Efectuarea telemuncii se va face numai prin acordul angajatorului și al salariatului său, conform unui act legislativ care va introduce mâine, în premieră în România, ideea de telemuncă. Salariatul nu va putea fi forțat să treacă la telemuncă și nici sancționat pentru refuzul său, dar nici angajatorul nu va putea fi obligat să respecte dorința salariatului care vrea să treacă la regimul de telemuncă. Trecerea la telemuncă se va face prin act adițional la contract, în lipsa lui, angajatorul riscând o amendă de 5.000 de lei. Citește articolul
Chiar dacă munca se va face în alt loc decât la birou, așa cum e de esența telemuncii să se întâmple, respectarea regulilor de sănătate și securitate în muncă (SSM) rămâne un imperativ. Potrivit Legii telemuncii, care a apărut luni în Monitorul Oficial, vor fi obligații de SSM pentru ambele părți la contractul de muncă. Va exista însă o interdependență între obligațiile fiecăruia, în special dacă munca se va face de la domiciliul salariatului. Citește articolul
Începând de joi, companiile care vor dori să folosească telesalariați vor avea de respectat o serie de obligații legale, potrivit unui act normativ apărut recent în Monitorul Oficial. De exemplu, angajatorii vor trebui să încheie contracte cu telesalariații, să stabilească împreună cu aceștia programul de lucru și să le asigure echipamentele necesare activității. Telemunca va putea fi desfășurată, practic, din orice loc, nu doar de acasă. Citește articolul
Acordul-cadru european privind telemunca S/2002/206.01.02, incheiat la Bruxelles in 2002[1] defineste telemunca in art. 2 alin. (1) ca fiind acea forma de organizare sau/si de realizare a muncii utilizand tehnologiile informatice in cadrul unui contract sau a unei relatii de munca, in care munca - ce ar putea fi realizata, in egala masura, in localurile angajatorului - este efectuata in afara acestora, in mod regulat. Citește articolul
Acordul-cadru european privind telemunca S/2002/206.01.02, incheiat la Bruxelles in 2002[1] defineste telemunca in art. 2 alin. (1) ca fiind acea forma de organizare sau/si de realizare a muncii utilizand tehnologiile informatice in cadrul unui contract sau a unei relatii de munca, in care munca - ce ar putea fi realizata, in egala masura, in localurile angajatorului - este efectuata in afara acestora, in mod regulat. Citește articolul
Acordul-cadru european privind telemunca S/2002/206.01.02, incheiat la Bruxelles in 2002 intre partenerii sociali[1] defineste telemunca in art. 2 alin. (1) ca fiind acea forma de organizare sau/si de realizare a muncii utilizand tehnologiile informatice in cadrul unui contract sau a unei relatii de munca, in care munca - ce ar putea fi realizata, in egala masura, in localurile angajatorului - este efectuata in afara acestora, in mod regulat. In continuare, in art. 2 alin. (2) din acelasi acord se precizeaza ca partea care presteaza munca intr-un astfel de contract poarta denumirea de telesalariat. Citește articolul
Acordul-cadru european privind telemunca S/2002/206.01.02, incheiat la Bruxelles in 2002 intre partenerii sociali[1] defineste telemunca in art. 2 alin. (1) ca fiind acea forma de organizare sau/si de realizare a muncii utilizand tehnologiile informatice in cadrul unui contract sau a unei relatii de munca, in care munca - ce ar putea fi realizata, in egala masura, in localurile angajatorului - este efectuata in afara acestora, in mod regulat. In continuare, in art. 2 alin. (2) din acelasi acord se precizeaza ca partea care presteaza munca intr-un astfel de contract poarta denumirea de telesalariat. Citește articolul
Interesul general in ceea ce priveste conceptul de telemunca a aparut pentru prima data in timpul crizei petroliere de la inceputul anilor '70. Atunci a fost sugerat in mod remarcabil de Jack Nilles de la Universitatea din Carolina de Sud faptul ca tehnologia informatiei are capacitatea de a substitui deplasarea fizica prin comunicatiile electronice si astfel munca se poate realiza la distanta.[1] Citește articolul
Acordul-cadru european privind telemunca S/2002/206.01.02, incheiat la Bruxelles in 2002 intre partenerii sociali[1] defineste telemunca in art. 2 alin. (1) ca fiind acea forma de organizare sau/si de realizare a muncii utilizand tehnologiile informatice in cadrul unui contract sau a unei relatii de munca, in care munca - ce ar putea fi realizata, in egala masura, in localurile angajatorului - este efectuata in afara acestora, in mod regulat. In continuare, in art. 2 alin. (2) din acelasi acord se precizeaza ca partea care presteaza munca intr-un astfel de contract poarta denumirea de telesalariat. Citește articolul