Acordul-cadru european privind telemunca S/2002/206.01.02, incheiat la Bruxelles in 2002[1] defineste telemunca in art. 2 alin. (1) ca fiind acea forma de organizare sau/si de realizare a muncii utilizand tehnologiile informatice in cadrul unui contract sau a unei relatii de munca, in care munca - ce ar putea fi realizata, in egala masura, in localurile angajatorului - este efectuata in afara acestora, in mod regulat. Citește articolul
Acordul-cadru european privind telemunca S/2002/206.01.02, incheiat la Bruxelles in 2002[1] defineste telemunca in art. 2 alin. (1) ca fiind acea forma de organizare sau/si de realizare a muncii utilizand tehnologiile informatice in cadrul unui contract sau a unei relatii de munca, in care munca - ce ar putea fi realizata, in egala masura, in localurile angajatorului - este efectuata in afara acestora, in mod regulat. Citește articolul
Acordul-cadru european privind telemunca S/2002/206.01.02, incheiat la Bruxelles in 2002 intre partenerii sociali[1] defineste telemunca in art. 2 alin. (1) ca fiind acea forma de organizare sau/si de realizare a muncii utilizand tehnologiile informatice in cadrul unui contract sau a unei relatii de munca, in care munca - ce ar putea fi realizata, in egala masura, in localurile angajatorului - este efectuata in afara acestora, in mod regulat. In continuare, in art. 2 alin. (2) din acelasi acord se precizeaza ca partea care presteaza munca intr-un astfel de contract poarta denumirea de telesalariat. Citește articolul
Acordul-cadru european privind telemunca S/2002/206.01.02, incheiat la Bruxelles in 2002 intre partenerii sociali[1] defineste telemunca in art. 2 alin. (1) ca fiind acea forma de organizare sau/si de realizare a muncii utilizand tehnologiile informatice in cadrul unui contract sau a unei relatii de munca, in care munca - ce ar putea fi realizata, in egala masura, in localurile angajatorului - este efectuata in afara acestora, in mod regulat. In continuare, in art. 2 alin. (2) din acelasi acord se precizeaza ca partea care presteaza munca intr-un astfel de contract poarta denumirea de telesalariat. Citește articolul
Interesul general in ceea ce priveste conceptul de telemunca a aparut pentru prima data in timpul crizei petroliere de la inceputul anilor '70. Atunci a fost sugerat in mod remarcabil de Jack Nilles de la Universitatea din Carolina de Sud faptul ca tehnologia informatiei are capacitatea de a substitui deplasarea fizica prin comunicatiile electronice si astfel munca se poate realiza la distanta.[1] Citește articolul
Acordul-cadru european privind telemunca S/2002/206.01.02, incheiat la Bruxelles in 2002 intre partenerii sociali[1] defineste telemunca in art. 2 alin. (1) ca fiind acea forma de organizare sau/si de realizare a muncii utilizand tehnologiile informatice in cadrul unui contract sau a unei relatii de munca, in care munca - ce ar putea fi realizata, in egala masura, in localurile angajatorului - este efectuata in afara acestora, in mod regulat. In continuare, in art. 2 alin. (2) din acelasi acord se precizeaza ca partea care presteaza munca intr-un astfel de contract poarta denumirea de telesalariat. Citește articolul