Ordonanță președințială suplinire acord respinsă, deși tata nu și-a vizitat copilul de doi ani. Unde am greșit?

Ba, îi recomand familia, fiindcă are exemplul bunicilor , cu care convieţuieşte, şi dacă sunt bunici, au şi vechime în...familie.

Dnule irinel mare dreptate aveti ca nemernicia/nesimtirea nu sunt neaparat de gen masculin. Ele pot fi egal si de gen feminin. In fapt nu e o bataie intre sexe, ci ar trebui sa fie o confruntare intre fit si unfit parent, adica ceea ce ii foloseste/nu-i foloseste copilului.
Mare dreptate aveti asaofi ca orice copil va ajunge, de multe ori prea repede, in fata/in anturajul unor modele gresite.
La fel de adevarat este ca orice copil poate accepta ca Gigel a gresit, fara prea mari suferinte, dar nu la fel de usor i-ar fi sa accepte ca cel/cea care a gresit e tatal sau mama, iar Gigel nu e neaparat un model pentru respectivul copil, asa cum e normal sa fie parintii.
In alta ordine de idei, asa cum noi mamele ne-am ales gresit tatal copilului, la fel si dvs, tatii, v-ati ales gresit mamele copiilor dvs. Prin urmare daca mamele trebuie sa accepte drept consecinte activitatile dvs procesuale, cu deznodamintele lor, si dvs trebuie sa acceptati, tot cu titlu de consecinta a gresitei alegeri, faptul ca nu va vedeti copiii. Nu merge treaba cu consecinte doar pentru unul si pentru altul drepturi.
O prezenta masculina nu e neaparta necesara si mai ales nu neaparat utila.
Macar 3 generatii au crescut dupa al 2lea razboi mondial, dar si cu ocazia altor conflicte armate, in familii preponderent monoparentale, doar cu mama. Niciun studiu de pe lume nu a demonstrat ca acele generatii au avut un procentaj mai mare de zarghiti decat precedentele sau ulterioarele!
In plus, modelul masculin poate fi asigurat de bunic, unchi, actualul sot al mamei. Daca n-ar fi asa, ar insemna ca nu exista adoptii de succes, ceea ce nu e cazul.
cris nu va doresc sa intelegeti ce e in spatele vorbelor mele.
E adevarat ca doar un om bolnav se poate bucura de dezamagirea copilului lui, dar povara dezamagirii trebuie sa stea pe umerii celor care o provoaca. I-a pasat aceluia de sentimentele copilului pe care ani de zile nu l-a vizitat si apoi, pentru a stoarce bani de la mama si implicit de la gura copilului, il viziteaza in prezent cu executorul si o ciurda de haitasi? I-a pasat ce intreba copilul cand el disparuse in ceata? I-a pasat ce manca copilul cand platea 150 de lei pe luna si acum are nerusinarea sa ceara 1000 de lei pe zi? De la gura cui? Nu i-a pasat, asa cum legea lasa la latitudinea unora sa dea astfel de drepturi, atunci tie, ca mama, dupa ce ai muncit de te-ai rupt ca copilul tau sa aiba o viata cat mai buna, ai mai muncit inca odata de te-ai rupt ca sa-i platesti trantorului amenzile (ia sa vezi daca s-ar face amenzile venit la buget, nu pleasca in buzunarul parazitilor cate cereri de amendare ar mai fi), iar ce ti-a mai rams din timp l-ai petrecut pe la sectiile de politie, instante, parchete si in ciuda a tonelor de probe pe care le-ai prezentat unii tot nu ti-au dreptate, ce ti-a mai ramas de facut? Cand o lege accepta si incurajeaza sa-ti transformi propriul copil in vaca de muls financiar, intr-un demers lipsit de Dzeu si minima moralitate, doar pentru ca e tatal (in certificatul de nastere, in rest e....) tie ce ti-a mai ramas? Iti spun eu: sa muncesti din nou, sa-ti cresti copilul in continuare, sa platesti amenzile parazitului si sa astepti sa se faca dreptate. Pai asta ti-a mai ramas, sa cumperi cola si pop corn ca sa vezi adevarata dreptate pe care o face intr-un final copilul, mai presus de orice instanta!. Adica cel tarat la expertize inml, la consilieri psihologice, la audieri la parchete, politie, instante ca in final nimeni sa nu dea 2 bani pe opinia lui. Caci pana la urma dreptate tot face cineva. Si stii cum e dreptatea finala, aia dupa ani de batjocura? Stii cum e dreptatea facuta de copil? Apai nu e un teanc de hartii cu stampila, ci e mai taioasa si mai necrutatoare ca orice imaginezi.
Stiu copii care pleaca la program cu sila totala pe ala de-si zice tata, doar pentru ca nefericitul copil a inteles ca altfel ajunge ma-sa la puscarie. Iar violatarul de suflet denumit tata urla la copil ca "autoritatile" i-au garanta dreptul. Nu-i e sila de el insusi, nu-i e mila de lacrimile copilului! Altul doar ca nu vomita intalnindu-se cu un derbedeu care-si ascunde veniturile spre a nu-i plati pensia si nu-i cumpara nici macar rechizite, un alt nemernic are program de la ora 11 dimineata si ii cere mamei sa stea cu copilul in fata portii sa-l astepte. Pe la 2 cei doi intra in casa, sa mai si manance ne-dezamagitul copil, caci interesul superior i-a fost asigurat stand trei ore la poarta de l-au urinat cainii. Mananca copilul, se culca apoi dupa ora 3 apare derbedeul cu politia. Va plac exemplele? Ziceti ca nu sunt adevarate si va consolati cu asta? Aveti tot dreptul sa va consolati cu ce explicatii doriti, dar nu si dreptul de a judeca niste mame aduse la disperare de o lege imbecila care da dreptul la un comportament de animale fata de copii.

Proastasatului, cred ca va axati doar pe o singura parte a problemei desi ati inceput bine, vorbind despre fin si unfit parent.
Prietenul meu care s-a luptat in instanta pentru dreptul copilului la tratament, cu rapoarte medicale si martori din domeniu si care a pierdut, ca s-a considerat ca daca e o problema care nu pune viata in pericol nu e important, a fost vineri sa-si ia copilul la programul de vizita, copil care in ultimii doi ani nu mai stia cum sa alerge la el. A fost chemat de catre mama copilului cu o ora mai devreme, ajuns acolo cu copilul mic din a doua casatorie pentru ca nu a avut cu cine sa-l lase a fost injurat si amenintat. primul copil a urlat si a tipat ca animalul ( am auzit inregistrarile) ca il uraste, ca ii este frica de el, ca nu mai vrea sa-l vada niciodata si asa mai departe. Copil cu care vorbise la ora 4 si care era perfect normal, astepta sa mearga la tata si isi facusera planuri. Intre ora 4 si 5 insa......a venit mama si comportamentul copilului s-a schimbat. Prietenul meu a fost amenintat, inclusiv al doilea copil cu care era de mana a fost amenintat si i s-a spus ca daca nu renunta a mai dori sa duca copilul la tratament baietelul mic va fi batut sau i se vor intampla lucruri rele.
Prietenul meu are inregistrate doar conversatiile cu copilul pe telefon, in rest insa nu are nimic pentru ca a fost amenintat si injurat in fata blocului, nu are omul reportofon la el. Copilul cel mic a fost foarte speriat si traumatizat si a adormit tremurand si plangand si intreband de ce fratiorul lui s-a purtat asa rau cu el si daca o sa i se intample ceva.
Dumneavoastra credeti ca asa o "mama" merita sau nu penalizari? Cam care ar fi modalitatea de a dialoga cu o fiinta asa de preocupata si gingasa care refuza tratamentul copilului ei, refuza sa lase tatal sa duca copilul la dentist ( are doar dintii strambi) si coboara si cu mainile in sold impreuna cu tatal ei isi ameninta fostul partener si copilul acestuia. Ce om e cel care ameninta un copil mic?
Ce ar trebui sa faca prietenul meu in aceste conditii? Sa execute silit e traumatizant, sa mearga la Protectia Copilului......stim toti ca e apa de ploaie........ce ar trebui sa faca acum?
Uitati cum o familie intreaga este data peste cap de o imbecila iar aici va rog sa ma scuzati insa empatia mea pentru parintii care isi abuzeaza copii in halul asta este limitata. Iar daca duduia ar intra aici pe forum si v-ar spune varianta ei de poveste, ati sari imediat sa o consolati si sa o sfatuiti cum sa se apere de nebunul de tata. De ce? Pentru ca povestea ei va fi identica cu a celor care da, au probleme reale.

Din pacate, acele documente abstracte conteaza, pe baza lor se pot lua deciziile privitoare la "interesul superior" al copilului. Care interes nu este corect inteles...
Si tot pe baza acelor documente parintele nerezident isi "umfla muschii" si-si cere "drepturile" consfintite de lege, uitand de obligatiile morale si firesti de parinte!
Ce m-a deranjat in aceasta discutie e faptul ca se generalizeaza in continuare ideea ca tatii sunt niste nemernici!
Din frustrarile unora am ajuns sa fim categorisiti toti la fel desi cunosc multe exemple care dovedesc contrariul. Din mame si sotii devotate, acestea s-au transformat peste noapte in "domnisoare" indragostite, fara obligatii...

Multumesc pentru felicitari dar nu consider ca am decat meritul de a fi parinte!
Copilul meu a ales sa ramana cu mine iar eu i-am respectat alegerea si am luptat sa se concretizeze.
Cat priveste acele documente abstracte, ele chiar conteaza! Pe baza lor se pot lua deciziile privitoare la "interesul superior" al copilului. Care interes nu este corect inteles intotdeauna...
Si tot pe baza acelor documente parintele nerezident isi "umfla muschii" si-si cere "drepturile" consfintite de lege, uitand de obligatiile morale si firesti de parinte!
Ce m-a deranjat in aceasta discutie e faptul ca se generalizeaza in continuare ideea ca tatii sunt niste nemernici!
Din frustrarile unora am ajuns sa fim categorisiti toti la fel desi cunosc multe exemple care dovedesc contrariul.
Din mame si sotii devotate, acestea s-au transformat peste noapte in niste "domnisoare" indragostite, fara obligatii...
Concret, la problema pusa in discutie de storm77, la fel consider si eu ca trebuie procedat: apel, asteptat motivarea instantei si continuarea procesului in apel...
Asteptati-va totusi la taraganarea procesului care poate dura pana dupa excursia programata...
Din pacate, legislatia ii ajuta pe acesti indivizi care-si amintesc de faptul ca sunt parinti doar cand vor sa fie "Gica contra".
De ce nu sunt si ei sanctionati cand nu respecta (nu vin) la programul de vizita?
De ce nu li se cer 1000 lei pentru fiecare zi in care trebuia sa-si viziteze copilul si n-au venit?
Daca ar fi asa, ati vedea cat de maleabile ar fi relatiile intre doi fosti soti cu privire la copil!
In cazul meu, copilul a fost sanctionat de mama prin neplata pensiei alimentare ("enorma" dealtfel_ 180 lei) si dezinteresul total fata de el, datorita faptului ca a indraznit sa ma aleaga pe mine ca parinte rezident contrar rugamintilor si amenintarilor ei.
Apoi, indragostita fiind (a schimbat vreo 3-4 parteneri de atunci) a uitat ca a dat nastere unui copil.
Daca as generaliza si eu avand in vedere experienta proprie si as spune ca mamele sunt niste nemernice, ar fi OK?
Sigur ca nu!
Fiecare caz are particularitatile sale si nu ar trebui generalizat.
Am putea totusi sa ne unim fortele (si mintile) sa incercam sa cerem modificarea prevederilor care pot duce la abuzuri si de o parte si de cealalta.