Relația de muncă implică subordonarea salariatului care prestează activitatea în beneficiul angajatorului său, însă autoritatea angajatorului nu presupune și ordine sau dispoziții nelegale și nici sarcini sau atribuții care nu sunt specifice postului pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă. Evaziunea fiscală este prezentă, în continuare, la un nivel ridicat, iar sancțiunile sunt, de asemenea, destul de mari, scopul lor fiind de a descuraja acest fenomen. În cazul în care faptele sunt depistate și sunt aplicate sancțiuni, se ridică, desigur, problema responsabilității. Într-un caz concret, angajatul primește o dispoziție verbală de a nu respecta legea, vine controlul și aplică o amendă cu patru zerouri. Amenda e plătită, desigur, de angajator, însă imediat după acesta vrea să recupereze paguba de la angajat - iată de ce poate fi total îndreptățit să facă asta. Citește articolul
Legislația actuală nu permite angajatorilor să facă diferențe salariale după criterii subiective și aici intră și primele acordate angajaților. De ce dintre mai mulți angajați care fac o muncă de valoare egală doar unii primesc prime la final de an? Aceasta e o întrebare la care angajatorul trebuie să răspundă motivat și având în spate o radiografie obiectivă a lucrurilor. Altfel, poate răspunde pentru discriminare. Citește articolul
Pe ideea „accepți asta, că n-ai altă variantă”, o companie dă afară în ajunul sărbătorilor de iarnă o bună parte din angajații săi: prin e-mailuri, angajații sunt informați că pot semna acordurile de încetare în trei zile, urmând să primească trei salarii compensatorii. Dacă nu semnează, nu primesc nimic. Deloc surprinzător, toți semnează acordurile și rămân fără loc de muncă până la Crăciun. Sunt sectoare de activitate unde aceste practici, ocolitoare unor proceduri de durată și unor negocieri reale cu angajații, sunt considerate normale inclusiv de angajați. Citește articolul
Faptul că un salariat se informează în timpul programului de lucru despre drepturile și obligațiile sale, că încearcă să înțeleagă ce consecințe legale au actele pe care le primește spre semnare nu reprezintă o încălcare obligațiilor sale de serviciu, ci demonstrează că angajatorul are salariați competenți. Se întâmplă însă, contrar principiului bunei-credințe, ca odată ce angajatul începe să pună întrebări, să fie considerat incomod. În același timp, angajatul e suficient de bun cât să fie indispensabil angajatorului pe timpul unui concediu mai lung, să fie pus să muncească ore suplimentare deși are contract part-time, să nu știe când și în ce fel se modifică regulamentul intern sau să afle că interesele îi sunt reprezentate de colegi numiți, nu aleși de el. Citește articolul
Într-o zi, angajatorul vine și îi îndeamnă pe lucrători să accepte încetarea contractelor, să-și asume o scurtă perioadă de șomaj, urmând apoi „să-i preia” pe o altă societate. Același angajator beneficiază de bani de la stat pentru angajarea șomerilor. Unul dintre multele exemple în care cineva se folosește de lege în alt scop decât a fost scrisă și în detrimentul celor care ar avea realmente de câștigat de pe urma ei. Citește articolul
Repartizarea timpului de muncă este, de multe ori, o provocare și pentru cei care activează în domeniul resurselor umane, iar abordarea transparentă, alături de o informare corectă și concretă din partea angajatorului devine chiar un element esențial pentru a preîntâmpina situațiile care se pot transforma într-un conflict. Citește articolul
Legea sănătății și securității în muncă (SSM) prevede că angajatorul trebuie să ia măsurile care se impun pentru a asigura securitatea și sănătatea salariaților, să prevină riscurile profesionale, dar și să-i informeze și să-i instruiască pe aceștia. În realitatea pieței muncii din țara noastră, unor angajatori le revine obligația de a bifa regulile de SSM în contextul unei echipe mixte, de angajați români și străini. Ar trebui angajatorul să ia în considerare barierele lingvistice dintre angajații săi, care s-ar putea să nu se înțeleagă în aceeași limbă? Ar trebui angajatorul să ia în calcul ce înseamnă atare bariere lingvistice în privința riscurilor de SSM? Un exemplu de astfel de situație, în articolul de azi. Citește articolul
Periodic, dacă nu chiar în fiecare zi, apar întrebări privind modul în care ar trebui să se desfășoare o relație de muncă, iar cele privind concediul de odihnă anual plătit au fost, și în această vară, printre cele mai des întâlnite de mine. Avem în față o situație problematică, de data asta, pentru că angajatul nu vrea să intre în concediu, vrea bani la terminarea (în curând) a raportului său de muncă, iar angajatorul nu vrea să-i compenseze zilele de concediu neefectuate, ci vrea să-l vadă plecând în concediu. Cum procedăm? Citește articolul
Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese, nu? Într-o relatare recent descoperită, un angajat povestește că a fost informat pe e-mail de către angajator că la fiecare pauză de țigară (care presupune ieșirea obligatorie din incintă) trebuie să se deponteze pe perioada pauzei, iar că perioadele petrecute la țigară vor reprezenta, practic, echivalentul pauzei de masă - asta, pentru corectitudine față de cei nefumători. Deși Codul muncii menționează „alte pauze” și stabilește când e obligatorie pauza de masă, dar că ea nu se include în timpul de muncă decât dacă angajatorul stabilește asta, pauza de țigară este, în mod cert, o chestiune pe care fiecare o poate reglementa intern după cum consideră - dar cu necesara egalizare a tratamentului față de cei nefumători. Citește articolul
Sistemul fiscal din România poate fi extrem de confuz inclusiv pentru angajați, nu doar pentru cei care se ocupă de contabilitatea unei firme. Prea multe reguli care se schimbă des, prea multe „finețuri” în aplicarea legii. Într-un exemplu concret, un angajat din construcții se plânge că primește semnificativ mai puțini bani la salariul net decât se aștepta, iar câteva zeci îi dau dreptate, folosind bucăți de informație pe care le găsesc pe internet. Concluzia: angajatorul îl păcălește la salariu și oprește aproape o mie de lei din banii pe care îi merită. Problema ar putea fi însă nu reaua-intenție a angajatorului, ci un sistem fiscal prea greu de înțeles de angajat. Citește articolul