Vara și-a intrat în drepturi, iar odată cu ea, o întreagă economie a prins viață. Terasele s-au umplut, stațiunile de pe litoral și de la munte freamătă de activitate, iar câmpurile agricole așteaptă să fie culese. În spatele acestei efervescențe se află mii de raporturi de muncă cu caracter temporar, sezonier. Pentru angajatori, poate fi o gură de oxigen necesară pentru a face față unui vârf de activitate, în timp ce pentru lucrători – studenți, elevi sau persoane în căutarea unui venit suplimentar – este o oportunitate. Însă tocmai această natură temporară și presiunea momentului pot transforma oportunitatea într-o capcană. În grabă, se omit formalități, se acceptă „înțelegeri verbale” și se ignoră drepturi și obligații fundamentale. Rezultatul? Conflicte, muncă nedeclarată și experiențe neplăcute care pătează imaginea unui întreg sector. Citește articolul
Chiar și în lipsa autorizării ca agent de muncă temporară, normele privind munca prin agent se aplică ori de câte ori un angajator pune la dispoziție lucrători unei întreprinderi utilizatoare pentru a lucra temporar sub supravegherea și conducerea acesteia din urmă. Totodată, un lucrător temporar pus la dispoziția unei întreprinderi utilizatoare trebuie, pe durata misiunii sale în cadrul acesteia, să primească un salariu cel puțin egal cu cel pe care l‑ar fi primit dacă ar fi fost recrutat direct de această întreprindere. Citește articolul
Contractul de muncă temporară este reglementat în mod special de Codul muncii, în contextul muncii prin agent temporar. Legea stabilește care sunt condițiile în care funcționează raportul triunghiular în care intră agentul, salariatul și utilizatorul (cel căruia agentul îi pune la dispoziție salariatul pe durata unei misiuni). Ca să ajungem la punerea la dispoziție, între agent și lucrător trebuie încheiat un contract de muncă temporară, dar nu e obligatoriu ca între aceștia să existe în paralel și un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată. Citește articolul
Utilizarea muncii temporare presupune urmărirea reglementării sale specifice din Codul muncii, dar și a prevederilor speciale. Deși recrutarea unor oameni se face pentru nevoile temporare ale unei alte societății, client al celui care recrutează, munca temporară și calitatea de angajat temporar nu se presupun și nu se deduc din contextul angajării. O societate care „a crezut” că angajează lucrători pentru misiuni temporare a încheiat doar contract pe perioadă nedeterminată, deși specificul muncii temporare presupune un contract de muncă temporară și unul de punere la dispoziție. Când misiunea s-a încheiat, angajatul a fost concediat pentru desființarea postului într-un mod care încalcă legea, desigur. Citește articolul
Deși aparent situația contractelor de muncă încheiate pe durată determinată este reglementată strict, în practică apar situații care pun la îndoială modul în care scopul acestor limitări poate fi atins, în funcție de interpretarea lui. Citește articolul
Avantajele firmelor care folosesc leasingul de personal sau salariații temporari, mai exact, sunt legate, printre altele, de eliminarea unor responsabilități birocratice legate de contractele de muncă ale acestora, cum ar fi înregistrarea contractelor, întocmirea documentației pentru angajare, controlul de medicina muncii sau declararea și plata salariului și ale contribuțiilor. Totuși, aceste companii au o serie de obligații clare față de acești salariați, iar amenzile pentru nerespectarea lor ajung și la câteva mii de lei. Citește articolul
O speță unde reclamanta avea scopul reintegrării în postul desființat și de unde fusese concediată ca urmare a desființării ne aduce în față o situație care merită luată în considerare din mai multe motive, unde angajatorul nu i-a prezentat angajatei sale ce tip de contract încheie de fapt. Citește articolul
Contractul de muncă pe durată determinată și cel de muncă temporară reprezintă excepțiile de la regula generală conform căreia contractele individuale de muncă se încheie pe durată nedeterminată. Chiar dacă ambele variante presupun o limitare în timp a raportului de muncă, încetarea acestuia intervenind de drept la data expirării perioadei pentru care a fost încheiat, din punct de vedere juridic regăsim atât elemente comune, cât și specifice. Citește articolul
Leasingul de personal este o soluție preferabilă uneori pentru cei care au nevoi temporare de muncă în anumite locații sau perioade din an. Agentul de muncă oferă prin contract unei alte entități, persoană fizică sau juridică, unul sau mai mulți angajați ai săi care să lucreze sub supravegherea și îndrumarea acelei entități. Practic, vorbim de un sistem triunghiular. Ca raporturi directe, înțelegeri contractuale se încheie între utilizator și agent și între agent și salariatul pus la dispoziție. Citește articolul
Pentru cel mult trei luni până la finele anului, Guvernul ajută cu bani firmele care angajează temporar, pentru maximum trei luni, personal cu normă întreagă. Ajutorul vine sub forma decontării unei porțiuni din salariu, nu mai mult de 41,5% din câștigul salarial mediu brut. Citește articolul