Realitățile din piața muncii ne surprind, în mod neplăcut, iar cel mai grav este că ele tind să devină o „normalitatea nouă”, cea în care echilibrul, buna-credință și responsabilitatea rămân pe hârtie, iar în practică se aplică o singură regulă: nicio regulă. Citește articolul
Probabil că nu toate aspectele din Codul muncii sunt clare pentru angajatori, însă cele mai importante sunt suficient de clare și nu ar trebui să apară în practică situații în care relația de muncă să se transforme într-o nesfârșită serie de abuzuri, iar faptul că munca se prestează sub autoritatea angajatorului nu reprezintă un drept absolut al acestuia să decidă „ce și cum”. Într-un context de precaritate, unele categorii de angajați sunt predispuse să accepte condiții de muncă ce presupun zero concedii, repaus săptămânal redus și ore de muncă în plus, cu riscurile aferente asupra sănătății și capacității lor de muncă. Iar când își găsesc vocea pentru a spune „stop”, angajatorii se debarasează de ei încălcând, până la momentul final al relației de muncă, cât mai multe norme legale.
Pe hârtie o ocupație, în practică altă ocupație - nimic nemaiîntâlnit, din contră, neplăcut de comun. Un salariat e angajat însă ca manager de magazin și prestează activități ce presupun sănătatea clienților. Salariatul se plânge însă de faptul că nu primește remunerație pentru aceste activități suplimentare, care nu se regăsesc între atribuțiile sale, iar când dorește să treacă oficial la ocupația pe care nu o are trecută în acte este întâmpinat cu perspectiva terminării raportului său de muncă într-un mod deloc ingenios. Citește articolul
Un angajat prestează prea multă muncă suplimentară în ultima lună din an. Pentru a păstra o aparență de așa-zisă legalitate, angajatorul decide să șteargă orele suplimentare din condică, cu tot cu semnăturile aferente, urmând să-i pretindă angajatului, atunci când va avea liberele compensatorii, să semneze ca și cum s-ar fi prezentat la muncă. Cam așa se descrie o situație care are nu doar un aer absurd și abuziv, ci și vădit infracțional. Citește articolul
Deși la prima vedere pare o situație imposibilă - să nu cunoști datele angajatorului pentru care lucrezi - astfel de situații apar, în principal, din cauza informării incorecte și/sau incomplete, dar și din cauza unor temeri nejustificate, cum ar fi, de exemplu „dacă se supără angajatorul că-i cer astfel de informații?” sau „dacă voi fi considerat un angajat problemă?”. Citește articolul
Formarea profesională este un instrument util pentru angajatori și salariați, dar și pentru stat, conform Codului muncii. Aceasta este un drept al fiecărui salariat și o obligație a angajatorului, iar costurile sunt reglementate de lege. Într-un caz peste care am dat recent, se discută despre o situație în care clauza privind formarea profesională nu respectă dispozițiile legale și încalcă dreptul fundamental al salariatului la libertatea muncii și la alegerea locului de muncă. Citește articolul
Un caz în care un angajat se confruntă cu discriminare și amenințări cu concedierea din partea șefului său readuce în discuție drepturile garantate de legislația muncii și protejarea lucrătorilor. Angajatorul trebuie să motiveze corespunzător decizia de concediere și angajatul concediat are dreptul de a contesta în instanță această decizie, poate propune martori în proces și poate solicita despăgubiri pentru cheltuielile suportate în legătură cu participarea lor la proces. Citește articolul
Obligația de a majora salariile celor plătiți cu minimul pe economie mai mult de 24 de luni începe să-și producă efectele, practic, de la 1 ianuarie anul viitor. Asta înseamnă negocieri cu angajații pentru a crește salariile, deciziile de majorare neputând fi unilaterale. Îi obligă legea, practic, pe angajator și pe angajat să negocieze? Discutăm în episodul 4 al podcastului „Realități de pe piața muncii” despre obligația de a majora aceste salarii, precum și despre soluțiile mereu ingenioase de a aplica legea, dincolo de scopul ei. Citește articolul
„Munca la comandă sau pe bază de comandă nu este prevăzută încă în legislația națională și, chiar dacă a existat o astfel de propunere, piața muncii din România nu este pregătită pentru o astfel de abordare”. În episodul 3 din podcastul „Realități de pe piața muncii” pornim de la o scurtă istorisire a unui angajat ce lucrează la distanță, fără un contract adecvat telemuncii și într-un program flexibil spre imprevizibil, care ilustrează perfect o inițiativă legislativă ce-și făcuse loc în Parlament anul acesta, dar care n-a mai ajuns să fie discutată.
Citește articolulÎn episodul 2 din podcastul dedicat realităților din piața muncii ne oprim cam o jumătate de ceas asupra unei noutăți legislative destul de importante pe care a adus-o această toamnă: un model de ghid pe care angajatorii să-l folosească în prevenirea și sancționarea hărțuirii morale și pe criteriul de sex la locul de muncă. Grevată pe obligații deja existente, politica internă privind combaterea și sancționarea cât mai fermă a hărțuirii va fi, în mai puțin de șase luni, un alt punct pe lista documentelor pe care inspectorii le vor cere în control angajatorilor. Mergem puțin dincolo de hârtie și vorbim concret despre de ce noua reglementare nu se poate aplica la fel în toate companiile și la nici măcar la stat, dar și despre responsabilul desemnat. Citește articolul