- Suspendarea contractului de muncă reprezintă o întrerupere temporară a obligațiilor contractuale, fără încheierea raportului de muncă.
- Suspendarea poate fi de drept (prevăzută de lege), prin acordul părților (concediu fără plată) sau prin act unilateral, la inițiativa angajatului sau a angajatorului.
- Drepturile dobândite anterior suspendării se mențin în cazurile de concediu de maternitate, incapacitate temporară, carantină, mandate în autorități publice, funcții sindicale și forță majoră.
- Concediile fără plată și absențele nemotivate nu sunt luate în calcul la stabilirea vechimii în muncă, putând afecta ulterior anumite drepturi sau beneficii acumulate.
Așadar, potrivit Codului Muncii, suspendarea contractului individual de muncă nu presupune încheierea (desfacerea) raporturilor de muncă, ci o întrerupere temporară a executării obligațiilor asumate de părți. Pe durata suspendării, salariatul nu își mai desfășoară activitatea, iar angajatorul nu are obligația de a-i plăti salariul.
Totuși, anumite drepturi sau obligații pot continua să existe, în măsura în care sunt prevăzute în acte normative speciale, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în contractul individual de muncă ori în regulamentul intern.
Suspendarea poate interveni în mai multe forme, după cum urmează:
1. Suspendarea de drept, atunci când este expres prevăzută de lege, de exemplu:
- concediu de maternitate;
- concediu pentru incapacitate temporară de muncă (concediu medical);
- carantină;
- exercitarea unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti, pe toată durata mandatului, dacă legea nu prevede altfel;
- îndeplinirea unei funcţii de conducere salarizate în sindicat;
- forţă majoră;
- în cazul în care salariatul este arestat preventiv, în condiţiile Codului de procedură penală;
- de la data expirării perioadei pentru care au fost emise avizele, autorizaţiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei. Dacă în termen de șase luni salariatul nu şi-a reînnoit avizele, autorizaţiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei, contractul individual de muncă încetează de drept;
- în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Drepturile dobândite de salariat anterior acordării concediilor menționate în lista de mai sus se mențin pe toată durata concediului. Aceeași regulă se aplică și în cazul concediului de îngrijitor, precum și în situațiile de absență determinate de urgențe familiale.
În toate aceste cazuri, salariatul nu pierde vechimea în muncă, funcția deținută, beneficiile salariale sau orice alte drepturi dobândite anterior suspendării contractului de muncă.
2. Suspendarea prin acordul părților, atunci când angajatul și angajatorul convin împreună asupra acestei măsuri, cum ar fi concediul fără plată. Totuși, este important ca angajații să analizeze atent această opțiune, întrucât nici absențele nemotivare și nici concediile fără plată nu sunt luate în calcul la stabilirea vechimii în muncă, ceea ce poate afecta ulterior anumite drepturi sau beneficii acumulate.
3. Suspendarea prin act unilateral, care poate interveni din inițiativa salariatului sau a angajatorului.
Din inițiativa salariatului, suspendarea poate apărea în următoarele situații:
- concediu pentru creșterea copilului până la doi ani, respectiv până la trei ani în cazul copilului cu handicap;
- concediu pentru îngrijirea copilului bolnav (până la șapte ani, sau până la 18 ani în cazul copilului cu handicap);
- concediu paternal;
- concediu pentru formare profesională;
- exercitarea unor funcții elective în cadrul organismelor profesionale;
- participarea la grevă;
- concediu de acomodare (în cazul adopției);
- desfășurarea unei activități în calitate de asistent maternal, asistent personal al unei persoane cu handicap grav sau asistent personal profesionist, pe baza unui contract.
Din inițiativa angajatorului, contractul poate fi suspendat în următoarele cazuri:
- formularea unei plângeri penale împotriva salariatului sau trimiterea acestuia în judecată pentru fapte incompatibile cu funcția deținută;
- întreruperea sau reducerea temporară a activității din motive economice, tehnologice, structurale sau similare;
- luarea măsurii controlului judiciar sau arestului la domiciliu, dacă aceste măsuri împiedică exercitarea atribuțiilor de serviciu;
- detașarea salariatului;
- suspendarea avizelor, autorizațiilor sau atestărilor necesare exercitării profesiei;
- suspendarea temporară a activității ca urmare a decretării stării de urgență sau de asediu.
Un ultim aspect important de reținut în legătură cu suspendarea contractului individual de muncă este legat de efectele acesteia asupra termenelor legale. Potrivit Codului muncii, pe durata suspendării se întrerup toate termenele care vizează încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului, cu excepția cazurilor în care contractul încetează de drept.
Un exemplu practic: un salariat își dă demisia și începe să parcurgă perioada de preaviz de 20 de zile. După 10 zile, intră în concediu medical – situație care atrage suspendarea de drept a contractului. În acest caz, termenul de preaviz se suspendă odată cu contractul, iar zilele rămase (în acest caz, 10) se reiau după revenirea din concediu medical.
Totuși, dacă pe perioada concediului medical intervine un caz de încetare de drept (de exemplu, salariatul se pensionează), contractul încetează imediat, chiar dacă este suspendat. În astfel de situații, încetarea de drept prevalează asupra suspendării.
Comentarii articol (0)