ACCES PREMIUM
Nu de acum, ci de multă vreme, Codul muncii impune tuturor angajatorilor să asigure formarea profesională angajaților: ceea ce diferă de la un angajator la altul e doar periodicitatea cu care ar trebui făcută această formare. Mai mult, toți cei care au de la 20 de angajați în sus trebuie să elaboreze inclusiv planuri de formare profesională pe bază anuală. Vorbim, totodată, de prevederi obligatorii în regulamentul intern, dar și de necesitatea de a informa angajatul cu privire la formare încă din momentul informării prealabile, adică înainte de a semna contractul.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
Proiect de HG
Codul administrativ stabilește că funcționarii publici care urmează programe de formare și perfecționare cu o durată de peste trei luni, ce sunt finanțate integral sau parțial de stat, sunt obligați să-și ia angajamentul că vor lucra în administrația publică între doi și cinci ani de la finalizarea cursurilor. Acum, printr-un proiect de hotărâre aflat în dezbatere publică la Ministerul Dezvoltării, sunt stabilite normele metodologice privind formarea și perfecționarea profesională a funcționarilor publici, ce conțin inclusiv duratele cursurilor în funcție de care se stabilește perioada pe care vor trebui s-o petreacă aceștia ca angajați ai statului.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Jurisprudență utilă
Chiar dacă are inițiativa și suportă cheltuielile aferente unei formări profesionale pe care o urmează salariatul, fiind încheiată și o clauză de formare în acest sens, angajatorul nu poate cere recuperarea costurilor suportate în situația în care subalternul nu se prezintă sau nu promovează examenul aferent cursului, potrivit unei spețe analizate recent de Curtea de Apel București.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Timpul petrecut de un salariat la un curs de formare profesională care i-a fost impus de angajator constituie timp de lucru, chiar dacă are loc în afara locului obișnuit de muncă, respectiv la sediul furnizorului de servicii de formare, în afara programului de lucru și dacă, în acest răstimp, angajatul nu își exercită atribuțiile obișnuite, a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) într-o speță care a vizat un caz din România. Prin prisma deciziei CJUE, angajatorii se pot aștepta la eventuale solicitări din partea salariaților sau chiar a inspectorilor de muncă de compensare a timpului petrecut în formare profesională, cu împlinirea condițiilor menționate anterior, ca muncă suplimentară.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
În momentul în care salariatul urmează un curs de formare profesională plătit de angajator, cel din urmă poate negocia și include în contractul individual de muncă o clauză de formare profesională. În mare, această clauză stabilește că angajatorul este cel care plătește pentru formarea profesională la care participă salariatul, de cele mai multe ori fiind cuprinsă și o perioadă în care acesta trebuie să își continue activitatea în cadrul angajatorului, în caz contrar, fiind obligat să dea înapoi o parte sau în întregime cheltuielile aferente cursului. Însă, atrage atenția un avocat specializat în practica de dreptul muncii din cadrul NNDKP, pentru a putea fi aplicabilă, prevederile clauzei de formare profesională nu trebuie să fie scrise la modul general, ci trebuie să fie cât mai specifice pentru ca, în situația în care salariatul pleacă înainte de perioada stabilită în clauză, să poată fi obligat să plătească cheltuielile suferite de angajator.
Citește articolul
ACCES GRATUIT
Pentru cursurile de formare profesională nerecunoscute la nivel național, angajatorul poate încheia, potrivit Codului muncii, un act adițional cu salariatul doar cu acordul acestuia din urmă, întrucât, într-un astfel de caz, acele cursuri sunt recunoscute doar în cadrul firmei care le-a organizat.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Formarea profesională ajută salariații să devină mai eficienți și performanți, dobândirea de competențe noi și adaptarea la evoluția tehnologică fiind atât în avantajul salariatului, cât și în avantajul angajatorului. Ea este, cel puțin la nivel teoretic, un drept al salariatului și o obligație a angajatorului. Iată care sunt principalele aspecte ale formării profesionale pe care le-a abordat redacția noastră în anul ce se apropie de final.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Formarea profesională are pentru angajator, pe lângă caracterul obligatoriu, rolul de optimizare a procesului de muncă, indiferent de domeniul de activitate. Fie că discutăm despre tehnologia care avansează într-un ritm alert sau strict despre adaptarea la cerințele pieței, investiția în formarea profesională a salariaților devine profitabilă.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Dacă vorbim strict de amenzi, chiar dacă nu vom găsi imediat o sancțiune directă pentru nerespectarea obligațiilor privind asigurarea formării profesionale, salariatul îi poate trage de mânecă pe inspectorii de muncă și aceștia pot obliga angajatorul să remedieze situația. În ipoteza în care nu o face, în timpul oferit de inspectori, poate fi amendat cu câteva mii de lei. Dacă ne ducem mai departe de sancțiuni însă, adevăratul dezavantaj al ignorării formării profesionale a angajaților este altul.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Formarea profesională a salariaților pe cheltuiala angajatorului poate fi o soluție la actuala criză de forță de muncă, criză resimțită de agenți economici din toate domeniile. Cu toate acestea, mulți dintre ei ezită să investească în resursele umane de care dispun pentru că există teama, justificată, că salariații își vor căuta alt loc de muncă după ce s-au dezvoltat profesional. Practica și portalul instanțelor de judecată ne arată că, nu de puține ori, sunt angajați care părăsesc firmele după ce le-a crescut valoarea pe piața muncii prin dobândirea de (noi) calificări sau competențe profesionale.
Citește articolul
avocatnet.ro explicăm legislația
Simona Voiculescu 
Dragos Niculescu 
Dan Năstase 
Lucia Tozaru 
Anca Cernat 
Manuela Rasina