ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Oricât de individualizat programul de lucru al unui angajat, repausul săptămânal trebuie să respecte aceeași regulă: 48 de ore + 12 ore consecutive, la fiecare ciclu de șapte zile calendaristice. În practică însă asta nu se întâmplă întotdeauna. Și, deși suspendă repausul săptămânal, încălcând oricum condițiile stabilite la nivel de lege, angajatorii nici măcar nu recompensează angajații în mod corespunzător.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Angajatorul, mare companie de curierat, încalcă dispozițiile legale referitoare la timpul de lucru și repausul săptămânal, amăgindu-și angajații cu bonusuri mici și mari. Un angajat își propune să facă o sesizare pe neregulile de la locul de muncă, adunate deja pe parcursul a doi ani de muncă, dar colegii îl avertizează cu privire la relațiile angajatorului cu inspectoratul teritorial de muncă. Angajatul dorește să-și păstreze locul de muncă, dar să lucreze în condiții normale, în acord cu legea și ne întreabă ce e de făcut.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Probabil că nu toate aspectele din Codul muncii sunt clare pentru angajatori, însă cele mai importante sunt suficient de clare și nu ar trebui să apară în practică situații în care relația de muncă să se transforme într-o nesfârșită serie de abuzuri, iar faptul că munca se prestează sub autoritatea angajatorului nu reprezintă un drept absolut al acestuia să decidă „ce și cum”. Într-un context de precaritate, unele categorii de angajați sunt predispuse să accepte condiții de muncă ce presupun zero concedii, repaus săptămânal redus și ore de muncă în plus, cu riscurile aferente asupra sănătății și capacității lor de muncă. Iar când își găsesc vocea pentru a spune „stop”, angajatorii se debarasează de ei încălcând, până la momentul final al relației de muncă, cât mai multe norme legale.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Câțiva parlamentari au înregistrat recent o propunere legislativă pentru modificarea și completarea Codului muncii ce vizează, conform semnatarilor, flexibilizarea raporturilor de muncă. Propunerea vizează contractele cu timp parțial și include prevederi privind repartizarea programului de lucru, responsabilitatea salariaților în cazul suprapunerii programelor de lucru și compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite într-o perioadă mai lungă decât prevede acum codul. De asemenea, se propune modificarea prevederilor referitoare la repausul dintre două zile de muncă, care parlamentarii consideră că e mai lung cu o oră decât ar trebui și care aduce un blocaj în cazul salariaților care vor să presteze munca suplimentară, dar nu pot, din cauza legii. Aceeași propunere vizează eliminarea dreptului la cel puțin zece zile consecutive de concediu de odihnă neîntrerupt.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Lipsa acută de personal îi duce pe antreprenori în zona încălcărilor grave ale limitelor timpului de muncă și de repaus stabilite la nivel legislativ. De exemplu, munca 24 de ore cu 24 de ore repaus este de natură, chiar și pe termen scurt, să aducă prejudicii serioase sănătății angajatului care, din nevoia de a câștiga un salariu, acceptă orice condiții de muncă, chiar și inumane. Pe deasupra, se mai adaugă și un salariu plătit aleatoriu, pentru care angajatul e făcut să creadă că-l primește din mărinimia angajatorului, iar nu pentru munca prestată. De la relatări precum cea din materialul de azi, tinerii în căutarea unui loc de muncă se sperie și mai tare de perspectivele pe care le au aici.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Între același angajator și același angajat pot fi încheiate mai multe contracte de muncă, dacă se respectă regulile privind nesuprapunerea programelor de lucru, timpul de lucru și repausul săptămânal. Astfel, luând pe rând situațiile în care se dorește încheierea a două contracte de muncă între aceleași părți, în același timp, o singură situație este întotdeauna imposibilă.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Munca în zilele de sâmbătă și duminică nu este în sine interzisă. De altfel, sunt numeroase sectoare de activitate unde e necesară prezența celor puțin a unor angajați în aceste zile la locul de muncă. Deseori însă, angajatorii fie abuzează, fie nu aplică în mod corect legea în privința muncii în aceste zile. De exemplu, nu e admisibil ca, în mod curent, angajații să nu primească repausul săptămânal cuvenit, ci cumulat, la două săptămâni.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Perioada de repaus zilnic nu face parte din perioada de repaus săptămânal, ci se adaugă la aceasta, chiar dacă o precedă în mod direct, subliniau recent judecătorii europeni. În materia repausului zilnic și săptămânal, Codul muncii trasează linii destul de clare pentru angajatori, dar legea nu este întotdeauna urmărită atent de angajatori, iar prevederile sunt interpretate în detrimentul drepturilor salariaților.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Repausul zilnic și repausul săptămânal sunt două drepturi distincte ale salariaților, astfel că angajatorii n-au voie să-l includă pe primul în al doilea atunci când repausul zilnic este urmat de repausul săptămânal, a stabilit recent Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Ba mai mult, această regulă trebuie respectată chiar dacă legislația națională prevede o perioadă de repaus săptămânal mai mare decât cea stabilită prin legislația europeană.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Repausul săptămânal rămâne, în continuare, o problemă a practicii în materia raporturilor de muncă, dar a cărei rezolvare o regăsim în mai multe articole din Codul muncii, iar scopul repausului ar trebui să fie o prioritate pentru toate cele trei părți implicate într-o relație de muncă. În mod artificial, dar justificat, am inclus și statul în toată discuția aceasta, pentru că de la stat vin, de cele mai multe ori, banii pentru „repararea” stricăciunilor produse de suprasolicitarea prin muncă. Citește articolul
avocatnet.ro explicăm legislația
Dan Năstase 
Simona Voiculescu 
Alexandru Boiciuc 