Decizia Greciei de a reglementa săptămâna de lucru de șase zile din vara asta a făcut înconjurul presei, ajungând până în Statele Unite. Lăsând la o parte motivele grecilor de a reglementa acest lucru, în România săptămâna de lucru de șase zile există la nivel informal și nelegal în destule întreprinderi - o arată și comunicările pe care inspectoratele le fac în privința activității acestora, unde nerespectarea repausului săptămânal e listată frecvent alături de alte nereguli depistate, dar și povestirile angajaților din anumite sectoare (acum doi ani, de exemplu, în presa centrală se discuta despre existența acestei probleme în HoReCa pe timpul sezonului estival). Citește articolul
Posibilă în România încă din 2003, săptămâna de lucru de patru zile a ajuns în atenția publicului larg în momentul în care mai multe companii mari din afara României au decis că n-ar fi rău să testeze eficiența acestui tip de repartizare a timpului de muncă, unele reducând chiar numărul de ore/săptămână. Vorbim despre o repartizare inegală a timpului de muncă în cadrul săptămânii, iar în acest moment chiar despre un program individualizat, așa cum este el definit de anul trecut în Codul muncii. Citește articolul
La acest moment, legea fiscală prevede destul de multe beneficii, însemnând tratamente fiscale mai avantajoase, pentru diverse beneficii extrasalariale acordate angajaților din România, în sistemul privat. De la hrană, la vacanțe, sume destinate copiilor sau creșterii acestora, abonamente de sănătate ori contribuții la fondurile private de pensii, angajatorul român e încurajat din toate părțile, an de an, cu fiecare beneficiu care se adaugă listei deja existente, să le ofere cât mai mult angajaților săi. Desigur, în afară de voință trebuie să existe și bani. Dar dacă cei care se ocupă de aceste politici de beneficii l-ar întreba pe fiecare angajat în parte ce-și dorește cu adevărat sau dacă ar consulta statistici privind preferințele declarate ale angajaților, ar putea găsi că există cel puțin două beneficii care nu-i costă nimic. Citește articolul
O propunere legislativă recent înregistrată la Senat vizează introducerea săptămânii de lucru de patru zile. Săptămâna de lucru de patru zile nu numai că „sună” mai bine, dar pare că se aliniază trendului de „îmbinare optimă a vieții personale cu cea profesională”, cu un pronunțat accent pus pe sporirea productivității care, la rândul ei și într-un cadru ideal, ar putea chiar conduce la atingerea salariului suficient pentru un trai decent. Al doilea exemplu este „dreptul la deconectare”, un drept care este prevăzut de Codul muncii, din 2003 (!), așa cum există (ce-i drept nu chiar „expressis verbis") și posibilitatea stabilirii, inclusiv de comun acord, unei repartizări inegale a timpului de muncă. Citește articolul
Deși opțiunea ca salariații să lucreze doar patru zile pe săptămână există deja în legislația muncii din țara noastră, parlamentarii vor să introducă o prevedere explicită conform căreia salariatul poate opta pentru un program de patru zile pe săptămână și trei zile de repaus, după cum se arată într-o propunere întregistrată joi la Senat. Teoretic, aceste demersuri sunt inutile din moment ce Codul muncii stabilește deja acest aspect. Citește articolul
Vorba pornită de pe vremea uzinelor comuniste „Timpul trece, leafa merge” pare să nu mai fie pe placul salariaților din zilele noastre. Un studiu realizat la nivel mondial arată că se dorește un program de lucru flexibil, care să pună accentul pe eficiență și nu orele de muncă, în special de cei care au familii și copii de care trebuie să aibă grijă. Citește articolul
Trecerea la săptămâna de lucru de patru zile s-a dovedit a fi un real succes în Islanda, potrivit rezultatelor unui experiment desfăşurat de-a lungul a patru ani în rândul funcţionarilor publici. În acest context, reamintim că legislaţia internă prevede deja posibilitatea angajatorilor de a opta pentru săptămâna de lucru de patru zile, precum şi paşii care trebuie urmaţi pentru a implementa această schimbare. Citește articolul
Săptămâna de lucru de patru zile este permisă deja de legislația muncii din România, astfel că demersurile recente ale parlamentarilor de a reglementa acest aspect sunt, cel puțin teoretic, inutile. Așa cum ne-a explicat o avocată specializată în dreptul muncii, o asemenea decizie poate fi luată, la nivel individual, de orice angajator, însă cu respectarea anumitor limite legale. Citește articolul
În procedura de legiferare de la Parlament există două proiecte de acte normative care prevăd reorganizarea timpului de muncă al salariaţilor. Dacă unul dintre ele face referire la stabilirea unui program redus pentru zilele de vineri, celălalt prevede introducerea posibilităţii de a opta pentru săptămâna de lucru de patru zile. Citește articolul