Refuzul minorului (Art 913 CPC) si..tot cortegiul 910-914 cu 906

Va citez, dnule shomo "Parintele care constata abuzul..." Intrebari ce deriva din afirmatia dvs:
1. Care sunt metodele prin care se constata "abuzul"?
2. Care este pregatirea profesionala a parintelui care constata abuzul?
3. Prin ce procedura juridica constata parintele abuzul?

[Editare citare incorecta]

In toate cazurile pe care le avem in evidenta, refuzul in procedura executionala este indus copilului

De unde aţi tras această concluzie? aha, aşa v-au povestit membri Asociaţiei ! Păi după afirmaţiile unuia ca asociaţii dvs., el mi-a construit şi casa terminată înainte de a-l cunoaşte şi eu trăiesc din banii lui, 185 lei pensia de intreţinere pentru copil, plătită doar după ce a hotărât instanţa, după mulţi ani de contribuţie O.
Deci asociaţii dvs. nu au nici o vină?!
Este interesant cum asociaţii sunt interesaţi doar de programul de vizită, nu şi de celelalte elemente componente a autorităţii părinteşti, Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.
"Termenul încetățenit la nivelul documentelor internaționale europene este acela de responsabilitate părintească Această noțiune acoperă mai ales drepturile legate de educația și de îngrijirile care trebuie aduse unui copil, dreptul de a se ocupa de acesta și de bunurile acestuia, dreptul de a hotărî unde locuiește acesta, de a îl plasa într-o familie substitutivă sau o instituție sau acela de a îl duce pe acesta în afara acestui loc pentru o durată determinată - dreptul de vizită"

După cum vedeţi, dreptul de vizită este doar o mică parte din ansamblul responsabilităţilor părinteşti.
Ori prin toate demersurile intreprinse, Asociaţiile dvs. insistă doar pe acest palier şi reclamă forţa coercitivă a statului în cazurile de refuz al minorilor de a pleca la programul de vizită, propunând amendarea părintelui la care copilul locuieşte şi penalizări conform art. 913 Cpc în favoarea părintelui vizitator, care duce la scăderea nivelului de trai al minorului, ceea ce nu este în interesul său superior, dimpotrivă.
De aici rezultă că asociaţii care insistă în aceste demersuri nu urmăresc interesul superior al copilului şi, în mod logic, acestora ar trebui să li se restrângă exerciţiul autorităţii părinteşti, tocmai în spiritul legilor europene şi a Convenției asupra Drepturilor Copilului adoptată de către Adunarea Generala a Națiunilor Unite la data de 20 noiembrie 1989.

Martonze a scris:

....

Am observat pozitia dvs. si am evitat sa va raspund pentru ca nu este scopul meu sa intru in contradictoriu. Am sa o fac insa nu doar pentru dvs.

Stilul dvs. de a ataca si duce discutia in contextul dorit imi este foarte bine cunoscut, Reprezinta o mica parte integranta a comportamentului sociopatic prin care aleinatorii acuza alienatii exact de actiunile pe care ei le produc.

Daca demersurile noastre nu va sunt pe plac si le apreciati ca injuste, partinitoare si insuficient argumentate, chiar si daca beneficiati de sustinerea celor pozitionati de aceeasi "parte", va readuc aminte doar ca, nu conteaza daca multi apreciaza minciuna ca fiind adevar.Asta tot nu o face adevar.

Nu cunosc situatia sotului dvs., daca imi va fi prezentata voi putea formula un punt de vedere, pana una alta ce constat din afirmatile dvs. ma duce catre alta ipoteza, si nu va este favorabila.

In general ne argumentam sustinerile, la fel ca si cea catre care a ti facut referire, pe foarte multe probe extrem de pertinente, in acest sens se afla in derulare un proiect parlamentar de modificare a acestor prevederi.

In ipoteza in care observ ca nu sunteti dispusa sa aduceti nici o imbunatatire cadrului legal care ajuta copilul, ba chiar insistati pe ajutorarea adultului, cuprins de mai mult sau mai putine frustrari, nu imi dau seama cum poate exista o discutie constructiva.

Acest aspect rezida din simplul fapt ca dvs. vreti sa va aparati copilul de tata, iar noi cautam sa il pozitonam alaturi de amandoi, acolo unde este firesc.

Chiar daca o prima problema este reprezentata de acest comportament si actiunile aferente, ce ingreuneaza acest demers, suntem increzatori ca vom reusii sa schimbam aceasta mentalitate.

Cu ajutorul fortei coercitive a statului daca altfel nu se poate.

Nu cred ca are rost sa discutam despre "program de vizita", aceasta este o nomenclatura comunista ce se mai foloseste doar in sistemul personal, s-a depasit acest nivel si acum se discuta oficial despre alte aspecte dupa cum puteti constata.

Noi insistam pe dreptul copilului de a creste alaturi de ambii parinti, si luptam impotriva abuzului parental.

Va doresc succes

ImpotrivaAbuzuluiParental a scris:

avocat_lascoschi@yahoo.com a scris:

Nu am înțeles motivele pentru care considerați neconstituțional art 913 NCPC în sensul văzut de dvs.

Eu consider alin 5 al art 913 NCPC neconstituțional.
Dar exista o problema deoarece CEDO a impus aceasta prevedere legala.
Doar ca nu cred ca și pentru părintele debitor nevinovat.
Ma refer la acele penalități.

Imi permit o remarca personala domnule avocat.

"Refuzul minorului" in procedura executionala nu are justificare cata vreme nu a facut nici obiectul procedurii de drept comun ce a stat la baza emiterii titlului executoriu si nici ulterior pronuntarii, cand ipotetic ar fi aparut elementele noi de natura a atrage acest refuz ca fiind eventual justificat.

Parintele care constata abuzul este dator sa intreprinda el demersuri pentru rezolvarea cauzelor, nu sa astepte procedura executionala.

In toate cazurile pe care le avem in evidenta, refuzul in procedura executionala este indus copilului. Aceasta cred ca este si ratiunea pentru care legiuitorul a instituit dispozitile art.910 si urm., insa din pacate am importat doar prevederile nu si infrastructura originara.

Pe scurt, in procedura executionala refuzul minorului nu are ce cauta cata vreme prin acest refuz de fiecare data parintele alienator se ascunde de raspunderea gravelor sale actiuni.

Nu exista refuz indus in toate cazurile.
Spre exemplu, daca de la proces rezulta ca minorul vrea sa locuiasca cu mama si instanta il da la tata, inca de atunci se ridica intrebarea daca se va putea executa o astfel de hotarare.Ma refer pe stabilirea domiciliului minorului in acest caz.
Cum sa vrea minorul sa isi paraseasca mama?
Orice instanta trebuie sa fie atenta la acest aspect daca nu vrea sa creeze ceva cu efecte diametral opuse fata de ceea ce a dat.
In astfel de cazuri se ajunge chiar ca insasi dreptul la vizita sa fie suprimat deoarece se creaza o situatie de asemenea tensiune incat este imposibil de reglementat in mod pasnic ceva.


Pe drept de vizita apare problema ca minorul vrea sa se joace si pur si simplu nu ii convine sa fie deranjat.Exista si astfel de cazuri.
Se poate intampla ca uneori minorul sa vrea si alteori sa nu vrea.
Depinde foarte mult si cum au fost dezvoltate relatiile de atasament intre parinte si copil.Acesta este aspectul esential.
Instantele forteaza minorii sa isi vada parintii cu forta si daca ei nu vor nu inseamna ca este vina parintelui debitor.
Problema porneste de la instanta de judecata care da un program de vizita in ciuda tuturor probelor si argumentelor care pledeaza impotriva unui program de vizita.
Este insa adevarat ca parintele are si el dreptul la legaturi personale cu copilul.Nici nu se pronuntase CEDO pe aceasta problema si eu sustineam acest punct de vedere.

Deci, sa nu confundam dreptul parintelui cu dreptul minorului deoarece vointa lor poate sa fie diferita chiar daca tatal are drept la vizita de principiu pentru motivul ca este parinte.

Folosirea fortei este insa ceva ce constituie un abuz, o incalcare a drepturilor civile individuale si a drepturilor fundamentale ale omului, dupa parerea mea.
Folosirea penalitatiilor de intarziere in baza art 913 alin. 5 NCPC constituie de asemena un abuz si o discriminare fata de parintele debitor nevinovat si produce implicatii directe asupra psihicului minorului daca el afla de o asemenea anomalie legislativa.
De ce sa fie constrans minorul sa isi vada parintele daca nu vrea si de ce sa fie constrans parintele debitor ca sa constranga si sa abuzeze copilul pentru a vedea parintele creditor?
Eu nu sunt de acord cu aceasta fortare a parintelui debitor pentru vina parintelui creditor si nici nu este fireasca intr-un stat de drept si intr-o societate democratica.

N-am ştiut că programul de vizită este nomenclatură comunistă ; oricum, s-a schimbat în "relaţii personale " ceea ce e nomenclatură europeană modernă :O

Noi insistam pe dreptul copilului de a creste alaturi de ambii parinti,

Insistaţi domnule, 3 ore/zi la domiciliul părintelui la care locuieşte, să faceţi lecţiile cu copiii şi să asistaţi la igiena personală a lor. Puteţi să vă luaţi cu dvs. şi actuala parteneră, eventual şi copiii comuni, pentru relaţii personale extinse (vedeţi, n-am mai folosit nomenclatura comunistă!) :)