sau cu un părinte în Quebec, iar celălalt în Bucureşti :-/